Incursiune în lumea nevâzută a Tribului Zulu

TIPĂREȘTE

Străduțele satului tribal au ondulații pline de viață, la fel ca și colibile locuite de femei cu triunghiuri armonioase între nas, gură și ochi, cu buze cărnoase și pielea creolă, care te fac să te întrebi ce așteptări legate de configurația iubirii poartă în suflet. Dar, mai ales, cum își drămuiesc sentimentele în condițiile în care dorințele bărbaților nu-și găsesc tihna într-o singură căsătorie...

Cu toate acestea, ideea de romanță autentică persistă în filozofia tribului. Thaide ne spune că, atunci când pe casa viitorului mire apare un steag alb, mesajul spune că logodna este iminentă, pe când steagul roșu de pe coliba acestuia sugerează că mai trebuie să curgă multe lacrimi și suferințe, până când mireasa sau familia ei să se lase înduplecată.

Semnele bune sau rele pot veni și de la pietricica destinului care trebuie să fie aruncată într-o groapă a dorințelor, așezată aproape de Casa Vraciului-un punct de mare atracție pentru turiștii dornici să-și citească norocul din piatră seacă, așa cum s-ar spune pe la noi... felul în care se așează pietricica magică, în urma rostirii unei dorințe tainice, poziționarea ei spre miazăzi sau spre miazănoapte, îți pot da o idee despre felul în care își văd viitorul cei din tribul Zulu... eu, la fel cu mulți alți oaspeți ai tribului, mi-am dorit să ajung acasă într-o bucată dar și sănătos, fapt ce s-a adeverit întocmai.

Dar, iată-ne ajunși în fața ușii Marelui Vraci, ușă ce se deschide doar pe durata nopții, atunci când spiritele bune și rele ale morților își încep lupta în câmp deschis, într-o ierarhie complicată, dominată de Marele Spirit, sau “Primul Sosit pe Pământ”, o entitate ce inspiră frică dar și respect necondiționat.

Atunci când luna de un galben pal își parcurge traseul ocolitor, pe deasupra curcubeului, de la verde albastru la violet, de la portocaliu la roșu, timpul se întinde ca un șarpe pe deasupra tribului, apoi se ghemuiește ca o pisică deasupra fiecărei colibe, transpunând locul într-o altă dimensiune a existenței.

După ce ultima pată de pământ este înghițită de întuneric, spiritele celor trecuți dincolo de tărâm, dar și demonii numiți „takoloshe”, sau sclavi ai vrăjitorilor, încep un balet al vieții și al morții, răspândind binele și răul pe deasupra colibelor, de unde cei din Tribul Zulu nici nu îndrăznesc să arunce o privire în afară.

Demonii, ne spune Thaide, sunt creați de vrăjitori printr-o metodă cel puțin neobișnuită: scoaterea ochilor dintr-un cadavru, tăierea limbii acestuia și introducerea unui fir roșu prin creierul mortului, ca apoi să i se toarne în gură o loțiune miraculoasă făcută de vrăjitor... este un moment în care demonul sclav, de mărimea unui copil, să prindă viață... acești demoni nu pot fi văzuți de oameni ci, mai degrabă, de copii și animale, atunci când ei rătăcesc pe timpul zilei.

- Buhuhuu! îmi vine să strig, dar mă opresc pentru a nu părea nepoliticos față de credințele străvechi ale tribului.

În toiul nopții, intră în acțiune Sangoma, Marele Vrăjitor, înzestrat cu darul de a identifica sursele răului din trib, fie că vorbim de boli, fapte antisociale sau conflicte generate de spiritele malefice. Dacă pregătirea unui Sangoma dura pe vremuri 25 de ani, acum totul se poate concentra în doar 7 ani de exercițiu, în ideea ca harul va fi transmis din tată-n fiu. Sangoma îl are drept partener pe Inyabga, un expert în ierburi vindecătoare, cu putere magică, o replică tribală a naturistului de azi.

Dacă Șeful de Trib Zulu răspunde de partea militară și administrativă a tribului, Marele Vrăjitor acoperă o zonă mult mai largă din viața văzută și nevăzută a fiecăruia. Atâta timp cât lucrurile merg bine în comunitate, toată lumea îl venerează pe temutul personaj, care, fără cea mai mică opoziție, poate condamna pe oricine la moarte. Teama că acesta le-ar putea mânca din suflet după moarte, îi îndreaptă pe toți membrii Tribului Zulu, la o supunere oarbă. În schimb, dacă bolile, necazurile și conflictele interne se abat asupra comunității, atunci atotputernicul Sangoma, cu toată magia sa, va fi el înuși executat în public, fără regrete, de către Șeful de Trib.

Un zâmbet ferm trece peste fața de manechin exotic a frumoasei Thaide. Nu ai cum să nu te întrebi de unde vine, de câte ori s-a întâlnit cu Marele Vrăjitor, ce demoni îi mișună pe sub ferestre și, mai ales, în ce lume de farmece legate și dezlegate trăiește?!

---

VIZUALIZĂRI: 537 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI