Lago di Garda, Italia – Destinatie I-DE-A-LA (partea a-I-a - drumul si generalitati)

TIPĂREȘTE

Eiii, acum am o misiune grea. Cum sa fac eu sa va spun cat pot de bine experienta pe care am avut-o pe malul lacului Garda fara sa fac exces de entuziasm? Ca imi vine sa zic doar wow, ce peisaje, ce apa, ce infrastructura, ce castele, ce flori, ce mancare, etc. Ca sa lamurim un pic lucrurile si sa ma judecati in cunostinta de cauza trebuie sa stiti despre mine ca ma consider un om privilegiat care iese destul de des din sfera casei si daca as fi putut sa scriu despre toate vacantele mele, din toata viata mea, nu ati citi nici macar un articol din care sa reiasa ca am avut vreuna ratata. Si asta pentru ca eu sunt un om super optimist, vesel si nu vad ceva grav decat in cazul bolii sau al mortii. In rest…. numai de bine. Din aceasta cauza d. p. d. v. turistic vorbesc la superlativ despre toate locurile pe care le descopar fie ca este vorba despre un sat, o ulita, o metropola, o padure, un parc, ca stau la 5* sau la 2*. Caut frumusetea in conditiile date si la sfarsit cand trag linie chiar daca am avut conditii asa si asa, mancare asa si asa, am avut in mod sigur o vacanta excelenta. Nu mai spun ca deviza “la barza chioara ii face Dzeu cuib” ni se potriveste manusa si ca niciodata nu am avut o vacanta ratata din cauza vremii sau a vreunui factor exterior. De aceea cand cititi ce scriu nu ma judecati ca pe o exaltata care nu face diferente, ci considerati-ma un om care judeca cu ingaduinta, care iubeste sinceritatea (si daca vine de la gazdele pe care le am asta salveaza multe in general) si mai ales un om care se bucura de viata si de orice i se intampla.

Asadar…. Un proiect neanuntat dar si o revizie capitala a casei (inceputa pe la inceputul lui mai) m-a tinut legata de glie toata vara si nici in planurile mele cele mai pesimiste nu am crezut ca asta o sa ne ocupe atata timp, iar acum suntem multumiti daca nu ne-ar apuca si iarna. Ce-i drept le-am mai lasat balta si am mai plecat pe la Edirne, in Thassos, dar era putin fata de ce facem de obicei vara, cand fara nici un plan, ne sculam dimineata, lasam treburile balta si intr-o jumatate de ora hotaram si destinatia si ne urcam si in masina. Mi-a lipsit ingrozitor acest lucru si am asteptat acest concediu mai mult decat pe altele.

Am ales lacul Garda din Italia dupa ce am anulat rezervari facute din 2014 pentru Praga, Dresda, Berlin si Copenhaga care speram insa sa ne iasa vreodata. Pentru noua destinatie nu ne-a fost deloc greu pentru ca ne mai facusem temele odata dar pentru ca aveam 14 nopti la dispozitie si nu putem sa stam chiar asa mult intr-un loc, le-am impartit intre statiunea Sirmione de pe malul lacului Garda, Italia si orasul Kotor din golful cu acelasi nume din Muntenegru, varianta finala fiind Sirmione (6 nopti), Golful Kotor (5 nopti) si 3 nopti de tranzit in Slovenia, Croatia si Serbia. Sper sa ajung sa ma linistesc odata si sa raman locului aceste 14-15 zile de concediu pe care le petrecem in august de multi ani, dar deocamdata ma relaxez doar prin alergatura nu si prin lenevit. N-am stare si nici rabdare sa stau, mai ales cand plec in afara Romaniei. Chiar si mie mi se pare un defect si nu o calitate si sper sa descopar si gustul trandavelii, nu doar al alergaturii.

Ca sa incep cu drumul, va spun ca in tot acest circuit am calatorit cu o familie de prieteni cu care calatorim des si cu care aproape ca nu ne mai calcam deloc pe bataturi. Am facut 4095 de km, am consumat 300 l de motorina cu un consum de 7.2% si am avut o medie orara de 55 km/ora. La media proasta au contribuit multe vami pe care le-am trecut cel mai greu de cand ma plimb eu prin Europa, recordul fiind de 4 ore in vama dintre Serbia si Croatia, la dus, intr-o coloana de 6 km, pe o temperatura de 43-45 de grade, cod rosu de canicula in Croatia, asa cum am fost sunati din tara ca se anuntase la TV. Si ca o ironie a sortii, dupa cele 4 ore, la iesirea din vama sarbeasca trona sadic un panou imens cu reclama “Dovidenja. See you again”. De asemenea, traseele preponderent muntoase pe care am mers, cu urcusuri si coborasuri, masina plina, caldura mare, aerul conditionat solicitat la maxim, plus ambuteiajele de prin Italia. In general august este luna noastra pentru concediul lung dar n-am stat in vama cat am stat in concediul acesta niciodata. Faptul ca unele tari nu sunt in UE a ingreunat mult dar cand ajungeam nu intelegeam de ce am stat atat de mult pentru ca n-am vazut ca se controleaza bagaje, masini sau ca se intampla altceva. Pur si simplu nu stiu de ce am stat atat.

Pentru ca imi tin de cativa ani o evidenta a cheltuielilor cu excursiile va pot spune ca motorina a fost asa: am facut plinul in Romania cand am plecat la 5.37 lei/litru si apoi am platit (impartind leii din card la litri de motorina) dupa cum urmeaza:

in Serbia intre 5.46 si 5.72 lei/litru, (transformati din dinari)

in Croatia a fost uniforma 5,21 lei/litru, (transformati din kuna)

in Slovenia la fel, 5.21 lei/litru, (1.178 EUR/litru)

in Italia cel mai scump, in jurul lacului de la 5.73 lei/litru la 7.11 (1.29 EUR/litru la 1.60) iar

in Muntenegru, cel mai ieftin 4.82 lei/litru (1.09 EUR/litru peste tot in Muntenegru).

Transportul pentru toate cele 15 zile, 4095 de km, 2 vigniete ptr Slovenia de cate 15 EUR, autostrada Croatia 48 EUR, autostrada Italia 40 EUR, autostrada Serbia (cativa EUR, nesemnificativ), alte parcari marunte si motorina, ne-a costat 565 de EUR pe care i-am impartit la 2. Iar daca vi se pare relevant intrarile la obiective ne-au costat 310 EUR (2 persoane), dintre care 260 in Italia si 50 in Muntenegru. Celelalte cheltuieli sunt la gramada si nu ne intereseaza, le stabilim prin diferenta dar nu tin sa am o evidenta pe cat am mancat, baut, distrat ci doar pe cazari, transport si obiective.

Despre drum nu vreau sa detaliez prea mult. Noi stabilim intotdeauna foarte clar drumul de la dus, care stim ca este in jur de 1000-1200 de km. Apoi nu mai avem nici un control. Suntem in concediu si schimbam drumul in functie de ce auzim pe la fata locului sau cum ni se nazare noua. Pe unde este mai spectaculos, pe unde ai si ceva de vazut de care auzim fiind acolo, daca cascam gura pe undeva si nu era prevazut iarasi ne sucim si tot asa. Nu ne mai stabilim pentru nici un segment distante lungi ca la venire ceea ce ne permite sa facem ce combinatii dorim.

Trebuie sa va spun si ca nu avem GPS, ca ne orientam dupa harta si indicatoare iar pentru localitatile pe care trebuie sa le tranzitam sau in care trebuie sa ne oprim sotul meu isi face niste hartiute pe care doar el le intelege dupa care se orienteaza si nu da gres aproape niciodata. I-am cumparat sotului ultimul model de GPS acum cativa ani, dupa ce mersesem ani de zile fara, l-am folosit o singura data la Istanbul si nu ne-a placut iar acum zace printr-un sertar si n-o mai fi bun de nimic. Sotul meu care a umblat pe munti cu harta extraordinar de mult se orienteaza foarte bine in teren si gps-ul il incurca. Am luat si niste plase tinandu-ne dupa gps-ul prietenilor, care mai de care mai performant si ne-a ajuns. Niciodata cu harta n-am facut drumuri inutile asa cum ni s-a intamplat daca ne-am mai tinut dupa vreun gps. Singurul lucru pe care il mai facem In momentul in care avem un dubiu este sa deschidem geamul si sa intrebam, dar acum se intampla foarte rar. Nu intram niciodata intr-o polemica pe tema asta, va spun doar cum calatorim noi si n-am o problema cu gps-ul daca il foloseste altcineva. Tot ce pot sa va mai spun este ca intotdeauna cand calatorim in grup suntem cap de coloana, chiar daca toate masinile din spatele nostru au gps.

Deci, am plecat pe 7 august de acasa, pe la 8 seara si am dormit la parintii finilor cu care am calatorit, undeva in drumul nostru catre Drobeta Turnu Severin ca sa economisim un pic din cei aproape 1300 de km pe care ii aveam de facut pana la Ljubliana, prima noastra oprire. A doua zi am plecat mai departe pe la 4 dimineata, directia Portile de Fier - Belgrad - Zagreb - Ljubljana, unde aveam prima noapte de cazare la hotel Bit Center, pana unde am facut 1145 km.

Am stat in vama la Portile de Fier vreo jumatate de ora, timp in care am putut sa vedem ca la magazinasul de dutty-free avea alcool rafinat de 96 de grade la 155 de dinari, aprox 6 lei care se cumpara intr-o veselie (la noi daca nu ma insel ajunge spre 100 de lei litrul de alcool). Drumul pe malul sarbesc al Dunarii il mai facusem si cu un an in urma cand ne-am intors din Germania-Austria si ne-am bucurat de el la fel de mult. Am avut cateva opriri pentru a admira Dunarea si peisajul, avand permanent sub ochi si malul romanesc, ne-am oprit la cetatea de la Golubac, poarta de intrare a Dunarii in defileu, tot in renovare ca si anul trecut, dupa Golubac ne-am oprit iarasi ca sa admiram Dunarea in zona ei cea mai intinsa, casele frumoase si multimea de pescari insirati pe malul Dunarii.

Dupa aceasta portiune de drum am intrat in autostrada si in Serbia si Croatia nu ni s-a mai parut nimic spectaculos, asa cum nu ni se paruse nici cu un an in urma. Ce sa mai spun de vama dintre ele unde am stat 4 ore, pe o caldura infernala. Si cat am stat acolo, ca sa nu ne enervam, am inceput un cantec vesel sa cantam. Baietii au incropit pe loc versuri legate de situatie pe muzica italiana a anilor nostri ca tot mergeam in Italia si in cateva reprize ne-au amuzat teribil, am dezbatut materialele pe care le aveam cu noi despre locurile in care aveam sa ajungem si ne-am cam definitivat planurile, am dezlegat sudoku dar ne-am umplut si de revolta spre final pentru ca nu intelegeam cum in secolul asta niste oameni isi bat joc de altii in halul asta, pe cod rosu de canicula. Noroc ca suportam bine caldura!

Dupa ce am trecut in Slovenia alta a fost situatia, am inviat. Slovenia imi place toata, parca este o statiune pe oriunde mergi, seamana cu Austria ca nu degeaba se invecineaza. Am trecut de la 40-45 de grade la 24-28 in Slovenia, peisaj deosebit, verdele, verde, castelase in fiecare mot de deal, alta viata. Am avut tranzitul la Bit Center Hotel din Ljubljana iar de acolo, a doua zi, am mers 53 de km pana la pestera Postojna si Castelul de la Predjama de unde am plecat destul de tarziu si nu ne-am mai oprit decat la un OMV in Slovenia pentru alimentare stiind ca in Italia este mult mai scump.

Putin dupa ce am intrat in Italia am dat de Palmanova Villege (un outlet gen Pandorf, aviz amatorilor de shopping), situat chiar pe autostrada de Milano, pe partea dreapta dar ne-am continuat disciplinati drumul mai departe, pentru ca am hotarat ca in sejurul acesta nu mai amestecam shoppingul in planurile noastre si pana la destinatie am mai avut doar o oprire de un cappuccino in Italia iar spre seara am ajuns la Sirmione, o statiune pe malul lacului Garda, unde aveam sa stam 6 nopti. Pentru Sirmione am iesit din autostrada A4 de Milano la Peschiera si am avut un check-in rapid la Saviola Lake Hotel despre care am scris aici.

Despre Lacul Garda doar cateva cuvinte. Detalii tehnice se gasesc cu usurinta si eu vreau sa va povestesc mai mult ce am facut eu pe malul lacului, asta mi se pare relevant si asta caut si eu in articolele pe care le citesc. O sa trag cateva concluzii in urma experientei mele si apoi o sa va spun punctual si ce am facut. E bine de stiut ca lacul Garda este cel mai mare lac de apa dulce din Italia, de tip glaciar, ca s-a format prin topirea unui ghetar care s-a desprins din calota glaciara si are o circumferinta de 144 km si o suprafata de 370 km patrati iar in punctul sau cel mai lat si cel mai lung are 52, respectiv 17 km iar adancimea maxima este de 346 m. A avut o istorie zbuciumata fiind secole la rand sub mai multe dominatii si abia dupa al Doilea Razboi Mondial situatia a inceput sa se schimbe in bine. Cam de atunci a inceput sa se dezvolte si turismul cu toate ca la ce frumusete este in zona chiar a fost o mare pierdere neexploatarea lui. Prima statiune turistica a fost Gardone, recunoscut astazi pentru gradina sa botanica si este printre putinele de pe malul lacului care nu are port si nici plaje dar o faleza nemaipomenita cu terase si hoteluri.

Lacul Garda (numit si Benaco de catre localnici) este situat in nordul Italiei, la jumatatea distantei dintre Venetia si Milano iar pe malurile sale sunt localitati care de care mai frumoase dar la fel de mult m-a impresionat apa, ba albastra, ba turcoaz, limpede si destul de rece. La un muzeu de la Castelul din Malcesine dar si la un Muzeu al Pescarilor din Limone am vazut filmulete cu formarea lacului, foarte interesante, e bine sa le urmariti daca ajungeti.

Mergand de-a lungul lacului ai parte de un relief variat, in sud o zona mai larga, preponderent de campie cu plaje frumos amenajate si bine intretinute iar cu cat te indrepti spre nord si lacul se ingusteaza peisajul devine muntos iar stancile muntilor Alpi iti ofera privelisti absolut impresionante de care nu te mai saturi si admiri, si admiri... la nesfarsit. Uiti sa mai inchizi si gura cateodata.

Dupa ce am ales lacul Garda, ne-am uitat pe harta, am vazut ca pana la Venetia avem 120 de km si pana la Milano 140, le-am pus si pe ele pe lista dar ajunsi la fata locului ne-am razgandit. Ce rost are sa te asezi intr-o zona si sa te imprastii in alte directii si pe nici una sa nu o vezi ca lumea? Asa ca am stabilit ca o sa abordam lacul din toate partile: pe apa, facand o croaziera de o zi cu oprire in 2-3 statiuni, pe uscat, dandu-i roata cu masina prin toate statiunile si la fel sa ne oprim in 2-3 si binenteles pe jos, batand Sirmione la pas pentru ca tot ne era la indemana si eram pozitionati foarte bine. Am avut un material cu noi despre statiunile de pe lac si in vama in care am stat 4 ore l-am dezbatut si le-am ales pe cele in care voiam sa ne oprim. Ulterior am ajuns la concluzia ca ele toate seamana foarte mult. De la Sirmione (supranumita perla statiunilor de pe lac, asezat chiar in mijlocul malului sudic, cu un castel impresionant, terme renumite si ruine romane foarte bine conservate), pana la Riva del Garda (cu privelistile sale impresionante asupra imprejurimilor), aproape toate sunt port la lac si au faleze frumoase unde turistii se plimba in sus si in jos, gradini si parcuri colorate, scoli pentru sporturile nautice, stradute inguste pline de terase si buticuri, biserici vechi, peste tot castele medievale mai bine sau mai putin bine conservate, sate pitoresti.

Peschiera del Garda (situat aproape de autostrada, impanzit de caldiri vechi dar si monumente istorice care nu trebuie ratate), Lasize (renumit pentru faleza luminata de felinare, pentru cel mai vechi si mai renumit festival al mierii de albine din octombrie dar si pentru Parcul Termal Garda din apropiere, unde sunt 2 lacuri cu apa termala la 34 de grade si piscine de hidromasaj cu apa la 38 grade, fantani de peste 15 m, o grota artificiala si ce este foarte important lacul cel mare este iluminat si noaptea), Bardolino (cu Muzeul Vinului dar si al Uleiului de Masline), Garda (capitala lacului, un oras mare cu port de ambarcatiuni, plaja dar si atractii ca Palatul Capitanului, Villa Albertini si biserica din sec XVIII-lea dedicata Fecioarei Maria sau Manastirea Carmelitilor), Torri del Benaco (fosta capitala a lacului renumit pentru plaja dar si pentru castel si biserica Sf Petru si Pavel, foarte veche), Brenzone (locatie de top, care ofera confort si lux atat de necesare intr-o vacanta, o zona care cuprinde mai multe sate si orasele linistite), Malcesine (cu castelul sau care parca rasare din apa dar si cu Monte Baldo), Torbole (recunoscut pentru campionatele internationale, anuale, de windsurfing), Limone sul Garda (plin de flori si magazine inghesuite pe stradute inguste, dar si de plantatii de lamai, portocali si cedru), Tignale (de care dai imediat cum iesi dintr-un tunel neamenajat si de unde ai o panorama excelenta asupra lacului si a muntilor), Gargnano (un oras destul de mic dar cu multe asezari vechi, pitoresti), Toscolano (la iesirea din oras sunt locuri in care turistii isi pot intinde corturile avand distanta mica pana la plaja), Maderno (situat intr-un golf, plin de restaurante si hoteluri dar si iahturi si o plaja de nisip fin. Cu toate ca d.p.d.v. administrativ Toscolano-Maderno este considerat un singur oras el este format din cele doua parti, una in nord si alta mai la sud, de sine statatoare), Gardone (prima statiune turistica, un oras plin de flori care de care mai colorate), Salo (oras elegant, cu Dom-ul lui impresionant), Manerba (cu insula Isola del Garda in apropiere, cea mai mare insula de pe lac dar si cu Garda Boat o renumita companie care ofera servicii de inchiriere barci), Moniga (renumit pentru culturile de vita de vie si maslini care pot fi vizitate), Desenzano (cu legatura la calea ferata ca si Peschiera, singurele, de fapt), toate sunt statiuni care se intind de-a lungul lacului, aproape imposibil sa spui care este “cea mai… ”.

Daca esti un turist activ, amator de activitati in aer liber este bine sa stii ca aici gasesti posibilitati pentru satisfacerea tuturor dorintelor dar si posibilitati de distractie: poti practica orice sporturi nautice (cel mai popular fiind surfingul, aici au loc campionate mondiale de windsurfing iar paradisul este in zona Malcesine, kitesurf, schi nautic, navigatie, scufundari) dar si echitatie, drumetii, pescuit, golf, ciclism montan (cel mai bun loc la Monte Baldo. La anumite ore exista chiar telecabina numai pentru biciclisti. Am stat la coada la telecabina o ora si chiar inaintea noastra a plecat o telecabina cu doar 3 biciclisti pentru ca era ora lor, chit ca in spate erau sute de oameni care asteptau), alpinism, parapantism, golf, etc.

Ce ne mai propusesem sa facem? Am convenit sa ajungem o zi la Verona pentru ca asta chiar merita fiind la o distanta de 40 de km iar consilerul nostru de turism ne-a spus sa nu plecam din zona fara sa experimentam safari la Natura Viva Park si uite asa zilele au devenit aproape insuficiente. Spun asta pentru ca pe langa tot ce am facut mai aveam pe lista un parc de distractii care n-a mai fost sa fie. Am trecut pe langa Gardaland, pe langa Mouvieland dar n-a fost timp si cu toate ca si noua ne place sa ne distram, neavand copiii cu noi am stabilit alte prioritati.

Acum, dupa ce sejurul s-a terminat pot sa spun ca in zona lacului transportul in comun este foarte bine pus la punct, rezonabil ca pret, dar se creeaza ambuteiaje si se pierde vreme. Nu ca nu s-ar pierde si fiind in masina proprie.

De mancat nu este cazul sa fac recomandari. Ristorante&pizzerie la tot pasul, pe toate drumurile, in statiuni sau in afara lor, cu coperta de la 1 la 4 EUR de persoana, fara in alte locuri, cu serviciul inclus sau fara, cu meniurile expuse la intrare astfel incat poti decide daca intri sau nu, trebuie doar sa fiti atenti. Noi am mancat pe unde ne-a apucat foamea dar si la recomandarea hotelului, unde aveam si o reducere de 10%, la terasa Roccia, in orasul vechi, pe langa castel, care a fost singurul loc unde am revenit. Acolo am fost o data sa bem ceva si de 2 ori am si mancat. Preturi o idee mai maricele dar care se compensau cu reducerea de 10% pe care o aveam, dar serviciu excelent, mancare de te lingeai pe degete, fete de masa si servete albe, scrobite de mai mare dragul. Daca ar fi sa dau si un exemplu de “nu” ar fi pizzeria Erica, foarte aproape de noi, care arata bine dar mancarea cam nasoala. Acolo se calcau pe picioare numai pakistanezi, nu aveau coperta, preturi bune, dar ce am mancat la ei (paste si pizza) nu prea ne-a placut. Deh, se verifica ca intotdeauna regula cu pretul platit. Nu cred niciodata pe cineva care imi spune ca a mancat cu 2 lei mierte-fierte. Am avut prea multe experiente din care am tras concluziile care sunt evidente pentru toata lumea: cat platesti, atat primesti. In general am mancat paste si pizza ca tot eram la mama lor, dar si mult peste si fructe de mare.

Cumparaturi ne-am propus sa nu facem in acest sejur si cu toate ca nu am vazut mall-uri sau magazine foarte mari trebuie sa va spun ca este o placere sa te plimbi pe stradutele inguste si inghesuite din fiecare oras, pline cu buticuri cu haine de buna calitate dar si pielarie, obiecte de arta, precum si magazinele marilor designeri, foarte luxoase si amenajate cu mult bun gust. Sunt si piete organizate in diferite zile ale saptamanii in statiuni diferite, in Sirmione piata fiind vinerea de la 19 la 24 pe care n-am ratat-o nici noi.

Referitor tot la magazine si la cumparaturi, de data asta de alta natura, cand am facut la dreapta din soseaua principala catre peninsula Sirmione, chiar acolo la sensul giratoriu este un Carrefour mare cu preturi mai omenesti de unde ne-am mai luat apa pentru ca in statiuni o apa la jumatate este 1-2 EUR, depinde de unde o iei iar la supermarket un bax de apa era intre 1.5-2.5 EUR. Ne-am mai cumparat fructe, niste prosciuto intr-o zi iar peste drum de Carrefour este o tavola-calda, genul de autoservire la care mancam si la Roma, cu mancare gatita, mai ieftina putin, buna, unde aveau si meniu de turist intre 9 si 13 EUR cu 2 feluri de mancare si desert. Noi n-am mancat asta ca nu putem 2 feluri plus desert o data dar ne-am oprit intr-o seara la ei cand veneam de pe drumuri si am mancat cate un fel de mancare, absolut suficient, la aprox 10 EUR. Apropo de apa, am cumparat de la un magazinas mic, in prima zi, o apa de 1.5 l din vitrina frigorifica pe care ne-a luat 1.5 EUR iar pe una de pe raft ne-a luat 1 EUR. Atentie, deci! Vanzatoarea ne-a spus ca pentru cea rece are un consum de energie si este normal sa coste mai mult. De a doua zi am remarcat peste tot in orasul vechi dar si mai apoi in statiuni pe unde am umblat tasnitori cu apa buna de baut la tot pasul si nu faceam decat sa ne reimprospatam apa din sticla pe care o aveam mereu cu noi in rucsacel.

Am incercat si noi din vinurile despre care citisem ca nu trebuie sa le ratezi pe malul lacului: Bardolino de la Rosa, Chanti, Bianco, ... dar nu au fost chiar pe gustul meu. Cel mai mult si singurul care mi-a placut a fost San Gioveze Rubicono un vin nemaipomenit pe care l-am baut pe vapor in ziua in care am facut croaziera si dupa aceea vinul la carafa de la Roccia.

Gelaterii cat vezi cu ochii in orasul vechi din Sirmione. Nicaieri n-am mai vazut asemenea vitrine, nici la Roma, nici pe malul lacului pe unde ne-am oprit, nici in Verona. Pentru 1-3 EUR iti puneau la inghetata buna, buna de tot de nu-ti mai trebuia nici masa, nimic. Am mancat intre 4 si 6 inghetate pe zi, era si foarte cald iar uneori mi-a tinut si de foame si am mai sarit peste cate o masa. Puteam sa sar peste o masa dar peste o inghetata, imposibil, ca doar nu mai gaseam inghetata aia in alta parte si m-am asigurat ca am mancat destul. Am mai baut limonade bune, facute in fata ta cu 1.5 EUR si am mancat tot timpul mixuri de pepene amestecat cu alte fructe (3 EUR). Baietii nu prea ieseau la socoteala cu berea care era 4-5-6 EUR la terase, scump al naibii, dar si-au mai cumparat si de pe la vitrinele frigorifice si ne asezam pe malul lacului in loc de o terasa ca sa o bea.

In plimbarile noastre am intalnit putini romani, turisti, dar foarte multi care lucrau acolo, aproape peste tot, la terase, la gelaterii, la magazine, care ne-au fost de mare ajutor. Am vorbit cu ei, am auzit povesti fericite dar cele mai multe triste, foarte triste.

Ca sa pot sa scriu si eu pe AFA un articol cat mai logic, m-am disciplinat si am facut ceea ce nu faceam pana acum. Seara, inainte de culcare scriam pe o hartie cuvinte care sa-mi aminteasca despre ce am facut in ziua aceea. Asa ca introducerea fiind facuta si cu scuzele de rigoare daca a fost prea lunga, in fata cu hartiutele acelea va spun si eu ce am facut pe zile in episodul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 10285 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI