Castelul Corvinilor (Huniazilor) - De la agonie la extaz și iar la agonie

TIPĂREȘTE

Evident, orașul Hunedoara nu-și mai trăiește vremurile glorioase, nu foarte îndepărtate, când era unul din reperele economiei ceaușiste, dar nu înțeleg de ce trebuie și sufere și acest minunat castel, emblemă a turismului românesc, în condițiile în care este atât de renumit și asaltat de turiști români și străini. În drum spre castel, am străbătut cartierele mărginașe ale Hunedoarei, și aspectul prăfuit, murdar, întunecat al blocurilor muncitorești, l-am regăsit la Castel. Îmi doream de foarte mult timp să-l vizitez, iar în luna august al anului 2016, am reușit.

Primul contact brutal cu realitatea turistică a Castelului l-am avut încercând să parchez mașina. Eram în sezon, pe la amiază, dar totuși nu era neapărat foarte aglomerat. În vecinătatea castelului era o parcare mică în care nu am avut loc. Până la urmă, cu riscul să lovesc fundul mașinii, la fel ca alți câțiva turiști entuziaști, am băgat-o printre bolovanii aduși de o puternică viitură pe o stradă în pantă cu ravene adânci și absolut necirculabilă. Chiar și în aceste condiții, mi-am făcut griji să nu-mi fie blocată ieșirea de către alți turiști fără alternative de parcare.

Apropiindu-mă de Castel, am trecut la extaz. Fațada, probabil mai recent renovată, era a unui castel din poveste. O mulțime de turiști fotografiau și își făceau selfie-uri cu această fațadă (video).

După ce treci podul de lemn, foarte frumos de altfel, la intrarea în Castel este casa de bilete unde mă aștepta o altă surpriză neplăcută: o coadă consistentă care avansa destul de greu și o taxă de intrare generoasă, 30 de lei de cap de turist prostit cu fantasme. Fotografiatul și filmatul trebuiau plătite suplimentar cu sume consistente. De asemenea, costa foarte mult un ghid audio. Totul spre jumulirea turiștilor. Rememorând ulterior, am făcut comparație cu superba Cetate a Făgărașului (vizitată doar cu o zi înainte, vezi impresiile) unde cu 20 de lei primeai un pliant cu schema cetății, vizitai și muzeul cu colecții nesfârșite și foarte bine etichetate, o mulțime de panouri indicatoare, puteai să fotografiezi-filmezi (fără bliț), dacă doreai, puteai primi informații suplimentare de la muzeografii foarte amabili, primeai două perechi de papuci de unică folosință etc. În schimb, vestitul Castel al Corvinilor, este prăfuit, murdar, haotic, cu săli prost sau deloc luminate, fără trasee clare ca să știi de unde pornești și unde ajungi, panouri informative sporadice și lacunare. Astfel am ”reușit” și eu să nu văd unul din reperele importante ale Castelului, și anume Turnul Neboisa. Când mi-am dat seama că l-am ratat, era deja prea târziu. Vă mai dau un exemplu: capela castelului, impresionantă de altfel, nu are nicio explicație pentru turiști. În curtea interioară a castelului trebuie să fii foarte atent și să nu te aventurezi printre fiarele (de la fier = metal) care acoperă o mare suprafață și care par să fi fost cândva suporturi pentru bănci sau pentru o scenă.

Castelul Corvinilor (Huniazilor, Hunedoarei) este unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică-renascentistă din România. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, găsindu-se în „Top 10 destinații de basm din Europa”. Castelul Hunedoarei este cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate (civilă și militară) din România aflată încă "în picioare". Castelul Corvinilor a fost construit de către Ioan (Iancu) de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei. Noua construcție, realizată în anii 1440-1446 înglobează vechea cetate primită în dar de tatăl său, Voicu, din partea lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Ioan de Hunedoara construiește o nouă incintă flancată de 7 turnuri de apărare, majoritatea circulare, mult mai rezistente la loviturile artileriei (turnurile Buzdugan, Toboșarilor, Pustiu, Capistrano). Lângă Turnul Nou de Poartă, pe latura vestică, construiește în stil gotic Palatul de Festivități având la parter Sala Cavalerilor, iar la etaj Sala Dietei (nume impropriu deoarece aici nu a activat niciodată Dieta Transilvaniei). De acest palat ține și Scara Spirală care duce la Sala Dietei, precum și la etajele Turnului Nou de Poartă. Vis-a-vis de acestea construiește o capelă. O mențiune specială merită Turnul Neboisa (Nu Te Teme), avanpost situat în afara zidurilor, legat de incintă printr-o galerie acoperită și puternic întărit cu artilerie. Fiul său, Mateia Corvin, marele rege al Ungariei, continuă lucrările construind aripa nordică, Matia. În cadrul acesteia se remarcă Loggia, în stil arhitectural romantic, decorată cu blazoane și picturi alegorice (în prezent recunoscându-se vag și legenda corbului, cu trimitere la descendența regală ungară a familiei Corvinilor), iar dintre săli, Camera de Aur (dormitorul regelui) și Camera Domnițelor. Castelul este recunoscut ca fiind una din cele mai impunătoare construcții din estul europei. În secolul XVII, Gabriel Bethlen construiește pe latura de est palatul Bethlen (având o galerie în stil neogotic). Bethlen întărește castelul construind Terasa de Artilerie precum și impunătorul Turn Alb, de artilerie, care preia rolul defensiv al Turnului Vechi de Poartă. În final, și latura sudică a castelului va fi ocupată de un palat și anume Palatul Administrativ (sau Zolyom, după numele seniorului). Cu timpul castelul și-a pierdut importanța militară, fiind folosit în multe alte scopuri. După un puternic incendiu, castelul ajunge într-o stare avansată de degradare, fiind renovat în secolul XIX.

Apropiindu-ne de castel, de pe platforma de dinaintea podului, putem vedea detalii arhitectonice importante: Palatul de Festivități, Turnul Nou de Poartă, Bastionul de Tortură, terasa bastionului, Turnul Buzdugan. Castelul este unitar, cu excepția unui turn situat în afara castelului, înspre ”spatele” acestuia și anume Turnul Neboisa (Nu te teme). Acest turn este legat de castel printr-o galerie.

Turiștii intră în castel prin Turnul Nou de Poartă. Porțiunea podului din fața porții era mobilă. Castelul a fost ridicat în secolul XV de Ioan (Iancu) de Hunedoara, înglobând o veche cetate. Este o construcție în stil gotic-renascentist, realizată în patru etape în secolele XV-XIX.

La intrare, pe partea dreaptă după casa de bilete, este Închisoarea. Vis-a-vis (pe partea stângă) sunt camerele de tortură pe care le vom vizita la ieșire (apar la sfârșitul videoclipului).

Intrând în curtea interioară a castelului vedem în față Palatul Bethlen și Palatul Administrativ (Zolyom) în dreapta. Spre stânga sunt Capela și aripa Matia. Lângă Turnul Nou de Poartă, pe colț se află (ușa) de la Scara Spirală (cu stema lui Ioan (Iancu) de Hunedoara). Tot pe partea dreaptă, imediat după ușa spre Scara Spirală, este intrarea în Sala Cavalerilor. Aceasta este situată la parter, iar exact deasupra ei sala Dietei, toate trei împreună (inclusiv scara) alcătuind Palatul de Festivități.

Sala Cavalerilor a fost folosită pentru recepții, întruniri ale nobililor și ca sală de judecată. Este o sala impozantă (26 x 10 m) cu coloane octogonale și boltă în stil gotic. Alături de vitrinele cu armament de epocă se află bustul lui Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. La partea de sus a unei coloane, o inscripție din 1452 precizează construcția sălii de către Ioan de Hunedoara, guvernator al Ungariei.

Ieșind din Sala Cavelerilor, în față vedem Capela, iar la dreapta ei Palatul Bethlen amenajat cu spații muzeale. La stânga este Aripa Matia (parter + etaj).

Ne îndreptăm spre fundul curții interioare, adică spre intrarea în Turnul Vechi de Poartă. Vizităm Fierăria amenajată la parterul Palatului Administrativ (Zolyom). În continuare, parcurgem alte spații din Palatul Administrativ. Ajunși la etaj, la stânga se vizitează turnurile Capistrano, Pustiu și Neboisa, precum și alte camere ale Palatul Adminstrativ. Revenim și în față intrăm în Sala Dietei situată deasupra Sălii Cavalerilor (la etajul Palatului de Festivități). Era folosită ca sală de consiliu al seniorului, fiind împodobită cu elemente din marmură și blazoane.

După ce străbatem Sala Dietei ajungem Scara Spirală, învecinată (aparținând și ea Palatului de Festivități) pe care urcăm spre camerele din zona Turnului Nou de Poartă. În acest turn, la nivelul 1 este o cameră prevăzută cu guri pentru turnarea păcurii arzânde peste cei care ar fi încercat să intre pe poarta principală. La etajul 2 turnul este înconjurat de o terasă din lemn construită în sec. XIX. De pe terasa Turnului Nou de Poartă putem vedea atât împrejurimile, curtea interioară și alte detalii constructive ale castelului: Turnul Toboșarilor, Palatul Bethlen, Turnul Vechi de Poartă, Turnul Buzdugan cu statuia din bronz (din anul 1874) a cavalerului.

Revenim în Scara Spirală și din ea ajungem la nivelul 1 al Loggiei aripei Matia, construită în stil renascentist de Mateia Corvin. Din Loggie intrăm în Camera Domnițelor, cameră ce inițial a avut rol militar, de apărare, fiind situată la etajul Turnului Nou de Poartă. În secolul XVII, acest spațiu a fost transformat în cameră de zi pentru doamnele de la castel. Camera Domnițelor a fost restaurată la sfârșitul secolului XIX. Revenim în Loggia decorată cu scene idilice, cu blazoane și cu scene alegorice (posibil și legenda corbului) și intrăm în Camera de Aur. Aceasta a avut rolul de dormitor al regelui Mateia Corvin sau de apartament al femeilor. Spre stânga se leagă cu o terasă, iar spre dreapta cu Turnul Buzdugan.

Din Loggie coborâm câteva trepte și intrăm în balconul Capelei. Capela are hramul Sf. Ioan Botezătorul și a fost construită de Iancu de Hunedoara în 1450. Capela este folosită și în prezent pentru oficierea unor căsătorii.

De la parterul Loggiei Matia intrăm în fosta bucătărie a castelului, transformată acum în spațiu expozițional. După ce admirăm machetele castelului, ieșim pe terasa învecinată situată lângă Turnul Nou de Poartă și din care se vede frumos podul de la intrarea în castel.

Revenim în curtea interioară a castelului și imediat pe lângă capelă ajungem la Fântână. De ea se leagă o emoționantă inscripție ”Apă ai, inimă n-ai! ” și o legendă conform căreia prizonierii turci, când au terminat de săpat fântâna, nu au primit libertatea promisă. Lângă Fântână este Turnul Toboșarilor având două etaje și prevăzut cu guri pentru păcură. După Fântână, în dreptul Capelei și dominat de Turnul Buzdugan (Pictat) este Terasa de Artilerie. Turnul Buzdugan, pictat cu motive geometrice, a fost refăcut în secolul XIX cu statuia cavalerului din vârf. Spațiul adânc dintre zidurile pe care s-a construit Terasa de Artilerie a primit numele ”Groapa Urșilor”. Conform legendei, prizonierii condamnați erau aruncați aici fiarelor sălbatice.

Revenim în curtea interioară a Castelului și intrăm în Galeria Neogotică situată la parterul Palatului (Aripei) Bethlen. Aici sunt amenajate două spații expoziționale, primul cu caracter istoric și al doilea expoziție de vânătoare.

Mai departe, între Palatul Bethlen și Palatul Administrativ (Zolyom) este Turnul Vechi de Poartă prin care se poate ieși în afara castelului pe un pod de lemn ce traversează șanțul de apărare. De aici (din afara castelului) putem vedea Turnul Buzdugan, Turnul Toboșarilor, Palatul Bethlen, Turnul Vechi de Poartă, Turnul Alb și Turnul Neboisa (Nu te teme). Revenind în curtea interioară, lângă Turnul Vechi de Poartă sunt două săli care duc la Turnul Alb. Turnul Alb a fost construit la începutul sec. XVII și a servit pentru artilerie și ca depozit. Din Turnul Alb se poate trece iar în Turnul Vechi de Poartă care și-a pierdut rolul militar în sec. XVII.

Călătoria noastră se termină în zona de la intrarea în castel (casa de bilete) cu Expoziția de Tortură situată în camera de gardă de la intrarea în castel. Amenajarea și uneltele de tortură sunt în stilul secolelor XVI-XVIII. Dintre instrumentele de tortură specifice vremii, se remarcă masa de tortură. De asemenea, sunt două manechine foarte expresive. A doua cameră, la subsol, reconstituie alte metode medievale de tortură.

Traseul și obiectivele văzute cu ocazia vizitei la Castel Corvinilor sunt redate în următorul videoclip făcut de mine: https://www.youtube.com/watch?v=kJSKYKLstwc

---

VIZUALIZĂRI: 3795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI