La pas prin Lausanne

TIPĂREȘTE

Plecăm de la Muzeul Olimpic din Lausanne (vezi impresii) și ne îndreptăm spre zona centrală a orașului pentru a vedea/vizita câteva obiective importante.

Pornim din parcarea unde a oprit autocarul și o luăm la pas, per pedes apostolorum, având drept țintă primul obiectiv ce urma să-l vizităm: Catedrala Notre Dame din Lausanne.

Străbatem străduțe înguste, unele asfaltate, altele pietruite (care arată foarte bine, mult mai bine decât asfaltul de pe meleagurile noastre), înțesate de magazine ochioase, cu vino-ncoa către portofel (noroc că al nostru-i cam subțire și nu înțelege semnele astea! :)) ), însă timpul limitat nu prea ne dă liber nici măcar a admira vitrinele. Ochilor li se înfățișează clădiri vechi, bine întreținute, ce atrag chiar și obiectivul aparatului foto.

Dominantă prin înălțimea turnurilor sale, Catedrala se observă de departe, cam din orice colț al orașului, chiar și din autocarul cu care ne deplasăm spre zona menționată.

Bătrâioară, are peste 850 de ani (construcția a început în 1173), Catedrala Notre Dame a fost construită pe parcursul mai multor ani, etapizat, fiind considerată, conform celor scrise într-un pliant, obținut de la fața locului, drept “… cea mai mare biserică din Elveția, o comoară gotică burgundă”.

Construită din piatră, cu ziduri groase, sprijinite de contraforturi puternice, catedrala iese în evidență prin portalul său principal (Montfalcon) deosebit, bogat ornamentat cu un ansamblu remarcabil de sculpturi în calcar, statui în mărime naturală, cu trăsături împrumutate de la oamenii care au lucrat la restaurarea edificiului, precum și cu diverse elemente ornamentale specifice catedralelor gotice. În partea dreaptă a portalului, la înălțimea tocului de sus al acestuia, una dintre statui îl reprezintă pe regale David, cu coroană pe cap, personalitatea ce a împrumutat trăsăturile fiind cea a unuia dintre restauratorii catedralei, arhitectul Viollet-le Duc (vezi P05). Portalul a fost reconstruit din calcar la finele sec. XIX – începutul sec. XX, fiind amplasat pe fundația originală datând din sec. 16. Alte elemente ce fac ca acest obiectiv să fie remarcat, sunt turnul său clopotniță și rozasa sa (vitraliile) remarcabile prin policromie și marea lor complexitate. Rozeta catedralei (P08) ne arată, în cele 105 mici vitralii, imagini ale semnelor zodiacale, anotimpurilor, elemente ale naturii.

Pășim în interiorul bisericii și străbatem o verandă și un vestibul, înainte de a intra în marea travee. La stânga vestibulului este situată o capelă fondată de episcopul Aymon de Montfalcon, în sec. 16, loc ales de acesta pentru a fi îngropat. Suntem copleșiți de măreția navei centrale, impresionați de simplitatea catedralei (o caracteristică a basilicilor reformate).

Situată deasupra zonei verandei și vestibulului, este orga mare, (îi voi zice așa pentru că biserica mai are o orgă mai mică) cu aproape 7000 de tuburi, o adevărată operă de artă, care este utilizată periodic și pentru diferite concerte ce se țin în această basilică. Pe unul dintre pereții verandei este amplasată o placă comemorativă care celebrează cei 400 de ani scurși de la înfăptuirea Reformei.

Părăsim Catedrala și pașii ne poartă spre Place du Chateau, locul unde putem vedea câteva edificii interesante ale orașului.

Una dintre ele este Castelul Saint-Maire, fostă reședință fortificată a episcopilor din Lausanne, clădire masivă din piatră, monument național al Elveției, ridicat la sfârșitul sec. XIV. În prezent este sediul guvernului cantonal.

Față-n față cu castelul este sediul Prefecturii districtuale, alături de el, urcând câteva trepte, este sediul Parlamentului din Vaud, având înscris pe frontispiciu motto-ul “Liberte et Patrie”, deviză aflată pe drapelul cantonului Vaud. Latura nordică a pieței este închisă de clădirea Școlii Superioare de sănătate.

De aici ne deplasăm spre Place de la Riponne, trecând pe lângă clădirea Gimnaziului cantonal din Lausanne, pe lângă o mică fântână ce are o placă memorială închinată celui care a fost Pierre Viret, teolog și reformator elvețian.

Traversăm o mică piațetă, Place de Madeleine, trecem pe lângă statuia lui Louis Rouchonet, fost politician, membru în Cosiliul Federal Elvețian, reprezentând cantonul Vaud și ajungem în Place de la Riponne, loc unde se găsește Palatul Rumine azi sediul Universității din Lausanne. În această clădire își mai au sediile câteva muzee precum și o bibliotecă. Palatul a fost construit cu banii unui bogat aristrocat elvețian de origine rusă (Gabriel de Rumine), care a dorit ca, din moștenirea lăsată de el orașului Lausanne, să fie edificată o clădire publică.

Timpul afectat vizitei în Lausanne s-a cam terminat. Ne îndreptăm spre mijlocul de transport cu părerea de rău că nu am putut vizita și alte obiective interesante ale orașului.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1143 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI