Restaurant Don Guerro, El Chalten: așa și așa

TIPĂREȘTE

În seara anterioară nu am putut coborî la masă, din cauza oboselii excesive. Mare greșeală am făcut! O parte din amicii mei au fost la un restaurant în apropiere, recomandat de ghidul nostru, unde toți la unison, au declarat cu mâna pe inimă, că au mâncat cea mai bună pizza din viața lor.

Evident că a doua zi, când am auzit acest lucru eram hotărât să mănânc și io tot acolo. Doar că socoteala de-acasă, nu întotdeauna se potrivește cu cea din târg. Având în vedere că eram în extrasezon turistic multe restaurante ori erau cu lacătul pe ușă ori aveau program scurt.

După ce am coborât de pe munte, înfometați și înfrigurați, am luat direct direcția acelui local, doar că surpriză, l-am găsit închis. Nici măcar nu dăduseră zăpada din fața porții, așa că de voie, de nevoie a trebuit să ne reorientăm.

Am coborât înapoi în centru, unde după o scurtă introspecție am ales al treilea local pe care l-am vizionat. Acesta avea aerul unei cabănuțe de pe la noi, de pe la munte. Totul, atât în exterior cât si în interior era din lemn. Totul inspira căldură, iar după frigul îndurat în noaptea precedentă, dar și în ziua respectivă pe munte era exact ce aveam nevoie.

Când am intrat în local nu era decât o masă ocupată, așa că am profitat și ne-am așezat lângă sobă și ne-am întins pe vreo trei mese, hainele la uscat. Știu că nu e un lucru prea elegant, dar iubitorii de drumeții pe munte sunt convins că ne înțeleg. Am apreciat foarte tare, că nu ni s-a reproșat nimic, asta în condițiile în care au mai început să apară mușterii. Probabil că i-am atras și noi.

Eu am consumat o friptură de vită în sânge, care a fost foarte gustoasă. Porția nu a fost atât de generoasă pentru cum eram învățați în această zonă a lumii, dar totuși a fost ok. Colegii mei au ales să consume o supă locală, spaghetti cu carne ori un orez cu pui. Toți au fost mulțumiți de ce au consumat. Desert unii au ales clatite, alții ceva local. Nu mai stiu cum se cheamă. Deh cu cât trece timpul, uit!

De băut eu mi-am potolit setea cu două beri, iar colegii au ales vin ori sangria. Prețurile la această unitate erau un pic mai mărișoare, dar oricum ieftin în raport cu Chile. De exemplu o supă a fost 4 USD, iar vita mea 9 USD. Să tot mănânci la restaurant în aceste zone.

Localul era destul de șic, muzica ambientală (rock) pe gustul meu, doar doamna ospătăriță-barmaniță și ce-o mai făcea ea pe-acolo era destul de acră. N-o fi dormit bine cu o noapte înainte, cine poate ști.

Toaleta am încercat-o de voie de nevoie, era destul de modestă și nu prea curată, așa că si de aici au un minus de la mine.

Una peste alta am închis ochii la aceste neajunsuri. Important a fost faptul că ne-am ostoit foamea, dar și setea și că am găsit un loc destul de cald, unde să ne încălzim și să ne refacem forțele pentru provocările ce ne mai așteaptă.

Un local de nota 7,5. Părerea mea.

P.S.Poze nu am prea multe, pentru că foamea era mare, noi obosiți si înfrigurați, așa ca vă rog să mă credeți pe cuvânt. ;)

---

VIZUALIZĂRI: 678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI