Întâlnirea AFA 2017 (Slănic Moldova) văzută prin ochii noștri: Șovăială!... Nerăbdare!... Big moment!... Oameni frumoși și multă distracție!... Mai vrem!!!

TIPĂREȘTE

Încă de la început, trebuie să vă spun că prima întâlnire AFA la care am participat ne-a întrecut cu mult așteptările! Nu-i vorbă, ne imaginam că vom fi bine primiți, însă ne-ați făcut în două zile să considerăm că ne cunoaștem de când lumea! Pentru asta, noi vă mulțumim tuturor! Chiar dacă aceste lucruri ar fi fost probabil mai potrivite să fie spuse la final de articol, am simțit că trebuie să le scriu încă de la început... Până la urmă, acesta este un altfel de articol, poate un pic mai ”razna” decât celelalte postate până acum de Crazy_Mouse! :)

O să încerc să dezvolt impresiile avute, pornind de la cuvintele cheie pe care le-am ales încă de la început, cuvinte ce rezumă trăirile noastre din momentul anunțării locului unde va avea loc această întâlnire și până azi, când am terminat de scris acest articol.

Șovăială! De ce? Pentru că nu mai participasem până acum la nicio întâlnire AFA, nici măcar nu vă cunoșteam personal pe vreunul dintre voi, deși câteva ocazii au existat în trecut, însă –din păcate- programele noastre nu s-au sincronizat. Curajul, da curajul (poate unii veți zâmbi, însă aveam nevoie şi de aşa ceva), mi-a fost insuflat oarecum de Dan&Ema (Mulţumesc, Dan!) pentru că el a vrut de vreo două ori să ne întâlnim anul trecut. Cu toate acestea, n-a fost să fie atunci!

Alt factor important pentru noi a fost locul întâlnirii! Slănic Moldova – o staţiune pe care o ştim bine şi, mai important chiar, o staţiune aflată nu prea departe de noi! Încă de anul trecut ne bătea un gând să participăm, însă nu puteam să ne învoim de la muncă, iar Cincişul a părut prea departe ca să plecăm într-acolo vineri seara şi să ne întoarcem duminică! Acum însă venise momentul!

După câteva zile de şovăială, am luat de comun acord cu soţia hotărârea să venim şi noi! Uraa! Parcă mi se luase o piatră de pe inimă!

Nerăbdare! Da, nerăbdare! Am aşteptat cu înfrigurare să treacă mai repede timpul, făcându-mi fel de fel de planuri şi imaginându-mi cum va fi! Chiar dacă am fost foarte ocupat în ultima perioadă, seara mi-am făcut mereu timp şi am citit noi şi noi articole de-ale voastre, aruncând câte o privire şi pe firul de discuţie al întâlnirii! Unde numărul ecourilor a tot crescut, aproape la fel ca Făt-Frumos din poveste!

Cu vreo zece zile înainte am avut de făcut o modificare importantă pentru noi: deşi iniţial îl trecusem şi pe cel mic pe listă, o răceală rebelă l-a făcut pe ”micul Mouse” să rateze posibilitatea de a se juca alături de ceilalţi copii participanţi! Asta este, oricum a petrecut un weekend frumos la bunici!

Şi iată că am ajuns la pregătirile pentru plecare! Haine subţiri şi groase, laptopul, aparatul foto, telefoane, încărcătoare – toate aruncate în portbagajul Loganului! Joi seara, Oana a făcut şi nişte prăjituri (chec şi faguri) pe care era să le uităm a doua zi acasă! Ne-am amintit totuşi de ele cu vreo cinci minute înainte de a ieşi pe uşă!

Big moment! Vineri la prânz am plecat de la serviciu şi, după vreo două ore, am pornit la drum! Drumul a fost cel deja clasic pentru noi: Râmnicu Sărat - Focşani – Adjud – Oneşti – Târgu Ocna – Slănic Moldova! Cam aglomerat, am trecut şi pe lângă două radare, însă am ajuns la destinaţie fără incidente, după aproape trei ore de mers!

Emoţii! Da, emoţii... sete bruscă, fiori pe şira spinării, nod în gât! Tot tacâmul acela de stări pe care le trăiesc în apropierea unor momente importante! Am oprit pentru vreo două fotografii după ce am intrat pe valea Slănicului şi încă o fotografie am realizat-o cu geamul maşinii deschis, atunci când silueta hotelului Dobru s-a conturat în apropiere. Am parcat maşina în curba aceea aflată nu prea departe de zona recepţiei, am luat prăjiturile şi laptopul şi am ajuns în câteva clipe la hotel!

În lobby, din partea dreaptă, mai multe priviri curioase s-au fixat asupra noastră! Am făcut vreo doi paşi, uitându-mă pe masă după ecusonul meu şi apoi am zis emoţionat: "Noi suntem Crazy_Mouse! Eu sunt Crazy, ea e Mouse!” :) Şi de aici pupici, urări de bun-venit de la Roth, Mishu, Elviramvio, Adri-Nico, ce să mai întind discuţia, am simţit imediat că locul nostru era acolo, printre voi!

Am predat prăjiturile, am luat cheia camerei 401 de la Recepţie şi ţuşti pe scări, evident în direcţia greşită! =)) Erau indicatoare cu numerele camerelor, dar cine a avut ochi să le vadă din prima? :) A trebuit să urcăm un etaj şi să ne uităm încurcaţi unul la celălalt rostind aproape la unison: "Unde-o fi, frate, 401?" Abia după aceea ne-am prins şi am coborât spre cameră, aflată foarte aproape de intrarea în restaurant. Camera spaţioasă, curată, călduroasă, noi am avut şi uşă spre terasa de lângă restaurant! Suuper! Nu am solicitat în mod expres această cameră, chiar i-am spus lui Cornel că nu fumăm şi că poate să ne aloce ce cameră doreşte.

Am ieşit din nou la maşină după restul de bagaje şi atunci am avut plăcerea să ne întâlnim cu Mama Michi, soţul dânsei şi Costi, cei trei întorcându-se probabil dintr-o plimbare prin împrejurimi. Am schimbat câteva vorbe, am glumit puţin şi apoi am rezolvat cu bagajele.

După o despachetare pe repede înainte, am ieşit pe terasă şi ne-am bucurat de întâlnirea cu Anilu şi soţul. În scurt timp au apărut irinad şi krisstinna... Am dat apoi o tură de recunoaştere pe la grătar şi prin restaurant. Sincer, l-am căutat din priviri şi pe Dan, însă era pitit bine :), doar la focul de tabără am dat de el!

Oameni frumoși și multă distracție! Feţe cunoscute de pe site, dar şi multe chipuri noi mi s-au succedat prin faţa ochilor! Aproape nu-mi venea să cred că ne aflăm acolo, alături de atâta lume iubitoare de călătorii, alături de cei ale căror articole le-am parcurs de multe ori până târziu în noapte şi pe care apoi, uneori, le-am recitit şi soţiei! Am mai făcut cunoştinţă cu glcitizen, cu kelyboy, cu Mishu, cu msnd şi doinafil, cu Allegria, au mai apărut iulianic, traian.leuca, zoazore şi sper să nu vă supăraţi dacă am omis pe cineva, însă mirosul şi gustul de berbecuţ, de vin fiert şi de alte bunătăţi probabil că mi-au afectat memoria! Sau memoria mea o fi fost avariată de ”apa plată” din sticluţa aceea mică a lui msnd? :P Oricum, treaba asta rămâne un mister! :) Unul plăcut, fără discuţie!

A sosit şi momentul aşteptat de toţi cei strânşi acolo – focul de tabără! Şi nu un foc de tabără oarecare, ci ACEL foc de tabără, regele tuturor flăcăruilor pe care le-am mai admirat eu pe ici, pe colo, până în prezent! Jos pălăria în faţa celor de la Dobru care au migălit serios ca să avem noi ce admira şi ce fotografia!

Horă în jurul focului şi apoi prima întâlnire cu Cornel! L-am ochit în apropiere şi apoi m-am îndreptat hotărât spre el, cu gândul să nu se amestece iar printre cei prezenţi şi să îl pierd din priviri! Am schimbat rapid câteva vorbe şi am revenit lângă soţie, cea care părea a se cunoaşte de când lumea cu cei din jur! Ce vreţi, ea este cea mai vorbăreaţă dintre noi doi, eu sunt mai mult cu scrisul şi cu fotografiile! Însă ne completăm binişor, nu-i aşa?! :P

După ce focul s-a mai potolit, am intrat în restaurant. Nu am fost atent să văd dacă din vatra aceea o fi ţâşnit vreo pasăre Phoenix în văzduh; sunt convins totuşi că asta s-a întâmplat mai târziu, când noi eram deja răspândiţi pe la mesele din restaurantul cu aer vânătoresc al Dobrului. Pasărea a ridicat în văzduh spiritul acela de sărbătoare a întâlnirii AFA, care s-a scuturat apoi sub forma unei pulberi invizibile pe umerii noştri, ai tuturor! Ce vreţi, poate credeţi că mi se trage tot de la „apa plată” a lui msnd, (pe care îl salut cu drag), însă eu sunt convins că aşa s-a întâmplat!

Masa 8 de la Dobru a fost cea care a avut onoarea să ia parte tăcută la discuţiile noastre de vineri seara! Bălaşa Violeta (o doamnă foarte drăguţă şi glumeaţă) a devenit rapid principalul nostru partener de discuţie, prin prisma faptului că aveam locuri învecinate la masă! Nici ceilalţi comeseni nu au fost mai prejos, adri-nico sau ayrtoon (alături de noi) făcând ca masa 8 să devină un fel de ”fief al buzoienilor”!

În scurt timp a început şi tombola însă, înainte de asta, Maria55 a primit un tortuleț foarte frumos, cu un mesaj din partea Grupului AFA-Gara de Nord, surpriză ce a avut darul de a o emoţiona mult pe Maria!

Tombola, pe care am urmărit-o din apropiere, a fost un prilej excelent pentru mine să mai identific şi alţi participanţi! Felicitări crismis pentru sejurul câştigat, articolul scris în decembrie despre hotelul Dobru şi munca ta de pe site în general chiar meritau o astfel de răsplată!

Şi a venit momentul de la tombolă pe care îl aşteptam cu nerăbdare, bileţelul Crazy_Mouse încăpăţânându-se să rămână ascuns ceva timp! După bunul obicei al şoricelului trăznit, nu?! :)

Am avut plăcerea să o întâlnesc pe Maria55 chiar atunci, prilej pentru alte emoţii din partea mea - Multe salutări, Maria! Să ştii că am pus deja la treabă păhăruţele cu parfum de Eforie! Mulţumim frumos!. La rândul meu, i-am înmânat cadoul flavianei77, bucuros că întâlnesc un alt user AFA care locuieşte nu prea departe de noi!

Conform unei vorbe care spune că ”Mâncare peste mâncare nu strică!” (Nu aş băga mâna în foc că e chiar aşa!) ne-am ospătat cu spor şi din bucatele aferente cinei de vineri seara, am şi dansat un pic, apoi am continuat să schimb impresii cu alţi participanţi. A venit rândul să îi cunosc mai bine pe Dan&Ema şi pe Safta Radu, dar şi pe simpaticele lor soţii! Salutări tuturor şi abia aşteptăm să vă revedem!

Alte borne interesante ale serii de vineri ar mai fi dansul grecesc şi acei oameni fără inimă care au dat de pământ cu farfuriile din restaurant :) (unul chiar a tocat cam o duzină, dovedindu-se a fi mai priceput decât Lefter Popescu, memorabilul personaj al lui Caragiale din nuvela ”Două loturi”)!

Robert este printre ultimii pe care i-am întâlnit vineri seara în restaurantul de la Dobru, de unde ne-am retras în cameră puţin după miezul nopţii! Conform obiceiului, am luat laptopul în pat şi m-am apucat de descărcat fotografii, gândindu-mă chiar că o să pot scrie ”la cald” câteva impresii! Aş! Ţi-ai găsit! Căldura din cameră şi oboseala m-au expediat rapid în lumea viselor, chiar dacă basul din restaurant încerca să îmi fure perna de sub cap! I-am făcut totuşi faţă, perna mea nu o dau la nimenea! :)

Sâmbătă de dimineaţă m-am ridicat din pat şi am aruncat o privire pe terasă. Vremea părea să ţină în continuare cu noi, contrat prognozelor nu foarte optimiste pentru ziua respectivă! Era bineee!

Micul dejun bufet a fost modul perfect de a ne reîmprospăta forţele la un pahar de vorbă! După aceea, am ieşit la plimbare prin staţiune, alegând încă de la început această variantă în detrimentul excursiei organizate la salină şi la mănăstirea Măgura Ocnei! Am preferat să ne relaxăm şi să avem ceva mai mult timp pentru refacerea forţelor înainte de petrecerea de sâmbătă, mai ales că cele două obiective noi le cunoaştem bine, vizitându-le pe fiecare în mai multe rânduri.

Alături de perechile Dan&Ema şi Safta Radu am coborât către Aleea Izvoarelor. Am aruncat cu regret o privire spre intrarea pe ”Traseul 300 de scări”, însă probabil că îl vom parcurge cu altă ocazie, cel mai probabil într-o zi călduroasă de vară. Vom vedea!

A fost o plimbare extrem de plăcută, am mai gustat din loc în loc apa de la câte un izvor, am trecut pe lângă gardul păstrăvăriei şi apoi ne-am întors pe şosea. Am mers în recunoaştere la hotelul Perla pentru câteva minute, curioşi să vedem amplasarea restaurantului. Cornel era prezent la datorie pentru ultimele retuşuri, aşa că nu l-am întrerupt.

După prânz, în ciuda a două-trei picături de ploaie, am ieşit la plimbare cu Dan pe traseul acela scurt care urcă pe lângă Dobru către platoul de sub Vârful Cerbului (marcajul este cercul roşu, iar ca timp se poate parcurge în 20-25 de minute). E foarte frumoasă staţiunea văzută de acolo de sus, seamănă (pentru cei care aţi fost acolo) cu Băile Tuşnad văzute de la Turnul Apor. Cel puţin aşa mi s-a părut mie, doar că la Tuşnad apare şi lacul Ciucaş în peisaj!

După-amiază ne-am retras vreo două ceasuri în cameră, însă somnul nu s-a lipit de mine. Aşteptam cu nerăbdare petrecerea de la hotelul Perla, locaţie spre care am plecat puţin după ora 18.00, nedorind să pierdem cumva fotografia de grup. Ajunşi în holul Perlei, aglomeraţie mare, oameni buni! AFA-işti mari şi mici, un zumzet continuu, întrerupt doar de indicaţiile lui pepsi70ro care a aranjat cu pricepere o mare de oameni într-o fotografie de colecţie! După poza de rigoare, stânga-mprejur şi ţuşti pe scări, către restaurant la...

Masa 3 de la Perla, într-o companie selectă: traian.leuca şi soţia, marius gaudi şi soţia, msnd şi doinafil (Vă salutăm pe toţi cu drag!)

Atmosfera frumoasă din restaurant şi veselia ce răzbătea din orice colţişor au făcut ca timpul să zboare repejor, astfel că a venit momentul ca Admin să înceapă ostilităţile din acea seară! Imnul AFA a răsunat pentru început, apoi a început festivitatea de premiere! Aici am trăit pentru câteva clipe o altă senzaţie de nod în gât, mai ales că pe la microfon au trecut mishu şi elviramvio, primele două locuri în clasament pe 2016 – Doamnelor, sincere felicitări, aţi muncit mult şi meritaţi cu prisosinţă distincţiile AFA pe care le-aţi primit!

Şi iată că, după un an 2016 în care am tot scris (110 aticole în 365 de zile) şi am acumulat peste 5000000 de PMA, venise şi momentul meu!! Medalie de bronz pentru anul 2016 şi trofeu pentru 200+ articole pe AFA, nici că îmi mai doream altceva! Ţin minte că am bânguit ceva la microfon, poate prea puţine lucruri faţă de ceea ce ar fi trebuit să spun în acel moment! Ştiu sigur că am uitat ceva, însă aş vrea să repar cu această ocazie ceea ce se mai poate remedia: Mulţumesc soţiei pentru că a avut răbdare şi a plecat de mai multe ori singurică la cumpărături pentru că al ei soţ Crazy_Mouse era prea ocupat să scrie noi şi noi articole pentru acest minunat site! Vă mulţumesc şi vouă încă o dată şi sper să reuşesc şi anul acesta să vă prezint alte locuri interesante!

Pe la mesele vecine deja circula sintagma aceea cu ”masa premianţilor”! Ei bine, şi la noi s-a întâmplat acest lucru deoarece am primit cu toţii diferite distincţii AFA!

Premierea şi petrecerea au continuat şi ne-am îndreptat spre momentul artistic al serii! Artişti de talie internaţională au apărut pe scenă în ovaţiile noastre şi ne-au încântat cu prestaţii de neuitat! Chiar de neuitat au fost! :D Demis Roussos, cu ale sale multe milioane de albume vândute, a arătat, la un moment dat, reale cunoştinţe de limba română, Delia ca întotdeauna – o dulcică (păcat de faptul că nu prea mai are timp liber pentru a trece pe la cosmetica, ori, pur şi simplu, i s-a stricat epilatorul =)) )!

În scenă a intrat apoi Nambăroana noastră, cine altcineva decât Tiiina Turner? Tina şi-a propus să facă lucrurile ”nice and rough” şi chiar i-a ieşit! ”Proud Mary” a răsunat mai bine ca oricând, iar dansatorii Tinei au fost şi ei la înălţime! Am avut unele îndoieli că Tina ar vrea să o imite la înfăţişare pe mishu (invidioasă probabil pe succesul acesteia din urmă pe site-ul AFA), însă a fost doar o părere! :) Tina a arătat că este chiar ea, ”simply the best”!

Nici momentul poetic al lui Ioan Marinescu nu a fost mai prejos; ”Odă slăninei” este o creaţie literară ce s-a potrivit perfect cu ceea ce s-a întâmplat vineri la focul de tabără. Felicitări, maestre!

Şi pentru că, nu-i aşa, apreciem cu toţii muzica populară de calitate, un cunoscut rapsod de pe plaiurile mioritice a interpretat pentru noi piesa ”Aşa beu oamenii buni”! Ce ciudat, rapsodul nostru semăna foarte bine cu Delia! Cine ştie, or fi chiar fraţi! :)

Ascultând mesajul cântecului popular, am băut câte un pahar de vin roze alături de cei de la masa noastră, o minunăţie de licoare cu care ne-a servit domnul Traian! Şi pentru că un păhărel de vin servit te îmbie la dans, ne-am prins şi noi în câteva hore, unde am şi chiuit un pic, am mai pierdut vreo doi paşi (Ofer recompensă generoasă găsitorului!), însă am reuşit să nu rup pantofii nimănui. O adevărată performanţă!

Către miezul nopţii, a sosit tortul, ocazie cu care s-a cântat ”La mulţi ani!” atât pentru AFA, cât şi pentru pepsi70ro, a cărui zi de naştere a coincis cu întâlnirea de la Slănic Moldova. La mulţi ani frumoşi şi sănătoşi alături de cei dragi ţie, Ovidiu! La mulţi ani, AFA!

În rest, ce-ar mai fi de zis?! Poate faptul că ne-a plăcut şi mâncarea de la Perla şi că, aşa cum probabil că reiese din fiecare rând scris până acum, ne-am simţit grozav! A, să nu uit, mulţumim mishu pentru cele trei brăţări cu inscripţia România pe care ni le-ai dăruit! Ne-am retras totuşi puţin după ora 01.00, întrucât oboseala din ultimele săptămâni îşi spunea cuvântul! Prin parc, am fost purtaţi pe aripile unui vânt tăios spre Dobru, însă căldura din cameră s-a dovedit o adevărată desfătare pentru doi oameni zgribuliţi, însă fericiţi!

Duminică am ieşit repejor la micul dejun pentru ultimele discuţii, pentru a nu rata schimbul de păreri cu cei alături de care ne-am distrat cum nu am mai făcut-o de ceva vreme! Au venit şi momentele în care ne-am luat, pe rând, la revedere şi chiar asta intenţionăm să însemne – alte revederi cu toţi oamenii minunaţi care formează împreună AFA!

Am încărcat bagajele în maşină, am predat camera şi apoi mers la hotelul Perla, unde ne-am pozat alături de Cornel, cel care avea să ne semneze cunoscutul (de acum) Zertificat ”A fost acolo”!

Înainte de plecare, am mai intrat puţin pe aleea izvoarelor, de unde am cumpărat o sticlă de sirop de brad pentru cel mic (10 lei), apoi am pornit încet spre casă, rememorând pe drum multe dintre momentele trăite la această întâlnire!

Şi totuşi, ce am ratat? Păi, în primul rând, am pierdut festivitatea de premiere a unităţilor de cazare din zonă. Nici nu am fi avut cum să ajungem, deoarece eu am fost vineri de dimineaţă la serviciu! În al doilea rând, probabil că nu am discutat cu mulţi dintre voi pe cât de mult mi-am propus înainte şi nici nu am reuşit măcar să-i cunosc pe toţi, însă timpul a zburat foarte repede! Nu în ultimul rând, l-am ratat pe Yersinia pestis, cel care a trecut joi seara pe acolo şi care se plânge mereu pentru faptul că i-aş invada judeţul! :)

Revenind la articolul de faţă, cred că am mai uitat câte ceva, însă vă rog să mă iertaţi dacă ne-am cunoscut şi am omis să menţionez asta! Au fost mult prea multe lucruri frumoase şi poate că nu am reuşit să reţin chiar tot exact aşa cum s-a întâmplat...

Ce am câştigat? Frumoase, neprețuite lucruri! Ne-am distrat pe cinste, am cunoscut oameni frumoşi şi am transformat prieteni virtuali în prieteni reali!

Mai vrem!!! Păi da, acum ne-am molipsit! Deja ne gândim la întâlnirea AFA de la anul, atunci când sperăm să participăm şi noi! Până atunci, vă dorim tuturor călătorii cât mai reuşite în acest an şi spor la scris, ca să avem ce lectura în continuare!

Închei cu un fragment dintr-o discuţie purtată cu Bălaşa Violeta:

B. V. – Ai mai participat la vreo întâlnire AFA până acum?

Eu – Nu!!!

Cele bune,

Oana şi Florin / Crazy_Mouse :*

---

VIZUALIZĂRI: 1307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI