Istanbul, orasul contrastelor. Transportul in Istanbul (I)

TIPĂREȘTE

De ce il numesc asa? Pentru ca nu stiu de unde sa il “apuc”.

Mai fusesem intr-un oras cu religie predominant musulmana, cu ani in urma, la Sarajevo. Si in mare stiam ce o sa vad : minarete, bazar, cafea, dulciuri, cladiri, oras vechi, oras nou, etc.

Dar nu. Sarajevo e un oras mai mult european. Istanbulul e un Turn Babel, un oras care iti taie rasuflarea, un oras al contrastelor, dar in care vrei mereu sa revii.

Am ajuns la aeroportul Ataturk dupa un drum de 45 minute de zbor lin si placut. Am ales acest aeroport pentru ca e in partea europeana a orasului, economisind astfel timp pana la hotel.

Celalalt aeroport Sabiha Gokcen – aflat in partea asiatica a orasului, unde as fi gasit, poate, zboruri mai ieftine, mi s-a parut prea departe, si complicat de ajuns in zona Sultanahmet – unde aveam hotelul.

Aeroportul Ataturk este un aeroport elegant, dar … am fost indrumati catre o banda de recuperare a bagajelor plina deja cu bagajele de la vreo trei curse (desi alte benzi erau goale), cu o multime de oameni care cautau, rascoleau, si asteptau. Am asteptat destul si noi –mai mult de 35 minute, intrebandu-ne de ce nimeni nu revendica bagajele de pe banda care se rotea incontinuu si chiar atunci cand ne gandeam sa ne indreptam spre biroul de bagaje pierdute (ceva mai tarziu am vazut munti de bagaje la acest tip de birou) au inceput sa fie aruncate printr-o deschizatura, peste celelalte bagaje o noua serie de trolere, genti, boccele (stiti ca e un cuvant turcesc?), etc. Am rasuflat usurati cand ne-am recuperat bagajele.

Am procurat lire turcesti de la un bancomat ING din aeroport. Aveam card ING si, la intoarcerea in tara, am vazut ca banca incasase un comision mai mult decat rezonabil pentru tranzactia efectuata.

Nu cunosteam orasul, in perioada aceea nu functionase bine nici Google Earth, asa ca ne-am gandit sa plecam de la aeroport cu metroul si apoi sa luam un tramvai. Hotelul nostru era in Piata Baiazid si tramvaiul ne lasa la cativa metri. Nu aveam bagaj mult si in alte calatorii, in alte orase, varianta aceasta nu a fost prea dificila.

Am luat jetoane de la un automat (mijloacele de transport in Istanbul merg cu jetoane sau carduri) si am urcat in primul metrou. Elegant, modern, curat, parea nou, dar… lasand la o parte ca toti calatorii se inghesuiau in zona din fata usilor fara nici un fel de amabilitate fata de cei din jur (am razbit cu greu pana pe culoarele libere, noi si doua persoane tot turisti, dupa o serie de “please”, ”prego”, “excuse us”, “pardon” fara sa fim bagati in seama), a trebuit sa constatam cu stupoare ca in Istanbul nu se “poarta “ deodorantele. Acest lucru l-am intalnit si in tramvai, si in alte locuri aglomerate.

Stimate doamne din Europa, luati-va gandul ca cineva va v-a oferi locul in mijloacele de transport. In general, putine femei vezi stand pe scaun, intr-un tramvai unde 80% din calatori sunt barbati. Atat cat am mers cu metroul sau tramvaiul am intalnit de fiecare data aceeasi aglomeratie si inghesuiala in dreptul usilor.

Datorita asezarii orasului, liniile de tramvai si metrou sunt fragmentate, astfel ca dorinta mea de a lua un tramvai cu care sa fac turul Istanbulului a picat din start.

Ce e de remarcat este faptul ca accesul in statiile de tramvai se face dupa ce introduci fisa in aparatele existente la capatul peroanelor. Peroanele acestor statii sunt inconjurate de un gardut, si nu am vazut pe nimeni incercand sa le sara sau sa urce in tramvai fara sa-si plateasca calatoria.

Sunt si microbuze si autobuze, dar daca vrei sa le folosesti trebuie neaparat o harta cu transportul.

---

VIZUALIZĂRI: 4301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI