ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 25.12.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
DEC-2017
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2+2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Plimbare de iarnă prin Szentendre

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Pentru vacanța de Crăciun 2017, am rezervat un apartament într-o clădire modernă, nu departe de centrul Budapestei, dotată inclusiv cu bază spa. Evident, fără nicio masă inclusă; dar mâncarea e de obicei ultima noastră problemă când plecăm pe undeva, imposibil să nu ni se arate favorabil!

Ne-am descurcat și de data asta, deși cu oarece emoții, căci oamenii se respectă și cam toate restaurantele sunt închise începând cu prânzul de Ajun; abia în a doua zi de Crăciun încep să se mai deschidă câteva. Pe 24 decembrie am rezolvat destul de onorabil, am prins vreo 2-3 mâncătorii deschise la Târgul de Crăciun, în centru și am mâncat „la botul calului” - binișor, deși nu ieftin deloc. Pentru 25... zău că nu știam cum ne vom descurca! N-aveam altă variantă decât să încropim ceva „acasă”, din resturile de cumpărături pe care apucaserăm să le facem înainte... că și supermarketurile erau închise, normal!

Și totuși... avea dreptate profu' de mate' din liceu: când nu știi rezolvarea unei probleme, nu te mai gândi la ea, lasă subconștientul să continue ce-ai început tu și o să-ți dea răspunsul când te aștepți mai puțin! Seara, în timp ce butonam telefonul, apăru și revelația! Mi-am amintit că acum ani mulți, cu ocazia primei mele vizite în Budapesta prilejuită de participarea la un eveniment științific, organizatorii ne-au dus într-o mică excursie prin împrejurimi. Îmi plăcuse tare mult un sătuc romantic, fieful artiștilor maghiari și nu numai... Cum îl cheamă oare?! Am luat harta și am început să mă joc pe ea. N-a fost greu să-l găsesc: Szentendre! Da, cum ar veni „Sfântul Andrei”, cum oi fi uitat?! Bine, nu-mi garanta nimeni că nu vom găsi închise și restaurantele de aici (deși speram să nu, locul fiind unul eminamente turistic!); chiar de va fi așa, previziunile meteo pentru prima zi de Crăciun fiind mai mult decât optimiste, măcar facem o plimbare într-un loc frumos și pe urmă ne întoarcem să mâncăm „din traistă”...

Ai mei au îmbrățișat cu entuziasm propunerea, așa că am pornit a ne documenta despre cum aveam să ajungem acolo. Ca să n-o mai lungesc, am luat tramvaiul 2 și am coborât la Podul cu Lanțuri, pe care am traversat, apoi am mers pe malul Dunării vreo 10-15 minute până la Bathyany Ter, de unde pleacă metroul de suprafață spre Szentendre. Pe urmă am văzut că ar fi fost mai comod să fi coborât din tramvai la Podul Margit și să fi luat trenul de la următoarea stație (la fel o cheamă, Margit hid), ce se află chiar în capătul din Buda al podului (seara, când ne-am întors, așa am făcut). Distanța dintre Szentendre și Budapesta este de aproximativ 20 km, deci biletele obișnuite pe care le-am folosit în oraș n-o acoperă, e nevoie de 2 bilete de persoană pe sens, cel puțin așa am înțeles de la tanti care ni le-a vândut (dacă om fi înțeles bine și/sau dacă ea ne-o fi înțeles pe noi). Trenurile se succed la intervale variabile (10-30 minute), iar călătoria ține cam 40 de minute, calea ferată urmând țărmul vestic al Dunării și străbătând câteva sate drăguțe și curate.

Destinația noastră e capăt de linie, așa că am coborât împreună cu toți ceilalți călători - destul de mulți, ceea ce ne-a întărit convingerea că fusese o idee bună să venim aici. Chiar în fața gării este un pasaj pe sub șosea; o săgeată uriașă desenată pe asfalt ne-a recomandat drumul spre centrul localității. În capătul celălalt am descoperit un panou cu o hartă, pe care erau marcate toate punctele de interes turistic, denumite bilingv (maghiară/engleză). N-am stat s-o studiem prea tare, am pozat-o și am pornit mai departe.

Dar înainte de asta, poate ar fi cazul să vă spun câteva vorbe despre istoria acestui loc. Prima așezare a fost ridicată în sec. 11, în jurul unei biserici închinate Sf. Andrei, care a împrumutat satului numele său. În anii 1300, Szentendre a intrat în proprietatea regelui, căpătând privilegii speciale. A venit însă stăpânirea otomană pentru un secol și jumătate, timp în care satul a fost - încet, încet - aproape abandonat.

La sfârșitul sec. 17, când oastea creștină a eliberat țara și implicit Szentendre, Serbia încă se afla sub jug turcesc. Așa că în jurul anului 1690 se produce o migrație masivă, cel puțin 40000 de familii de sârbi ocupând satele cândva abandonate din Câmpia Panoniei. În Szentendre s-au format adevărate cartiere sârbești, în funcție de zona din care se strămutaseră oamenii, ceea ce explică abundența bisericilor ortodoxe în acest sat. Prezența Dunării a creat premisele dezvoltării negoțului de orice fel, apogeul dezvoltării localității fiind în sec. 18. A urmat din nou o perioadă de declin, ceea ce a avut un efect benefic asupra conservării clădirilor și în general a atmosferei patriarhale a satului, lucru care avea să atragă într-un viitor nu prea îndepărtat mulți pictori, sculptori și poeți maghiari.

Urmăm strada principală și înțelegem încă de la primii pași de ce Szentendre a fost supranumit „o perlă mediteraneană aruncată în câmpia Panoniei”: case în culori pastelate sprijinindu-se una de cealaltă, cu acoperișuri șindrilate, cu intrări boltite păzite de masive uși de lemn (mie astea mi-au amintit mai mult de porțile noastre săsești), alei înguste, pietruite, turle de biserici oriunde-ți îndrepți privirea... Și multă pace - liniștea aceea rurală încărcată de vechi mistere...

În curând drumul nostru se intersectează cu un pârâiaș îndiguit, stăm pe pod câteva minute bune și-i urmărim curgerea zglobie. De fiecare parte a vadului sunt amenajate alei de promenadă, mărginite de mici spații verzi; deasupra, sălcii pletoase, desfrunzite ce-i drept, dar nu poți să nu-ți imaginezi ce peisaj idilic completează ele în sezonul cald!

Identificasem deja casa-muzeu a familiei multidisciplinar-artistice Ferenczy, dar evident că nu se putea vizita, fiind prima zi de Crăciun; dealtfel, orășelul abundă de astfel de mici expoziții, și e normal, având în vedere trecutul său recent. În plus, există un Muzeu al Marțipanului și unul al Crăciunului (speram ca măcar pe acesta să-l găsim deschis, dar n-avea să fie așa; chiar și Moș Crăciun se odihnește de Crăciun!). Chiar și un muzeu etnografic în aer liber există, la vreo 3 km de orășel... Bine de știut pentru altădată.

Ne continuăm plimbarea pe strada principală, devenită între timp pietonală, ocupată pe o bună bucată de căsuțe de lemn - un mic Târg de Crăciun se pare, deja aflat și el în hibernare... Ar fi fost drăguț să-l fi prins deschis, ne imaginăm agitația lui festivă, bogăția de arome și culori; dar na, vina ne aparține, că nu ne-am gândit să venim aici cu câteva zile mai devreme... Totuși, e frumos și așa, vremea e splendidă, localnici și turiști se plimbă agale deopotrivă cu noi, casele sunt decorate în fel și chip, oriunde întorci privirea există un motiv de uimire și încântare!

Ne atrage atenția o plăcuță fixată pe clădirea cu nr. 20: e fosta locuință a celui dintâi primar al orașului, sârbul Dumtsa Jeno, cel ce a gândit reconstruirea localității după eliberarea de sub ocupația turcă. La capătul străduței din stânga se profilează pe cerul senin turla unei biserici; ghidul nostru ne povestește că-i vorba de cel mai impozant edificiu de acest gen din oraș, fosta biserică ortodoxă greacă - Csiprovacska, după numele satului sârbesc din care au provenit ctitorii ei. Când s-au întors acasă, aceștia au luat cu ei toate odoarele și mobilierul, astfel că biserica a rămas goală până în 1940, când a devenit biserică romano-catolică.

Revenim pe strada principală, care ne conduce în curând în Piața Fo (Piața Mare), centrată de un frumos pom de Crăciun. Aici converg mai multe artere, mărginite de case vechi, frumoase și tot aici găsim unul din simbolurile orașului: Crucea Memorială - un mic monument împodobit cu splendide filigranuri metalice baroce, ridicat în 1763, la sfârșitul epidemiei de ciumă. Tot ghidul scris ne atrage atenția asupra deosebirii esențiale dintre acest monument și cel similar înălțat cu aceeași ocazie în Districtul Castelului din Buda, care însă se termină cu o statuie. Pentru cel din Szentendre s-a ales crucea, fiind ridicat de ortodocși, a căror religie interzice reprezentarea Divinității sub formă de statui.

Tot aici, în Piața Mare, stăm și admirăm frumoasa fațadă barocă a bisericii Blagovestenska, ridicată în 1752, ortodoxă deasemenea. Din păcate, o găsim închisă, așa că nu putem admira și altarul ei sculptat în marmură roșie sau iconostasul, despre care am citit că ar fi unul dintre cele mai frumoase!

Dacă am coti-o la stânga, am ajunge în zona de sus a orășelului, unde mai există câteva edificii vechi și prețioase, precum Capela Baptistă închinată Sf. Ioan (sec. 13) sau Basilica Belgrad, singura în care se mai țin slujbe în rit ortodox, pentru cei 100-120 de sârbi care încă mai trăiesc în Szentendre.

Dar noi ne continuăm plimbarea pe artera principală și orășelul continuă să ne uimească și să ne încânte! Zona devine din ce în ce mai animată, găsim magazine deschise, cu suveniruri de tot felul frumos expuse, mici cafenele romantice, cu mesele afară, în mare parte ocupate... Toată lumea zâmbește, toți se bucură de Sărbătoare și de razele călduțe ale soarelui... Ne oprim la o tarabă improvizată, de unde cumpărăm câte un pahar de vin fiert, ocazie cu care descoperim curtea interioară a unui restaurant chiar în spatele tarabei cu pricina! Bingo! Tati intră să vadă dacă e deschis; e. Și, ca să nu avem emoții, facem rezervare pentru masa de prânz. „Mami, să vezi ce frumos e înăuntru! O să-ți placă sigur!”

Mai avem vreo oră jumate timp de colindat prin oraș. O ținem tot înainte, căscăm gura în stânga și în dreapta la decorațiuni, ieșim din zona turistică, ajungem într-un parc-pădurice presărat cu tot felul de statui de piatră, între care remarc un patruped greu încadrabil într-o specie anume, pe care stă o tanti pe burtă, așa cum stai pe o saltea ce plutește în piscină... Hmm... Ce-o fi vrut să spună artistul?!

Decidem să ne întoarcem, ne abatem un pic și spre Dunăre, pontonul unde acostează ambarcațiunile stă solitar în mijlocul apelor, oamenii au luat cu asalt faleza și terasele micilor cafenele. Descoperim un mic bazar, ne pierdem printre mici prostioare parfumate, colorate, minunate! Cumpărăm și noi câte ceva, că nu ne putem abține...

La ora stabilită, ne prezentăm la mâncătorie, Barczy Fogado pe numele ei. Străbatem curtea pietruită, într-o margine, sub copertină, stau înghesuite mese și băncuțe de lemn, visând la vremuri mai călduroase. Trecem de ușa simplă, se fac niște scări pe care urcăm la etaj. În micul antreu ne întâmpină un... struț împăiat, alături de un brăduț împodobit, câteva ghivece cu mușcate încă înflorite, precum și ceva decorațiuni cu tentă etnografică. Deja îmi place. Călcăm pe podelele de lemn, care scârțâie sub pașii noștri. În dreapta, dibuim intrarea în restaurant și imediat ce pătrundem, suntem preluați de un chelner zâmbitor, care ne conduce la masa rezervată (Tati avusese posibilitatea s-o aleagă).

Într-adevăr, foarte drăguț! Spațiul nu-i generos deloc, pe alocuri sunt fixate blaturi de lemn în ziduri, pe post de măsuțe, probabil că-i vorba de o casă veche (avea să mi se confirme acest lucru ulterior, când am primit nota de plată într-un soi de mică mapă, pe care sunt prezentate câteva informații; casa Barczy datează din 1734, fiind un frumos reprezentant al „barocului țărănesc”). Pereții sunt finisați grosier și văruiți în alb, tot ce înseamnă textilă (fețele de masă, pernuțele de pe băncuțe, perdelele care împodobesc tocul de lemn ce marchează trecerea dintr-o încăpere în alta) sunt albastre, cu delicate desene albe. Peste tot sunt farfurii și căni de lut, lămpi vechi, dar cel mai mult mă încântă dozatorul de palincă fixat într-un suport metalic!

În fine, ne instalăm, primim meniurile, le studiem, alegem. Supă-gulaș (ce ne va fi servită într-un ceaunel suspendat deasupra unei mici spirtiere arzânde!), pane de brânză Camembert cu dulceață de merișoare, un soi de ouă-papară amestecate cu roșii și ardei, valdostana (nu mai știu dacă așa se numea sau altfel, dar cam asta era) cu cartofi prăjiți și brânză rasă deasupra, ardei umpluți, șnițel vienez. Cam mult, veți zice, dar v-am explicat contextul; cine știe când aveam să mai dăm de o asemenea abundență?! :) Tati și-a făcut curaj cu o dușcă de pălincă de prune, în rest am stropit bucatele cu bere locală. Văd pe nota de plată trecută și o cafea, dar nu mai știu cine a dorit-o. Cert e că ne-am ospătat pe cinste, foarte bune toate! Ca să nu mai zic de tihnita ambianță de han din alte vremuri!... Toată afacerea ne-a costat 23298 ft (cam 73 euro), din care 10% bacșișul (oficial, trecut pe nota de plată). Recomand locul!

Ne-am întors pe malul Dunării, aurită pieziș de razele soarelui de iarnă, care deja se pregătea de culcare... Faleza superioară e amenajată cu bănci și frumoase corpuri de iluminat, iar cea inferioară cu pistă de biciclete. În capătul sudic, ne-am distrat un pic urmărind plutirea browniană a unui grup de rățuște gureșe... Am ajuns în gară cu doar 2-3 minute înainte ca o garnitură să plece către Budapesta și pe drum am revăzut de câteva ori fotografiile zilei; noroc cu ele, altfel greu aș fi crezut că n-am visat, că într-adevăr m-am plimbat pe străduțele pietruite, printre casele vechi, colorate din alt veac...

&&&

Cam asta a fost ultima poveste pe care v-o spun anul acesta. Sper că Moșul Bun v-a vizitat azi-noapte și v-a adus cadouri frumoase, dar mai ales pace în inimi, zâmbete pe buze și pe cei dragi alături. Vă doresc ca anul ce vine să vă găsească sănătoși, cu punga groasă, cu chef de plimbărit și de povestit mai apoi!... La mulți ani, frumoasă comunitate AFA!


[fb]
---
Trimis de crismis in 25.12.18 10:07:03
Validat / Publicat: 25.12.18 12:09:40
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în UNGARIA.

VIZUALIZĂRI: 1455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Bradul de Crăciun din Piața Mare
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 59800 PMA (din 45 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

crismis [25.12.18 11:11:57] »

Rog web a atașa următoarea linie sonoră:

https://www.youtube.com/watch?v=1-YA21Ohi6Q

Mulțumesc!

webmaster26 [25.12.18 12:09:15] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Budapesta și împrejurimile, BUDAPESTA" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: Excursii Ungaria]

===

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

crismis [25.12.18 12:11:36] »

@webmaster26: Mulțumesc frumos! Crăciun fericit!

mishu [25.12.18 12:23:06] »

@crismis: Start vot! Și o plimbare minunata. Felicitări, votat cu mare drag.

webmaster [25.12.18 12:37:43] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut[prin excepție 1A de la procedura std — la momentul publicării existau impresii recente în rubrica curentă]

— (1) obiectiv major — „inedit” (fără impresii) sau rar descris (fără impresii recente); ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

crismis [25.12.18 12:54:15] »

@mishu&webmaster: Mulțumesc! Sărbători fericite și liniștite!

adrianbogdan [25.12.18 12:55:33] »

eee, alta viata Szentendre micuta si frumoasa localitate aflata in apropierea Budapestei.

Faleza Dunarii este aici deosebit de frumoasa si daca ai norocul de o zi fumoasa totul capata un alt contur.

Sarbatorile de iarna sunt superbe aici iar micutul targ de Craciun... superb.

Cert este ca in 2013 cand am vizitat targul am iesit din zona un pic cam ametita, pe acolo prin orasel erau standuri cu vinuri si tot incercand, tot incercand cate un degetar de vin de la unul si tot asa m-a cam luat flama... dar stiu ca am ales pana la urma un vin fructat pentru noaptea dintre ani si pentru acasa drept cadouri la cei dragi.

Frumos locul, frumoasa lectura. Craciun cu bine!

crismis [25.12.18 13:09:08] »

@adrianbogdan: Frumoase amintiri prilejuiește Szentendre, nu-i așa?! Nici n-are cum altfel! E, pur și simplu, un colțișor de rai!

Sărbători fericite, Roxana&Bogdan!

alinafulg [25.12.18 14:35:53] »

@crismis: Mie mi-a placut foarte mult Budapesta, am fost acolo de 1 mai, anul acesta. O sa scriu si eu despre plimbarea noastra. Votat cu mare drag! .

mihaelavoicu [25.12.18 17:03:49] »

Foarte mult mi-a plăcut la Szentebder. Și din reviewul tău, dar și când am fost, în 2009. Un orășel al artiștilor plasticieni și a creatorilor de frumos. Acum, nu văd mare aglomerație în pozele tale, dar când am fost eu, căsuțele și standurile erau doldora de tot felul de creații, care mai de care mai atractive.

Chestia cu profu' de mate, are mult adevăr. Așa e, subconștientul ne conduce în orice acțiune și în orice moment.

Un an cu bine și sănătate!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Carmen Ion [25.12.18 18:35:39] »

@crismis: Frumoasă poveste de final de an!

Crăciun fericit, sărbătorile cu bine și fie ca dorințele să-ți fie îndeplinite!

webmaster [25.12.18 20:05:25] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

tata123 🔱 [25.12.18 23:04:45] »

@crismis: Mulțumim pentru urări. Un Crăciun cu bucurie și veselie și un An Nou cu împliniri.

Am fost cazat vara trecută la marginea acestui orășel (vezi impresii), dar nu am avut timp să vizitez superba urbe de pe malul Dunării. Am văzut apoi pe Internet ce am pierdut. Data viitoare voi intra neapărat în oraș.

Numai bine!

crismis [26.12.18 09:33:53] »

@alinafulg: Budapesta e un oraș frumos, abia aștept să-l "văd" din nou, prin ochii tăi, de data asta într-un anotimp mai călduros!

@mihaelavoicu: Precum am pomenit în articol, am mai ajuns o dată în Szentendre, prin 2002 sau 2003, era septembrie, încă vară. Așa mi-l aminteam și eu, o nebunie de oameni animând străduțele pietruite, mărginite de case colorate, cu parterul transformat în cafenele, mici muzee sau magazine cu suveniruri. De data asta însă era de așteptat să arate mult mai potolit, era prima zi de Crăciun, Târgul deja închis...

De vorba profului de mate m-am convins de foarte multe ori până acum. Dealtfel, dumnealui îi datorez, în bună parte, organizarea gândirii mele logice. Era o mare figură!

@Carmen Ion: Mulțumesc frumos, Carmen, pentru aprecieri și pentru urări!

@webmaster: Mulțumesc din nou!

@tata123: Recomand din tot sufletul vizitarea acestui orășel, e o veritabilă perlă! Am uitat să spun că în vecinătate e și un camping. Îmi amintesc că am citit articolul tău de cazare la vremea respectiva, pensiunea ar putea fi o bună bază de vizitare. Mi-ar plăcea să revin într-o zi mai caldă, mai ales pentru muzeul satului, dar și pentru atmosfera patriarhală a orașului.

maryka [27.12.18 10:25:02] »

Frumos tare și acest articol, cu un locșor așa de romantic!

Am citit și văzut cu mare plăcere pozele! Parcă am fost acolo!

La mulți ani!!! Călătorii frumoase!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adrianbogdan, alinafulg, crismis, maryka, mihaelavoicu, mishu, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Budapesta și împrejurimile:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.06187105178833 sec
    ecranul dvs: 1 x 1