O plimbare în Rotterdam

TIPĂREȘTE

Vreți să știți cum arată programul unei zile dintr-un circuit lung, aproape de finalul său, când obiectivele de bază au fost atinse și când - încărcați cu fotografii și cu impresii proaspete, grăbind spre casă - nu vrem totuși să trecem prin mari orașe sau pe lângă renumite atracții turistice ca acceleratul prin gară? Amintind că fac referire la circuitul "Marea Britanie - 20 zile, autocar" la care am participat anul trecut, prezint în rezumat una dintre zilele petrecute pe continent, după încheierea vizitelor în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

La 24 august 2016, treziți de cu zori, după ce am luat micul dejun la Best Western County House - Brussels am pornit spre Waterloo - locul memorabilei bătălii în care armata lui Napoleon a suferit cea mai grea înfrângere. Am ajuns acolo atât de devreme încât muzeele nici nu se deschiseseră, noi trebuind să mai pierdem ceva timp așteptând. Ce am făcut și ce am văzut la Waterloo am povestit deja. Nu mai revin. Din nou în autocar, din nou la drum, de astă dată înspre nordul capitalei belgiene. Cum nu puteam rata Platoul Haysel cu renumitele sale atracții - Atomium și MiniEuropa, i-am dedicat și lui câteva prețioase momente. Dacă era după mine…, puteam face abstracție de acest obiectiv. Despre Rotterdam - un oraș minunat, în care regret că nu am avut mai mult timp la dispoziție, voi încerca să povestesc în cele ce urmează. N-am rămas în Rotterdam decât două ore, mult prea puțin pentru cel mai mare port european, un oraș modern în care ai dori oricând să te întorci. Dar, cum turistului de circuit îi stă bine cu drumul lung - cu popasuri multe, firește - nu puteam să nu ne abatem la Delft pentru porțelanurile de la Royal Delft Shop, apoi la Haga pentru a vedea The World Peace Flame și - exterior - Tribunalul Internațional. Cu atâtea locuri interesante, cu atâtea obiective de văzut sau de vizitat, se înțelege că noaptea ne-a prins tot în autocar, pe drumul spre Amsterdam care ne aștepta pentru cazare la Park Plaza Hotel - Amsterdam Airport.

Cum suportă fiecare un maraton ca acesta… e problema lui. Când te angajezi la așa ceva trebuie să știi la ce să te aștepți. În ceea ce mă privește, obișnuită cu astfel de călătorii, mă adaptez din mers și chiar dacă mai există anumite aspecte care nu-mi sunt pe plac, păstrez doar amintirile frumoase și… o sumedenie de fotografii. Acesta este motivul pentru care - fără pretenția de a crea un minighid - vreau să spun câteva cuvinte despre Rotterdam, orașul care a reușit să mă fascineze în cele doar două ore în care i-am fost oaspete.

Încă de la intrarea în oraș privirile mi-au fost atrase de clădiri înalte, de șosele foarte bune, dar mai ales de canale cu vaporașe și de numeroase poduri. Autocarul ne-a lăsat undeva, aproape de locul în care brațul râului Nieuwe Maas se rotunjește într-un cot care îmbrățișează o peninsulă brăzdată de drumuri, canale și poduri. Conduși de ghid, am ajuns în Schouwburgerplein - centrul orașului - care nu poate decât să uimească pe cineva care nu a mai fost acolo niciodată. Mai întâi de toate trebuie să spun că Rotterdam, astăzi al zecelea port ca mărime din lume și cel mai mare port de mărfuri al Europei, oraș aflat pe malurile râului Nieuwe Maas, a fost distrus aproape în întregime de bombardamentele germane în timpul celui de-al doilea război mondial. Orașul reconstruit ulterior într-un stil foarte modern, nonconformist, uimește pe vizitatorii care nu vor vedea aici construcții vechi. Îmi face plăcere să menționez ceea ce ne-a spus ghidul în plimbarea noastră în grup și anume că Rotterdam este un oraș înfrățit între altele și cu Constanța, portul românesc de la Marea Neagră.

Pentru că timpul rezervat plimbării în Rotterdam era atât de scurt, abia am așteptat ca ghidul să-și termine pledoaria și să ne indice locul în care urma să ne reîntâlnim pentru a pleca mai departe. Eram lângă Markthal - o mare clădire rezidențială și comercială situată între străzile Binnenrotte, Hoogstraat și Blaak - un complex care găzduiește 228 de apartamente și mii de metri pătrați de spații comerciale și de catering. De asemenea, pe patru etaje, acolo există și o parcare auto - cea mai mare din centrul orașului - despre care ni s-a spus că poate cuprinde peste 1000 de autoturisme.

Markthal - clădirea arcuită, în formă de potcoavă, construită din sticlă și piatră naturală gri - a atras pe majoritatea membrilor grupului nostru mai ales pentru shoping. Nu mă interesau cumpărăturile, așa încât am plecat singură să dau un ocol pieței și apoi, în timpul rămas, să încerc să ajung pe malul râului și la Podul Erasmus.

Înconjurată de clădiri moderne, mi-a atras atenția turla unei biserici. Știam că în Rotterdam nu au supraviețuit războiului clădiri vechi, de aceea edificiul mi-a stârnit curiozitatea. M-am apropiat și am fotografiat Sint-Laurenskerk - biserica protestantă, singura rămășiță a orașului medieval Rotterdam. Acasă m-am documentat și am aflat în plus că biserica inițială a fost construită în perioada 1449-1525 și a fost prima clădire din piatră înălțată în Rotterdam. Puternic avariată în cel de-al doilea război mondial, biserica a intrat în planul de demolare și reconstruire a zonei, dar Regina Wilhelmina s-a opus demolării și a cerut restaurarea ei. După 16 ani (1952-1968) de muncă laborioasă, Sint-Laurenskerk arată bine și... foarte diferit față de construcțiile din jur.

Kijk Kubus - casele cubice înclinate, colorate în galben și gri, multe la număr, își datorează existența ideilor creatoare ale arhitectului Piet Blom. El a înclinat cubul unei case obișnuite la 45 de grade și l-a fixat pe un stâlp. Grupate, lipite unele de altele, aceste îngemănări ciudate de elememte arhitectonice vor să sugereze "un sat în interiorul unui oraș, unde fiecare casă reprezintă un copac, iar toate casele împreună, o pădure."

Cine vrea să le vadă le găsește cu ușurință, ele fiind situate pe strada Overblaak, chiar deasupra stației de metrou Blaak. Sunt 38 de case cubice mici și două mari. Cele mici sunt vândute sau închiriate ca spații de locuit, iar cele mari stau mai mult goale din cauza chiriilor exorbitante pretinse unor firme. Cei care vor să vadă cum arată în interior o astfel de locuință, pot afla că unul dintre aceste apartamente este muzeu, deci poate fi vizitat de oricine. Eu nu am fost acolo, dar din spusele ghidului, apoi din pozele pe care le-am văzut pe internet, pot informa că un astfel de apartament se întinde pe trei etaje cu living și bucătărie deschisă la primul nivel, cu două dormitoare și baie la cel de-al doilea și cu o mansardă piramidală, cu trei fețe, la ultimul nivel. Înclinarea pereților face ca un sfert din suprafața totală a apartamentului să fie de neutilizat.

Am trecut pe sub casele cuburi, chiar am urcat pe scările lor, am ajuns pe terasa unui restaurant situat sub cuburi, cu vedere la Oudehaven, apoi am continuat până la malul râului, lângă Willemsbrug - podul care poartă numele regelui Willem III al Olandei, relativ nou (1981), de culoare roșie, situat în amonte de Podul Erasmus. Voiam să mă apropii cât mai mult de Erasmusbrug - cel mai renumit pod din Rotterdam, de aceea am continuat pe faleza însemnată pe hărți cu numele Boompjeskade, pe lângă Vlaagen Museum - Muzeul steagurilor - o expoziție în aer liber cu nenumărate steaguri arborate pe catarge înalte.

Erasmusbrug - vopsit albastru, cel de-al doilea pod din centrul orașului poartă numele lui Erasmus, un teolog născut în Rotterdam, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din sec. XV-XVI. Acest pod a fost construit în 1996, iar în primii ani de la finalizarea sa era una dintre cele mai mari atracții ale orașului. Ulterior am aflat că remarcând faptul că podul este excesiv fotografiat, proiectantul său - Ben van Berkel - a solicitat drepturi de autor. Era probabil vremea în care aparatele foto digitale se înmulțiseră peste măsură, iar turiștii care - în zelul lor - fotografiau orice, au fost încântați că pot poza un pod atât de frumos.

Cu ochii pe ceas, intenționam să-mi închei micul circuit solo luând-o la dreapta, pe Schiedamsedijk, până la Maritiem Museum, apoi din nou la dreapta, până la Markthal, locul de întâlnire cu ceilalți.

N-am avut timp să vizitez Maritiem Museum Rotterdam care este un muzeu cu adevărat mare. Fondat în 1874 având ca bază colecția prințului Henry, muzeul adăpostește acum peste 850.000 de obiecte care vorbesc despre cele șase secole de istorie maritimă a Olandei. Fugitiv, am văzut totuși exponatele în aer liber de la muzeu: câteva nave și macarale portuare foarte vechi, dar funcționale și acum, un far, un ponton, remorchere cu abur, barja Hasselter aak Annigje - o navă mai veche de 100 de ani și altele pe care nu le mai rețin. Vizitatorii pot urca pe navele expuse aici și pot studia îndeaproape ceea ce-i interesează, dar... nu era cazul meu. Eu nu aveam nici timp și nici un interes accentuat pentru marină.

Pentru că trecuseră ceasurile amiezei, căldura era în toi, asfaltul încins și eu de asemenea. Îmi doream un fresh de portocale care să-mi redea puterile. L-am găsit de îndată la o terasă din drumul meu. Am plătit și am plecat cu el în paharul de plastic. M-am așezat mai apoi la o masă, la o altă terasă, mai aproape de locul nostru de întâlnire, dar am fost alungată. La acea terasă, atunci, nu era nici un consumator. Am stat la gânduri dacă să vă spun sau nu și acest amănunt, dar până la urmă mi-am zis că poate e bine să știți.

---

VIZUALIZĂRI: 5710 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI