Suspans pe străzile din Johannesburg

TIPĂREȘTE

Povestea vibrantă și plină de contraste izbitoare a Johannesburgului continuă, Pe măsură ce te apropii de zona de business Charlton Center, lumea neagră a Africii se decolorează iar persoanele cu pielea albă și gesturi corporatiste îți spun că mai toate instituțiile centrale ale acestei țări au drept punct de referință pielea cu pigmenți mai deschiși la culoare.

După firul unui scenariu scris de dinainte, străbatem zona dintre străzile Error (sic!) și Mosley, unde mi se sugerează să uit de dragile mele poze itinerante. Dacă edificiile din centru par să țâșnească spre nori dintr-un pământ însângerat, la baza acestora vezi cea mai revoltătoare promiscuitate pe care și-o poate închipui omul: trotuarele din fața magazinelor cu șteif au fost transformate în dormitoare commune-adevărate ghettouri ale celor fără adăpost, centre reale de criminalitate și droguri.

Văd oameni ce te privesc din altă lume de pe saltelele măcinate de soare și ploaie. Cei pe care nici nu-ți poate trece prin minte să-i fotografiezi când îi surprinzi dîrdâind în lacul de sudoare al malariei sau mișunănd insinuant printre trecătorii de pe lângă tarabele improvizate și grămezi de gunoi neatinse de săptămâni, îți lasă impresia că unicul lor scop este acela de a identifica o sursă reală de bani. Toți par topiți într-o tigaie încinsă din care nu pot scăpa. Strada devine un cor shrizofrenic de voci și claxoane iar impactul cu o mașină în care apare un om alb îți dă de înțeles că ai greșit planeta. În Africa, pustietățile junglei își au legile lor naturale. Dar, printre oameni ca noi, nu știu să mai fi trăit intr-o notă atât de discordantă cu armonia lumii.

-Unde este strălucirea diamantelor din a căror vrajă mi-a fost atât de ușor să ies pe aceste străzi? îl întreb eu pe Isaac.

-Magazinele exclusiviste asigură contrastul istoric din capitala noastră, îmi zice Isaac, cu o tristețe sinceră. Ferestrele ferecate de gratii, gardurile electrice, șomerii, răufăcătorii și supraviețuitorii acestor străzi, vorbesc despre o proastă guvernare, despre un primar leneș pe care vrem sa-l schimbăm chiar la următoarele alegeri, dar și despre o tristețe generală ce învăluie metropola.

-Cred că nu asta visa Nelson Mandela.

-El spunea că scopul libertății înseamnă a creea libertate pentru alții. Nu știu cum stau lucrurile prin Europa, dar noi ne și distrugem eroii naționali. Mandela, simbolul Africii, este astăzi atât de contestat încât toți urmașii lui sunt retrași din politică... faptul că au atâtea case și sume enorme de bani prin bănci, a declanșat o furie națională. Toată lumea se întreabă cum de urmașii lui au rămas cu atâțîa dolari. Ba că sunt primiți de la ruși, ba că i-au adus americanii. Probabil că ambii au dreptate.

Trecem pe lăngă Piața Ghandi, unde statuia eroului indian, așezată chiar în fața fostului său birou de avocatură, amintește de un alt lider contestat în țara sa. Însă el propaga, sprea deosebire de Mandela, nu lupta ci datoria și supușenia în fața ocupantului britanic. Apoi, străbatem zona din jurul Parcului Joubert, cănd Isaac îmi spune sec că vom face un scurt popas. Presupun că urmează o abatere de la rută, cu toate ingredientele unui suspans pregătit minuțios de un ghid cu clasă.

Oprim, doar pentru un timp, în fața Pieței de Purici Fordsburg, unde Isaac mă lasă singur și îmi promite că nu va sta decăt două-trei minute. Văd prin parbriz un alt loc insalubru, unde ochii roșii, nedormiți și plini de ură privesc la mașina noasră albă, închisă și cu avariile pornite. De acolo, mă uit spre tarabele cu zarzavaturi, grămezi mici de carne sau obiecte arizanale, toate dominate de o comunicare fără zâmbete între clienți și vânzători. Urmează câteva instantanee cu trecători aproape fantomatici. Întâmpin privirea lor tăioasă cu un zâmbet sigur, sperând că poate stabilim un dialog de la distanță, cel puțin menit să amâne o decizie. Așa da suspans, îmi zic eu zămbind amar.

După vreo zece minute care imi par zece secole, apare și ghidul meu cu o gentuță nouă, pe care și-o dorea de multe luni, după cum vedeam că îi lucesc de bucurie ochii negri Mă pregătesc sa-l întreb dacă îi plac experimentele psihologice, dar perspectiva apropierii de locurile istorice ale Johannesburgului îmi schimbă total perspectiva.

Sentimentul meu de siguranța capătă contururi noi, odată ajunși în Piața Constituției, epicentrul istoric al întregii Africi de Sud.

---

VIZUALIZĂRI: 785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI