Turkish Airlines, o companie foarte bună

TIPĂREȘTE

Având un sejur de 10 nopţi în Antalya, anul acesta am ales să zbor cu Turkish Airlines din Bucureşti, escală pe Istanbul/Ataturk. Am rezervat biletele din ianuarie, zborul fiind la sfârşitul lunii august. Cost bilet 235 euro/persoană, noi fiind 8 în grup, 4 adulţi şi 4 copii. În preţ aveam incluse 40 kg bagaj de cală/persoană şi un bagaj de mână de 7 kg. Despre Turkish ştiam că a fost desemnată cea mai bună companie din sudul Europei în 2016 şi aşteptam cu nerăbdare să văd dacă se ridică la înălţimea renumelui.

Am încercat să îmi fac check inn-ul pe internet cu o zi înainte dar nu puteam face decât pe primul segment, cel de Bucureşti-Istanbul. Aşa că am ales să-l facem în aeroport la îmbarcare. Decolarea era la ora 10 dimineaţa. La ora 7 am fost în Otopeni, super stresată că nu ne ajunge timpul, văzusem la TV câteva zile la rând ştiri cu pasageri care au pierdut cursa din cauza aglomeraţiei de pe Otopeni, aşa că ne-am trezit copii de dimineaţă să fim la 7 în aeroport. Normal că check inn-ul nu era încă deschis la ora aceea aşa că am întrebat la ghişeul Turkish la ce ora deschide şi la ce ghişee. O domnişoară foarte drăguţă ne-a spus că se deschide în 20 min şi ne-a dat numărul ghişeului aşa că ne-am şi postat primii acolo, cu toate bagajele după noi şi cu toţi copii. Într-adevăr, la 7.20 s-a deschis şi în 10 min eram rezolvaţi, predat bagaje, uşuraţi, am trecut în 5 min de control paşapoarte (unde era frate aglomeraţia de la ştiri?). Mă liniştisem puţin căci aveam emoţii şi pe Ataturk, ştiam că e foarte mare şi aveam escală de 1 ora şi jumătate. Cei de la ghişeu mi-au spus să stau calmă că îmi ajunge timpul de conexiune, nu pierdem avionul de Antalya (hâmmm).

După ce mi-am savurat cafeluţa în Otopeni, la 9.30 începe îmbarcarea. Ajunsă la bord, rămân stupefiată. Un avion mare, elegant, sclipea de curăţenie. 2 rânduri de scaune în stânga, 4 la mijloc şi 2 în dreapta, noi aveam locuri pe la mijlocul avionului. Pe fiecare scaun ne aşteptau cuminţi căştile audio sigilate şi câte o pernuţă pentru spate. Spaţiu pentru picioare berechet, parcă eram la “extra leg” pe companiile low cost. În spătarul fiecărui scaun din faţă aveam un ecran cu telecomandă de pe care selectam meniu de filme, desene animate sau jocuri. Aşa că tot zborul m-am delectat cu “Ştrumfii-satul pierdut” şi copii s-au jucat de pe telecomandă tot felul de jocuri. Avionul a fost aproape plin, doar la business am văzut locuri goale. Decolare la timp, zbor lin, după 1 oră aterizăm la Istanbul. Ce mi-a plăcut că pe ecran, înainte cu 15 min de aterizare se puteau vedea zborurile de conexiune, aşa că am aflat la ce poartă trebuie să ajungem pentru Antalya. Deşteaptă chestie :).

În Istanbul începe goana: am stat ca pe ace să se deschidă uşile să putem ajunge pe terminalul de plecări domestice. Am aterizat la 11.15 şi la 12.55 aveam zborul de Antalya. Am stat 10 min în avion până să deschidă uşile şi deja aveam palpitaţii. Mi-am prevenit familionul să îşi facă încălzirea că o luăm la goană, ei credeau că glumesc, mai ales cumnaţii care nu au mai călătorit cu escală, căutau să mă liniştească “ lasă mă că ne ajunge timpul” (pe bune?).

Jos din avion şi după indicatoare. Totul e foarte bine semnalizat, nu ai cum să te pierzi, vedeam în faţa ochilor doar indicatorul de Domestic Departures. Şi dă-i şi fugi, sus pe bandă, jos de pe bandă, după 10 min vedem ghişeele de control paşapoarte şi puhoi de lume... Aoleu, zic în gândul meu, dacă merge greu mă rog de unii şi de alţii să ne lase în faţă să nu pierdem avionul. Dar surprinzător, mergea destul de repede, cred că erau 200 de oameni la coada aia. Am trecut cam în 15 min. Şi apoi iar pune-te pe alergat, cred că am slăbit 1 kg alergând pe acolo (lasă că am pus 3 în schimb în Antalya :) ) . După încă 10-15 min, urmând indicatoarele, ajungem şi la poarta de îmbarcare. Era 12.35, zborul decola la 12.55. Timp berechet de o pauză de toaletă :). Ne pofteau ăia la îmbarcare, noi nu şi nu, toilet first :)

Ne urcăm la bord în sfârşit liniştiţi, după noi în interval de 10-15 min au mai ajuns vreo 10 români cu care fusesem şi pe zborul precedent (probabil ei nu au alergat ca noi :)).

Frumos şi aici, curat, 3 rânduri de scaune pe fiecare parte, avionul full, complet. Şi dă-i şi aşteaptă decolarea... care a întârziat cu mai bine de o oră. În loc să plecăm la 12.55 am plecat la 14.10. De ce am alergat ca nebunii atunci??? Nu-i bai, mergeam în vacanţă doară, aşa că nici o grabă :)

Acelaşi meniu pe ecranul din faţa scaunului de filme (dar altă selecţie de filme), desene animate şi jocuri. Doar că aici nu am mai găsit căşti pe scaune, aşa că mi-am pus căştile de la telefon. Având atâta timp, am urmărit de dată asta “Alvin şi veveriţele” (deh, gusturi de copil în vacanţă) şi am aşteptat cuminţei decolarea. Partea faină cu atâtea filme, desene şi jocuri e că au stat şi copii cuminţi, unul nu a întrebat de ce nu mai plecăm odată. Zbor ok, cu ceva zdruncinături înainte de Antalya, normal zic eu când traversezi munţii, o mică cădere în gol care a albit-o la faţă pe nepoţica mea care zbura prima oară cu avionul, dar a fost în regulă în general.

Pe ambele zboruri am avut acelaşi tip de sandwich la masă, cald, cu caşcaval, roşii şi măsline, un deliciu :), apă, suc, cafea, ayran sau ceai. Echipajul de bord foarte amabil şi foarte atent. Ce mai, îşi merită renumele .

Am aterizat la 15.15 în loc de 14.20 dar nu ne grăbeam niciunde. Bagajele au venit relativ repede, au fost toate şi în bună stare.

Am avut transfer privat, ne-au aşteptat că au văzut că avem întârziere.

După 11 zile superbe petrecute în Belek la Papillon Zeugma (urmează articol), ne-am întors în ţară.

Transferul prompt la hotel la ora indicată 12.35, avionul către Istanbul pleca la 15.25. De data asta am avut escală în Istanbul de 2 ore 50, timp berechet de făcut controlul la paşapoarte (aceeaşi coadă imensă). Văzând că suntem foarte mulţi la coada de cetăţeni străini, ne-au ghidat către coada unde stăteau cetăţenii turci aşa că a mers mai rapid. Am avut timp berechet de colindat duty-free-ul, nimic interesant, preţuri mari la parfumuri dar mai mici la ţigări :)

Ambele zboruri de retur au fost impecabile, decolat şi aterizat la timp, avioane curate, personal amabil, vizionat “Inferno” la retur. Nici acum nu mai erau căşti pe scaune, dar acestea au fost împărţite de echipajul de bord celor ce doreau. Aceleaşi sandwich-uri delicioase care cu ayran se potriveau teribil de bine.

M-am îndrăgostit de compania asta, sincer :)

Clar că aş mai zbura cu ei, oricând şi oriunde!

Zboruri line să aveţi dragilor şi vacanţe frumoase :)

---

VIZUALIZĂRI: 7589 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI