Rüdesheim, tărâmul viilor seculare

TIPĂREȘTE

Micul şi pitorescul oraş Rüdesheim am Rhein se află aşezat pe malul drept al Rinului, la circa 25 km aval față de Mainz. Defileul Rinului, adică porțiunea de aproape 70 km cuprinsă intre Koblenz si Bingen, unde se găseşte şi Rüdesheim, face parte, din 2002, din patrimoniul UNESCO.

Oraşul a fost şi este un renumit centru viticol, fiind considerat capitala Riesling-ului. Atestate documentar pentru prima dată in 1074, se pare că meleagurile au fost locuite şi de celți, romani, alamani, franci. Cultura viței de vie, şi mai ales producerea vinului bun sunt considerate ocupații de bază încă din acele timpuri, dar nu sunt sigur dacă paharele găsite la săpături sunt de atunci sau aparțineau arheologilor. Concluzia: vizitați Muzeul vinului. Şi ca să vă convingeți că vinul este considerat sacru aici, vă mai spun că anual se alege o regină a vinului (faza pe localitate), iar într-un colț retras, aproape de centru, se păstrează, închise într-un perete, precum nişte relicve sfinte, sticle de vin din diferite perioade.

Deşi numară doar 10 000 de locuitori, numai Kolnul îl întrece la numărul de vizitatori (în această zonă a Germaniei). Agențiile de voiaj aduc cohorte (sau batalioane, dacă vă place mai mult) de turişti. Anotimpul nu contează, întotdeauna va fi aglomerație pe Drossegasse. Chiar şi Elvis a fost aici. Sau este legendă?

Voi încerca să enumăr ceea ce mi-a placut mai mult, lista fiind deci subiectivă, departe de exhaustivele ghiduri turistice. Să începem:

1. Muzeul Siegfrid al maşinăriilor muzicale. Aici veți găsi ceea ce este spus în titlu. Sincer, am amânat mult vizita, considerând că este ceva pentru copii. Am greşit, promit că nu mai fac. Muzeul este interesant, maşinariile muzicale sunt autentice, vechi şi chiar funcționale. Problema vizitării este o problemă, deoarece nu sunt admise decât grupuri. Cel mai bine va alipiți de un grup de pe unul din vapoarele de croazieră.

2. Muzeul vinului este găzduit de castelul Brőmserburg, cel mai vechi de pe valea Rinului. Prezintă o istorie a podgorenilor din zonă, din vremurile când vinul se făcea din struguri. Merită o vizită măcar pentru castel. Construit în secolul al X-lea, pe locul unei fortificații romane, a fost proprietatea arhiepiscopul de Mainz, apoi a cavalerilor de Rűdesheim, iar in 1941 a fost cumpărat de către primarie. Numele îl datorează familiei Brőmser, care l-a deținut între 1548 şi 1668. În general programul este 9-18.

3. Muzeul jucăriilor poate fi vizitat şi fără copii de mână, important este să te ridici la nivelul lor de întelegere.

4. Niederwalddenkmal. Construit pentru a celebra fondarea Imperiului German, în urma războiului franco-prusac, monumentul străjuieşte valea Rinului, asemeni unei santinele gigantice. Piatra de temelie a fost pusă de către împăratul Wilhelm I, la 16 septembrie 1871, şi a fost inaugurat la 28 septembrie 1883. Sculptura înaltă de 38 de metri a fost realizată de Johannes Schilling, arhitect fiind Karl Weisbach. Prețul a fost de un milion mărci aur. Figura centrală (10,5 metri înălțime) reprezintă Germania unificată, ținând în mâna dreaptă coroana imperială prusacă, iar în stânga o spadă.

5. Telegondola duce din oraş până lângă monumentul mai sus mentionat (punctul 4). În filmul GI Blues (1960), Elvis Presley apare cântând "Pocketful of Rainbows" în gondola nr. 76. Peisajul este clar de la Rudesheim, dar filmarea este făcută în studio. Nu-mi place să recunosc, dar pe IMDB scrie că toate scenele cu Elvis sunt filmate la Hollywood. Şi când mă gândesc ca fiu-meu a pierdut o oră căutând gondola respectivă...

6. Ruinele castelului Ehrenfels. Acesta, alături de Mäuseturm (de pe insula de vis-a-vis) şi castelul Klopp (din 1896 primarie a oraşului Bingen) au format bariera de protecție din nord a teritoriului arhiepiscopiei din Mainz. În timp de pace aici era o vamă, o stație de taxare a vaselor care treceau pe Rin, iar în vremuri de răstrişte aici a fost ascuns tezaurul catedralei din Aachen (după alte surse, Mainz). Construit aprox. în 1200, a fost din păcate distrus în 1689, de către francezi, în perioada asediului Mainz-ului. Drumul până la castel este printre vii, este uşor pe jos, dar să nu încercați cu bicicleta, cum au procedat alții... Din păcate, interiorul este închis şi se vizitează doar cu ghid, cu programare, etc...

7. Drosselgasse este cea mai celebră stradă din oraş. Am fost întrebat de multe ori unde se află, dar nimeni nu m-a întrebat până acum unde este biblioteca din oraş. Este exclusiv dedicată pietonilor (era să scriu băutorilor). Are aproape 150 metri şi o uşoară pantă (în funcție de soiul degustat). Este una din cele mai vechi străzi ale oraşului, fiind folosită pe vremuri de către pescari. Deşi în 25 noiembrie 1944, un bombardament aliat a distrus-o, astăzi îi primeşte pe englezi şi americani cu brațele deschise (mai bine zis cu uşile deschise). Aici se găsesc doar restaurante şi magazine cu suveniruri (sticlele cu vin intră in aceasta categorie). În general nu mă pasionează muzica germana de pahar. Ştiți la care mă refer. Dar într-o seară, pe când savuram un pahar de vin aici, la o terasă, doi grăsani, cu barbă, burtă, îmbracați cu "spielhosen", au început sa cânte. Am crezut că va fi ca la RTL, plicticos. Dar culmea, sentimentul şi starea de spirit create au fost cu totul diferite. O mulțime gălăgioasă a sărit de la mese şi a început să danseze. Dacă n-aş fi fost singur cred că mă alăturam lor fără şovaială. Şi eram la primul pahar.

8. Abația St. Hildegard se află pe dealul care străjuieşte Rűdesheim-ul. Biserica este simplă dar impresionantă. Ce-i iarăşi interesant: magazinul de suveniruri, plin cu produse home-made: vin, dulceață. La abație se poate găsi şi cazare, dar nu cred că au room-service.

Îndepartandu-ne puțin de Rűdesheim, avem ocazia de a descoperi noi atracții turistice. Deci să continuăm:

9. Bingen, oraşul de pe cealalt mal al Rinului, este mai mare, dar parcă mai puțin dedicat turismului. Aici puteți vedea castelul Klopp (l-am amintit mai sus), capela St. Rochus (este pe culmea unui deal, drumu-i lung fără maşină, dar găsesti aici o privelişte superbă a Rinului spre est, către Mainz). Probabil unele ghiduri turistice vor aminti şi turnul Şoarecelui (Mäuseturm). Nu vă lăsați păcăliți. Turnul este pe o insulă. Deci ori veniți cu barca, ori înotați, ori aşteptați să scadă apele Rinului, că pod nu cred că se va face.

10. Assmannshausen este un sat cu izvoare termale cunoscute încă de pe vremea romanilor. Se spune că aici este un vin bun roşu (obținut din struguri Spätburgunder). Conform tradiției, Charlemagne a adus aici vița de vie din Franța. Privit dinspre Rin, impresionează prin câteva hoteluri vechi şi elegante, în stilul tradițional german. Din Assmannshausen se ajunge cu un teleferic la un castel de vânătoare (Hotel Jagdschloss), iar de acolo după o plimbare uşoară prin pădure, la Niederwalddenkmal. Sub linia de teleferic este o potecă bine întreținută care urmează acelaşi drum. Pe acolo am văzut căprioare, aşa că nu faceți zgomot.

11. Castelul Johannisberg, situat la 5 km de Rűdesheim, aparținea în 1716 prințului de Fulda şi era, şi atunci, unul din principalele centre viticole ale regiunii Rheingau. Se povesteşte cum curierul care aducea aprobarea oficială de la prinț pentru începerea culesului strugurilor a întârziat câteva săptămâni, totuşi maestrul chelar a luat hotărârea de a culege strugurii deja stafidiți. Rezultatul a fost un vin excelent, numit spätlese, care a devenit emblema domeniului Johannisberg. Acest tip de vin se produce în mod organizat din 1775. Am şi o fotografie cu statuia curierului, aflată în fața magazinului de la castel, dar nu este prea reuşită. După 1816, după Congresul de la Viena, domeniul revine cancelarului austriac von Metternich, care dăruia 10% din vinul obținut casei de Habsburg. Distrus şi ars în 1942, castelul a fost restaurat şi adus la gloria de odinioară datorită prințesei Tatiana von Metternich, care a locuit aici până la moarte (iulie 2006).

12. Castelul Vollrads este la 7 km de Rűdesheim, într-o zonă pitorească, înconjurat de vii şi păduri. Aspectul său a evoluat în cele opt secole de când este atestat, dar actuala formă s-a conturat prin 1684. Şi astăzi este un renumit centru viticol, producând o largă varietate de vinuri, ca spätlese, auslese, kabinett sau eiswein (despre acesta voi povesti după ce voi degusta sticla cumparată la Zell, pe Mosel).

13. Abația Eberbach (14 km de Rűdesheim). Numele nu cred că vă spune mare lucru, dar dacă adaug Umberto Eco, Sean Connery, Christian Slater sunt sigur că veți spune: "Bineînțeles, Numele trandafirului, un film extraordinar, realizat după un roman ezoteric. Le-am adorat pe amândouă". Exact aşa este. Abația s-a îndepărtat de cele sfinte, latura mercantila fiind predominantă. Dacă magazinul bisericii este practic un loc de comercializare a vinului bun, DVD-urilor cu filmul mai sus amintit şi obiectelor de artă, dependințele sunt organizate ca muzeu, iar biserica, sala de spectacol. Ce nu mi-a mai plăcut, a fost afişul de la intrare "Atenție şerpi". După o oră de urcat la deal pe bicicletă, cu asta mă primiți?

14. Eltville. Sună francez, dar este un mic şi vechi orăşel german la 15 km de Rűdesheim.

Tradițional pentru zonă este şi vinars-ul Asbach. În Rűdesheim exista o veche distilarie, care a devenit deja atracție turistică. Dar am vorbit destul despre vin. Dacă ajungeți in Rűdesheim, ceea ce vă doresc din toata inima, să nu ratați cafeaua de Rűdesheim. Cafeaua este adăugată peste zahărul ars în Asbach. Este excelentă, mai ales că nu-ți permiți s-o bei zilnic.

La rubrica "Nu-mi da sfaturi, pot greşi şi singur" vreau să vorbesc despre suveniruri. Cu toții vrem un frumos magnet pe care să scrie Malaga", pentru că-l cumpărăm în Malaga. Nu conteaza că-i făcut în China. Aşa cum se cumpără dantelă chinezească la Burano, acolo unde de fapt nu se mai face dantela manual, că nu mai are cine să muncească la ea. Aici în zona Rűdesheim-ului vă sfătuiesc să cumpărați drept suvenir o sticlă de vin sau de Asbach. Poate că peste ani eticheta învechită, de la o sticlă de vin, pe care scrie Rheingau sau Eberbach, va va readuce în suflet o bucurie mai mare decît un magnet rece şi impersonal.

Sincer, pentru Crăciunul acesta îmi doresc sa beau un pahar de spätlese din 2011, cu şefa, la o cârciumă veche pe Drosselgasse. Ea are deja pavilionul pregătit, deci trebuie să fac rezervarea. Am vrut să termin review-ul în Rűdesheim, şi aici l-am terminat. Pe fereastra se văd Niederwalddenkmal şi telegondolele.

Să aveți un drum frumos în față.

PS Inițial am vrut ca titlul să fie "Rudesheim am Wein", dar după ce m-am chinuit să scriu cu diacritice...

---

VIZUALIZĂRI: 3461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI