Natura, cel mai creativ arhitect al Vietnamului

TIPĂREȘTE

Pictorial video aici

Mă aflu, de câteva zile, în Țara Dragonilor, unde la fiecare apus de soare mă străduiesc să-mi cuibăresc într-un sertar toate amintirile pe care le trăiesc și cărora le adaug câte un strop de ireal, ca apoi să le aștern pe o foaie albă de hârtie, de unde să le adulmec în voie și să le întăresc conturul, cu o paletă imaginară.

Acum, când deschid unul dintre ultimele sertărașe vietnameze, plutesc pe niște ape cu sclipiri cristaline, fără să pot înțelege blândețea locului în care mă grăbesc sa-mi stabilesc câteva repere: undeva, în nord -vestul Vietnamului, sunt înconjurat de sute de insule de calcar, cu o paloare alb cenușie, adevărate opere ale naturii, de la subsuorile cărora răsar ierburi legănate de curenții apelor, iar capetele lor sunt acoperite de o vegetație de un verde crud, de plante marine. De aproape o oră, o barcă de șase locuri, ale cărei vâsle le mișcă o femeie cu mâini aspre, ochii mici și vioi, ascunși sub o pălărie din stuf și fața de culoarea coacăzei, ducându-ne printre niște stânci, cu porți sculptate de valuri și de vânt, pe sub câțiva nori lăptoși, cu miros de curățenie umedă...

Străbatem partea de sud a zonei turistice Halong Bay (Golful Dragonilor), un teritoriu protejat de UNESCO și clasificat drept una dintre minunile lumii, un adevărat Everest al turismului vietnamez, în care ființele supranaturale, coborâte din înălțimea cerului, împreună cu oamenii locului, au păstrat o priveliște de o frăgezime ce-ți amintește de copilăria lumii...

În vremuri apuse, când vietnamezii trebuiau să lupte împotriva cuceritorilor ce veneau dinspre nord, cu o forță marină și terestră supranumerică, din ce în ce mai amenințătoare... moment în care toată suflarea insulelor își îndrepta ochii spre cer... atunci, Împăratului Jadului, stăpânul boltei cerești, i s-a făcut milă de un popor atât de năpăstuit și s-a hotărât să o trimită pe Mama Dragon și pe fiii săi în ajutorul celor din Halong Bay... dragonii au aruncat cu pietricele de jad și smarald în drumul invadatorilor, urmând ca apoi, pietricelele să devină stânci de netrecut și să distrugă armatele inamice, încă înainte ca acestea să poată ajunge la mal...

Pe durata celor douăzeci de milenii, când Mama Dragon și fiii săi, uimiți de bunătatea sufletească a vietnamezilor, au hotărât să rămână printre oameni, cele aproape opt sute de stânci din perimetrul de cinci sute de kilometrii pătrați din Halong Bay, mute ca niște cuvinte nefolosite în graiul viu, s-au trezit la viață, căpătând forme de capete de monștrii, titani cu cocoașa plină de umflături, ciclopi cu răni uriașe și cu tunsori vegetale dintre cele mai excentrice. Printre ele, pe sutele de insulițe, sunt presărate sate mici de pescari ce așteaptă turiștii, ducându-și veacul într-un cerc magic... pe lângă căsuțele lor tradiționale, ridicate de stâlpi pe deasupra apei și învelite cu stuf, apar și primele semne ale unei noi invazii: aerodromuri turistice și primele hoteluri cu terase duse până în adâncul apelor... câțiva irlandezi mi-au spus că nimic nu se compară cu o săptămână petrecută alături de oamenii din colibele de stuf, unde spiritele apei se întâlnesc cu mesagerii văzduhului iar oamenii se deconectează total de timpii tereștrii, navigând între murmurul apei și linia limpede a cerului...

După vreo două ore de vâslit printre defileuri și trecători, ornate de ape și de vântul oceanic, sub muțenia nesfârșită a cerului, întunericul ni se strecoară sub piele și cele câteva sute de bărci în care blițurile aparatelor foto le luminează calea, se întorc la debarcader odată cu briza serii, cu niște pasageri ușor dezamăgiți de reîntoarcerea la cotidian.

Acest loc privilegiat de pe harta turistică a Vietnamului, locul în care munții se întâlnesc cu oceanul și pământul se întâlnește cu cerul, un adevărat muzeu geologic în aer liber, este noul miraj turistic al Asiei, iar infrastructura ospitalieră apărută peste noapte, dă posibilitatea turiștilor din toată lumea să-și facă rezervări cu unul sau doi ani în avans, cu speranța de a-și răpi o clipă din timpul cosmic, un timp ce ne împinge spre neant... poți, astfel, să stai câteva zile pe Insula Dragonului, Capul Dragonului, Ochii Dragonului, Coada Albă a Dragonului, locuri unde te vei simți sub aripa protectoare a Mamei Dragon... sau, ca o alternativă reală, poți sta, pur și simplu, pentru câteva ore, la un Love Hotel, în afara jurisdicției dragonilor.

Așa cum spunea marele Confucius, lumea este plină de minuni, care doar așteaptă să fie descoperite de om...

---

VIZUALIZĂRI: 4255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI