Cu masina spre Didim si nu numai

TIPĂREȘTE

Am plecat din Bucuresti spre Didim sambata, la 4 dimineata, dupa logica: copiii o sa doarma, traficul o sa fie lejer si vama libera.

Daca cei mici s-au tinut de cuvant si au adormit instantaneu in scaun si inaltator, celelalte au fost exact pe dos: pana la iesirea din Bucuresti am prins toate semafoarele pe rosu (da, la 4 dimineata semafoarele functioneaza in Bucuresti), traficul pana in vama nu a fost asa de lejer cum mi-am imaginat (aceleasi probleme cu eternul deja drum in lucru la Jilava, la fel si podurile peste Sabar si Arges) si, mai mult, am petercut 2 ore minunate intre vama RO si vama BG. De ce? Nimeni nu ne-a oferit nicio explicatie; probabil pentru ca asa a vrut muschiu' lor, de-aia. Asadar, la 7.05 am intrat la controlul pasapoartelor (pentru ca la 7 se schimba tura dar politistii nostri de frontiera ne-au vazut ca aveam nervii intinsi la maxim si in afara de o tigara si o cafea n-au lalait-o).

Am iesit din vama, am facut dreapta pe sub pod, am intrat in benzinaria Eko pentru vigneta: kaput, n-avem. Nu-i nimic, mai mergem 200m pana la OMV: computer problem, nema gas, nema vigneta. Hopa! Am doua variante: ori ma intorc in oras ori merg in fata, pentru ca la iesire din Ruse mai e o benzinarie. Aleg (la risc) a doua varianta, merg inainte pe bd. Hristo Botev, ajung la Petrol si vad ca cititoarele de vigneta sunt chiar in dreptul benzinariei si nu exista posibilitatea de a intoarce, din cauza scuarului dintre sensuri. Opresc inainte cu vreo 20m, intru in benzinarie si intreb: vinetka? Da, da. Rasuflu usurat, scot cardul si platesc pentru o vigneta pe 30 zile (74 lei, card de lei).

In continuare Bazan - Pisanet - Tar Kaloian - Osenet - Razgrad, drum bun si foarte bun, cu 2 benzi pe sens la urcare, asa ca nu are rost sa va angajati in depasiri riscante si, mai ales, in curbe sau pe linie continua. Trafic lejer, oricum. La Razgrad faceti dreapta, urmand indicatorul de Targoviste. Drumul este nou refacut dar nu este finalizat, inca. Marcajele, acolo unde sunt, sunt provizorii, inca se asfalteaza si se lucreaza la scuaruri, santuri, etc. Oricum, se circula foarte bine pana intr-un sat unde sunt si primele "cocoase" nesemnalizate - mereu ii uit numele. In satul asta trecerile de pietoni sunt suprainaltate iar drumul este rupt, asa ca este putin probabil sa nu luati cel putin o groapa. Daca ati iesit de aici, dati atentie in continuare "cocoaselor" din localitati (de aici inainte semnalizate si colorate) si urmeaza Omurtag - cateva serpentine usoare - Kotel - centura orasului Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli.

Nu am mai facut plinul obisnuit in Lukoil-ul de la iesire din BG, deoarece combustibilul este mai ieftin in TR. Am intrat in vama, am dat pasapoartele la un ghiseu, am mers inainte, ne-au controlat la bagaje, am oprit in parcare, soferul s-a dus cu pasaport, talon si cartea verde la alt ghiseu, la ultimul ghiseu doar s-a facut confirmarea masinii si soferului si asta a fost tot: cam 40 min., cu tot cu hranit, dezmortit si schimbat bebelusul din dotare. Spre deosebire de ceilalti ani, acum am observat ca nu se mai pune o stampila distincta in pasaportul soferului, confirmarea facandu-se doar electronic si la ghiseu.

Pana la Edirne a plouat torential, atentie la sleaurile pe care le lasa tirurile pe sosea; am intrat intr-o usoara acvaplanare intr-o curba, desi nu aveam viteza mare, dar a intrat ESP-ul si masina s-a redresat.

Deoarece nu aveam lire si eram si nemancati, nu am iesit nici pe autostrada si nici pe drumul expres; am intrat in Edirne si am facut stanga pe bd. Talat Pasa, mergand inainte pana am gasit (cu greu) un loc de parcare la bordura. Deoarece era sambata, bancile erau inchise, asa ca pentru a obtine lire aveam doar variantele de a extrage de la bancomat sau de a gasi o casa de schimb valutar.

Am intrat intr-o agentie de turism (cei de acolo trebuie sa stie lb. engleza, nu?!) si un domn foarte amabil ne-a directionat catre strada S@#$$%% (n-am inteles), unde exista case de schimb valutar. Am mers vreo 8-900m (inapoi) exact pana la intersectia cu drumul pe care am intrat in oras, am facut stanga, am intrebat la o alta agentie de turism, unde am dat de un domn care a stat vreo 10 ani in Constanta si care ne-a ghidat pe aleea pietonala din fata si am mers pana am vazut posta (PTT) iar vis-a-vis am gasit o casa de schimb valutar (1 euro / 4.35 5.35 TL).

Acum, strada asta cu S (Saraclar se numeste) am inteles ca este atractia centrala a orasului: alee pietonala cu tot felul de atractii - centre comerciale, restaurante, etc. Fiind si sambata dupa amiaza, era arhiplina; am incercat sa gasim un loc la unul din restaurantele mai aratoase - n-am avut noroc, asa ca am luat-o inapoi spre masina si am intrat in primul restaurant / fast food de pe bulevard: proasta alegere: mancarea a venit greu, a fost si proasta si scumpa (92 TL pentru 2 adulti si un copil, pentru ca celalalt copil a avut Milupa din tara :) )

Nesatisfacuti, am plecat mai departe - am alimentat la Shell-ul de la iesirea din oras (5,70 TL / l motorina V-Power, cu un card in euro), am intrat pe drumul expres pana la Havsa - am facut dreapta - Uzunkopru - Kesan - am dat cu ochii de mare, intai pe partea dreapta, apoi pe partea stanga - am trecut de Gelibolu (aveti ferry si aici spre Cardak sau Lapseki) - am intrat pe soseaua de coasta la care se lucreaza la largirea la 2 benzi/sens si tunel - am ocolit Eceabat (aveti ferry si aici spre Canakkale) - am intrat pe un drum cam ingust si virajat pana la Kilitbahir (atentie la idiotii care taie curbele, circulati mai aproape de marginea din dreapta).

Ferry la cheu, am platit 35 TL, am urcat si in 5 min eram plecati, Dupa vreo alte 10 poate 15 min. eram in Canakkale unde ne-am cazat, din nou, la Gizem Pansyion (vezi impresii). Nu mai reiau, conditiile sunt la fel de bune, daca nu si mai bune: pensiunea a fost renovata la exterior dar a suferit si mici imbunatatiri la interior; este la fel de curata si primitoare. Fata de anul trecut, acum a fost mult mai aglomerat (de romani, bineinteles) si mai multa galagie: ne-am culcat la 12 noaptea in bubuituri de usi, ne-am trezit la 6 dimineata in bubuituri de usi si am continuat cu galagia de pe terasa - cu ocazia asta tin sa multumesc ocupantilor celor 3 sau 4 masini de GJ, carora pana si gazda le-a facut observatie ca se manifestau prea zgomotos la receptie.

Dupa micul dejun, am iesit din Canakkale si ma gandeam ca in 5 ore maxim vom fi la Aquasis, in Didim; as, de unde, pe serpentinele de dupa Ayvacik am prins cateva camioane in fata iar apoi, dupa Ayvalik si Kucukkoy, desi sunt 3 benzi pe sens, am mancat o aglomeratie de zile mari pana aproape de Izmir, desi era duminica. Bine, la aglomeratia asta au contribuit si 3 masini de DB care ocupau toate cele 3 benzi, mergand in paralel si vorbind prin statie. Bravo voua, jos palaria, sunteti tari!

De retinut faptul ca se lucreaza la tunelurile care vor evita parte de serpentine; la cum se misca turcii la sosele, estimez ca in maximum 2 ani portiunea de serpentine, cu o banda pe sens, va fi istorie.

Fiind sofer nu am putut da o atentie prea mare, dar cred ca in zona de coasta s-ar putea petrece cel putin 3-4 zile frumoase, la unul dintre hotelurile situate chiar in buza marii.

Continuam spre Izmir, drumul expres se aglomereaza din ce in ce mai mult, intram pe centura noua (autostrada cu 3 benzi/sens), care este aglomerata mai ales la intratri/iesiri, cu atentie depasim inconvenientele si ajungem la poarta de taxare: am card de anul trecut, credit este, intram pe autostrada. Se merge foarte bine, autostrada este relativ libera, asa ca cei aproximativ 100 km pana la nodul rutier care ne semnalizeaza Soke ii parcurgem in vreo 40-45 min; iesim in dreapta, ajungem la portile de taxare, copilotul tine sticker-ul lipit de parbriz, semaforul se face verde si afiseaza 5 TL retrasi. Continuam pe un drum expres aglomerat spre Soke - intram in sensul giratoriu de la Novada Outlet si tinem indicatorul de Didim (a 3-a iesire) - evitam la mustata un Renault Clio gri cu radar parcat in buza unui pod (au dat flash-uri cei din sens opus) - la intrare in Didim urmam indicatoarele care ne spun sa facem dreapta sau GPS-ul care ne ghideaza inainte; eu am urmat indicatoarele si prost am facut, deoarece am intrat pe un drum cu piatra cubica valurita, care m-a ocolit pe niste drumuri secundare dar asfaltate, pe camp si apoi m-a bagat pe macadam, ca sa ajung la hotel.

Ulterior, cand am iesit la o sesiune de cumparaturi in outlet am urmat varianta clasica (prin oras), a fost mult mai bine - orasul nu este aglomerat si drumul este incomparabil mai bun.

Oricum, am ajuns la hotel pe la 4 dupa amiaza, adica dupa vreo 7 ore de mers pe un drum de 450km, parcurs duminica (in total, 1085 km din Bucuresti).

La intoarcere, intr-o miercuri, am plecat la 8.00 si la 17.00 eram hotelul din Edirne (vezi impresii) unde am facut pauza (690 km in 9 ore) dar traficul a fost mult mai relaxat, paradoxal, cu exceptia centurii orasului Izmir.

La calculul timpilor, va rog sa aveti in vedere faptul ca am avut cu noi un bebelus care necesita pauze mai lungi si mai dese.

Sintetizand, pentru mine, ca sofer, drumul a fost o placere, mai ales in Turcia unde soselele se prezinta intr-un mare fel: autostrazi cu 3 benzi pe sens si drumuri expres cu 2 benzi/sens.

Totusi, chiar daca traseul este unul lejer, traficul nu este la fel: soferii turci au un comportament specific, din cate am observat: cu cat sunt mai viteji in localitati si pe centurile oraselor (se baga in fata, nu semnalizeaza, opresc unde ii taie capul, trec pe rosu, galbenul este facultativ, se arunca in sensul giratoriu ca in piscina, nu acorda prioritate pietonilor, etc.) cu atat sunt mai praf in afara localitatilor (merg incet pe banda 2, nu semnalizeaza depasirile, o depasire le ia foarte mult timp, 99% taie curbele etc.).

Dar, cu atentie si anticiparea traficului, sunt convins ca toti vom ajunge la destinatie cu bine.

Daca nu dispuneti de leva/lire cash, va recomand sa platiti cu un card de euro, astfel veti evita dubla conversie (leva/lire - euro -lei) iar cursul va fi mai bun.

Drumuri bune va ureaza black_mamba!

---

VIZUALIZĂRI: 5499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI