Instantanee din Sovata (2018)

TIPĂREȘTE

Iată că în această toamnă am ajuns și eu pentru prima dată în stațiunea balneoclimaterică Sovata și pot spune că am fost încântat de ceea ce am văzut acolo. Vremea de octombrie a fost perfectă, Natura înveșmântată în costum arămiu ne-a oferit cadre foto perfecte, aglomerația care am înțeles că e prezentă în timpul verii acum nu mai exista (deși erau suficienți de mulți turiști), arhitectura veche e drăguță.

Stațiunea Sovata îți oferă multiple posibilități de recreere, relaxare, încărcare a bateriilor, destresare sau cum doriți Dvs. să spuneți acțiunii de petrecere a timpului liber într-un astfel de loc. Pornind de la rolul său primordial de loc de tratament pentru trup, treptat s-a adăugat și partea de loisir, pentru suflet: odihnă și recreere.

Ne-am bucurat și noi de plimbarea prin stațiune și împrejurimi, pe urmele romanilor care exploatau sare, a oamenilor din Evul Mediu care la sfârșitul veacului al XVI-lea veneau aici pentru a-și vindeca bolile sau a personajelor moderne care vizitau stațiunea înființată în prag de secol al XX-lea. Azi e mult mai ușor să te plimbi pe trotuare și alei amenajate, pe trasee marcate în pădure, în jurul lacurilor ori să urci în turnul de belvedere. O parte din aceste amenajări sunt rezultat al unui proiect intitulat Drumul Sării, încheiat la finele anului 2015.

Pe unde ne-am plimbat noi în Sovata și ce ne-a plăcut? Păi hai să le luăm pe rând...

Strada Trandafirilor. Putem considera această stradă cu sens unic drept principala arteră a stațiunii balneoclimaterice, atât pe stânga, cât și pe dreapta înălțându-se frumoase construcții, mai vechi sau mai noi. Ne impresionează mai ales clădirile cu fațade din lemn, cu frumoase traforaje a căror motive repetate potențează efectul artistic al construcției Lemnul a fost materialul care se găsea din abundență în zonă, se poate prelucra ușor și integrează vilele foarte bine în decor. Vilele construite în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea se încadrează în două curente: stilul Palladio (ro.wikipedia.org/wiki/Andrea_Palladio) și stil austriac. Nu lipsesc însă influențele arhitecturii populare tradiționale și elemente de Art Nouveau. În 1932 în stațiune existau 4 hoteluri și circa 110 vile.

Pornind de la Izvorul Maria, o sursă de apă captată și amenajată la 1910 (care pe atunci asigura apa pentru așezare iar azi nu mai e potabilă), trecând pe lângă piața-bazar (cu aspect pe alocuri de bâlci de pe litoral) ajungem într-o zonă cu multe vile interesante, pe numele lor de azi: Vila Magistraților, Cristina, Magdalena, Maria, Klein, Sara, Sovata, Hotel Mureșul, Hotel Pacsirta.

Biserica „Schimbarea la Față”. Între atâtea construcții se distinge silueta neagră a bisericii ridicate la începutul anilor '30, cu turle roșii, foișoare și pridvor cu decor traforat în stilul artei populare. Construită din lemn pe un soclu înalt de piatră locașul de cult, inițial greco-catolic, aparține acum comunității ortodoxe. Relativ aproape, pe partea cealaltă a străzii, se află biserica „Adormirea Maicii Domnului”, edificată doar cu vreo câțiva ani înaintea celei mai sus menționate.

Parcul Nicolae Bălcescu & Petőfi Sándor. În zona centrală a stațiunii, pe ambele părți ale șoselei se întind două mici parcuri, amenajate cu alei și bănci, ronduri de flori și chiar o fântână arteziană. Numele fiecărui parc provine de la bustul așezat în mijlocul spațiului verde, creații ale unui artist plastic local de la începutul anilor '90. Aici se află Centrul de informare și promovare turistică Sovata, dar și un panou de mari dimensiuni prezentând o hartă a zonei.

Lacul Ursu. Singurul lac helioterm din România (și poate unicul din Europa) s-a format la sfârșitul secolului al XIX-lea prin prăbușirea terenului și unirea celor două lacuri mici care se aflau acolo. Amenajările din ultimii ani vă permit o plimbare relaxantă în jurul oglinzii de apă, acoperită toamna de mii de frunze colorate. Am parcurs la pas traseul de promenadă în jurul lacului, am privit rațele jucăușe, am examinat locurile de unde încă se extrage nămol în mod rudimentar, am văzut Pavilionul terapeutic „Ursu” (construit la 1937) și ștrandul. Deasupra acestor clădiri se află o terasă de unde puteți admira lacul Ursu, gustând dintr-un langoș fierbinte.

Lacurile Verde și Roșu. Din aleea de promenadă, trecând pe lângă un versant salifer, se deschide spre stânga un mic traseu spre două lacuri situate într-un cadru natural excepțional. Primul ochi de apă, înconjurat cu o împletitură de nuiele groase, are doar vreo 300 m2 și se numește Lacul Verde – este vorba despre reflectarea culorii verde a vegetației arboricole de pe mal. A doua întindere de apă ar trebui să aibă o nuanță roșiatică, fapt datorat unei specii de crustacee, fosile de clasă inferioară (acvariidevis.ro/articole/artemia-salina) – de aici și numele de Lacul Roșu. Acest lac este de dimensiuni mai mari (1600 m2) și are cumva forma cifrei 8. Nu am putut vedea culorile menționate deoarece toamna îmbrăcase totul în frunze galben-roșiatice.

Muntele de sare. Urmând aleea pietruită de lângă Lacurile Verde și Roșu ajungem în zona acestui frumos fenomen natural: cristale de sare ieșite la suprafață. Stânca de sare acoperă un versant și au un aspect fotogenic aparte. Ploile schimbă permanent prin dizolvare forma acestor cristale; acum am văzut șiruri de „ace sărate”, o combinație de rânduri albe și rânduri gri.

Lacul Paraschiva. Nu trebuie să mergem prea mult și din traseul circular al lacului Ursu se desprinde o alee spre Lacul Paraschiva. Pontoanele de lemn, scările și aleile ușurează accesul, iar un loc de popas te îndeamnă să stai pe o bancă și să privești Natura. Pe versantul de deasupra lacului se observă un foișor de belvedere – face parte din Traseul eco-didactic Ursu. Lacul Paraschiva s-a format mai recent (în 1980), are o întindere de 2300 m2 și e considerat un lac cu apă dulce, salinitatea sa fiind foarte scăzută. În apropiere de lac se află un frumos stei alb de sare.

Lacul Negru. La întoarcere în stațiune am urcat pe strada Bradului și prin plasa unui gard am privit și acest lac, cel mai vechi din Sovata. S-a format la 1785 prin umplerea cu apă a unei saline de suprafață; numele provine de la nămolul de culoare închisă format pe fundul lacului, de mare valoare terapeutică. Aici există o bază de tratament și un mic ștrand; am observat și o platformă de lemn pe apă de unde se extrage nămol.

Concluzii. Alături de cele scrise mai sus se poate efectua în maxim două ore un traseu ușor prin arboretul de pe sărături, traseu amenajat exemplar pe care l-am descris într-un articol separat – Traseul eco-didactic al Sării (vezi impresii). În stațiune și pe traseele turistice veți găsi indicatoare și panouri informative, dar și locuri unde puteți savura un langoș sau un colac secuiesc (kürtőskalács). Vă invit să priviți fotografiile de toamnă și vă recomand să vizitați această frumoasă stațiune mureșeană.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI