Descopera minunatiile Buzaului

TIPĂREȘTE

Dupa o saptamana obositoare, pentru un weekend prelungit de trei zile, am ales Vulcanii noroiosi, Barajul Siriu si imprejurimile o destinatie mult mai putin aglomerata, o zona in care noi mai fusesem cu cateva luni in urma, insa cei din grup nu.

Din Bucuresti, iesirea spre Buzau se face prin Colentina – Voluntari, avand o distanta 110 km pana la prima destinatie – Vulcanii noroiosi. Se ajunge la vulcani pe drumul DN 10 de la Buzau spre Brasov. La km 18 (satul Satuc) se face dreapta spre Berca si Vulcanii noroiosi. E destul de bine semnalizat traseul, asa ca nu trebuie sa va faceti griji ca ratati obiectivele.

Noi am fost doar la vulcanii mici, sau Paclele Mici. Odata ce am ajuns aici, in zona vulcanilor noroiosi, esti surprins de o senzatie neobisnuita. Ai impresia ca esti un pamantean aflat pe o alta planeta. Cand e innorat, platoul arid cu milioane de crapaturi si torenti adanci separati de creste te fac sa crezi ca ai ajuns pe luna. Interesant peisajul, pacat ca nu este un ghid in zona si nici material informatic (cel putin vara trecuta nu era, nu mai stiu acum) Se plateste 4 RON intrarea la vulcani, si e interzis fumatul, datorita gazelor emanate de acestia. Nu am rezistat si de curiozitate am incercat „lava” cu degetul. Ciudata senzatia de rece pe o zi calduroasa.

La 50 metri de Vulcani se afla pensiunea cu acelasi nume, unde ne-am oprit pentru ceva racoritor. Pensiunea are cateva camere pentru cazare si un restaurant unde se poate servi masa sau te poti racori cu un suc pentru soferi sau o bere rece pentru pasageri.

Pana la Magura, ne-am propus sa ajungem si la Sarata Monteoru, asa ca ne-am intors pe drumul spre Buzau si am luat-o prin localitatea Vernesti. Am facut un ocol de vreo 40 km, dar a meritat. Sarata Monteoru, o statiune linistita, cam prost la capitolul curatenie (nimic nou pungile de plastic si pet-urile). Sunt cateva chestii de vazut – cele mai interesante ni s-au parut mina de petrol si schitul. Am urcat cu masina drumul pana la mina de petrol, unde am stat de vorba cu unul dintre cei care lucrau sus la intretinere lift. Mina este unica de acest gen, in functiune, din Europa. In galeriile aflate la peste 250 m adancime, coboara echipe de cate 8 muncitori, care lucreaza la instalatiile cu care se extrage titeiul. Nu-mi pot imagina cum e sa lucrezi la adancimea aceea, fara lumina (doar cea data de niste lanterne pe frunte), intr-un miros intepator de gaz. Stau la adancimea aceea cate 40 minute dupa care, cel de sus, de la lift ii aduce la suprafata si alta echipa coboara in adanc. Sunt cate trei echipe pe zi care fac “sportul asta”. Nu vreti sa stiti pentru ce salarii mizerabile.

Din Sarata-Monteoru am plecat spre Manastirea Ciolanu si Tabara de sculptura de la Magura. Sculpturile de la Tabara Magura pot fi fotografiate cat si cum vrei. Sunt pe o pajiste superba, pe care unii conationali nu ezitasera sa-si intinda gratarele (noroc cu jandarmii din zona ca erau la datorie, altfel vreuna dintre sculpturi ar fi servit pe post de masa). Manastirea este deosebit de frumoasa, noi am ajuns insa pe o vreme innorata si nu am stat de foarte multe fotografii.

In periplul nostru, urmatorul punct pe care vroiam sa-l vedem era localitatea Colti, Muzeul Chilimbarului si Alunis. La 10 km de DN 10 Buzau – Brasov este aceasta localitate, pana la care drumul este un calvar, plin de gropi. Muzeul Chilimbarului este deschis pana la ora 17 in fiecare zi din saptamana si sambata pana la ora. 14. Oricum nu prea e mare lucru de vazut, sunt cateva obiecte de chihlimbar, o bucata de chihlimbar cu un rest de frunza. Doamna responsabila cu muzeul ne spune ca pe peretele de munte, care se ridica in fata muzeului se pot vedea straturile subtiri din care oamenii scoteau si inca mai scot chihlimbar. Interesanta istoria locului, taxa de fotografie – 20 ron. Drept pentru care nu facem poze, mi se pare cam aiurea sa dau atatia bani pentru doua-trei exponate. Pret intrare – 4 ron. Un mic magazinas la intrarea in comuna de unde se pot achizitiona suveniruri din chihlimbar sau imitatie.

La 6 km de Colti se afla asezarile rupestre de la Alunis, dar ca sa ajungi acolo am plecat dimineata din Colti. 4 km se pot face cu masina, pana la biserica din piatra, iar ultimii doi doar pe jos, pe un teren abrupt – urcusul dureaza 45 min, coborarea mai mult pe sezut.

Ghid al zonei va poate fi domnul Nica – proprietarul unei pensiuni cu acelasi nume, din localitate cat si sotia acestuia, care se ocupa de muzeu.

Fiind in zona nu puteam rata Barajul de la Siriu, asa ca ne-am intors in DN10 Buzau – Brasov, si in sensul de mers spre Brasov, dupa Nehoiu, un orasel cam prapadit, am oprit la iesirea din localitate, pe marginea barajului pentru a imortaliza peisajul superb al lacului si muntilor Siriu.

Pentru cei care pot zabovi in zona mai mult de doua - trei zile, nu trebuie sa ratati cascada Pruncea si Lacul Vulturilor. Este necesar un ghid, informatii de la localnici eventual, indicatoare lipsesc cu desavarsire.

Drumul de intoarcere a fost Brasov – Bucuresti, un calvar de aglomerat, comparativ cu toate zonele pe unde umblasem noi.

Se poate innopta in Sarata Monteoru, la Hanul cu Tei (acolo am ramas prima noapte- conditii foarte bune de cazare, preturi rezonabile, asezare la marginea unei paduri, restaurant cu meniu diversificat, foarte bun vinul la carafa). Oricum Sarata Monteoru e plina de pensiuni. Atentie la preturi insa, unele sunt cam mari pentru zona.

A doua noapte am ramas la Pensiunea Nica, in localitatea Colti. Conditii bune, oameni primitori.

---

VIZUALIZĂRI: 3476 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI