Alba Iulia... din altă perspectivă, mai prozaică

TIPĂREȘTE

Am să precizez de la început că nu intenționez să fac o prezentare tip ghid istoric a orașului și a cetății, din acestea s-au mai scris, multe și utile. Vreau doar să prezint o perspectivă personală asupra orașului, având în vedere că este al patrulea an când l-am vizitat.

De fiecare dată, am ajuns în Alba Iulia cu ocazia festivalului de muzică rock Dark Bombastic Evening, ajuns anul acesta la a șasea ediție. Așa am și descoperit orașul, în 2011, când lucrările la cetate încă nu erau finalizate. Oricum, ne-a făcut o impresie foarte bună chiar de atunci și, cu timpul, am reușit să descoperim alte lucruri interesante de văzut. Sigur, pentru cei care ajung pentru prima dată la Alba Iulia, sentimentul este copleșitor, cetatea este impunătoare, mai ales că restaurarea e completă. Nu cred că se poate vedea totul doar într-o zi, pe fugă, mai ales vara, când între zidurile de piatră poate fi extrem de cald.

Cum văd eu Alba Iulia, după a patra vizită: cetatea este impecabil refăcută, se vede profesionalismul cu care au fost executate lucrările, o muncă imensă ce se poate aprecia și după fotografiile expuse, cu imagini dinaintea restaurării. Ca în fiecare an, am mai descoperit și acum câte ceva, de exemplu, ruinele unei străzi romane (Via Principalis), în apropiere de Poarta a III-a. În vizitele anerioare nu am reușit (nici nu ne-am propus, știind că vom reveni) să vedem absolut tot. De exemplu, abia anul acesta am parcurs Traseul celor Trei Fortificații, care ne-a încântat atât prin reperele istorice cât și prin modul cum este amenajat spațiul verde.

Totuși, în afara cetății, centrul nou al orașului (în cel vechi n-am ajuns) mi se pare un amalgam inestetic de clădiri comuniste zugrăvite pestriț și ”împodobite” cu tot ce mintea românului a socotit că este mai reprezentativ pentru societatea de consum în care trăim. Rezultatul este în total contrast cu aspectul plăcut și aerisit al cetății. Din păcate, anul acesta am constatat că încep să se vadă tot mai pronunțat efectele pătrunderii consumerismului chiar și aici: dacă în 2013, când am fost ultima oară, în cetate era o terasă stil parizian (Cafe Carolina) și două-trei tarabe cu suveniruri, anul acesta toată zona pietonală se umpluse cu tarabe, terase, chioșcuri cu gogoși, aproape că nu se mai văd clădirile istorice, mai ales catedrala catolică! Spațiile amenajate pentru promenadă (șanțurile de apărare și traseul celor trei fortificații) au scăpat de această poluare, sper să rămână așa!

Pe de altă parte, cetatea se dovedește a fi un loc ideal pentru a găzdui diverse festivaluri și manifestări culturale: tot în aceeași perioadă despre care vorbesc (20-24 august) a avut loc și festivalul ”Dilema veche”, care a cuprins conferințe, expoziții de carte, concerte. Prin urmare orașul e plin de turiști, mulți sunt străini, ceea ce e un beneficiu pentru zonă.

Unde ne cazăm? Pentru că am avut în fiecare an nevoie de cazare, pot să spun că am studiat bine posibilitățile, și cred că cea mai bună variantă (în funcție de amplasare și preț) este hotelul Cetate (150 lei pe noapte cu mic dejun, la trei minute de cetate), unde am și stat de trei ori până acum. Nu sunt foarte multe oferte de cazare, raportat la numărul mare de turiști, mai ales dacă au loc și festivaluri, spun asta în urma dificultății cu care am găsit o cameră pentru niște prieteni, cu câteva zile înainte de plecare, la alt hotel, pentru că al nostru era plin! Cel mai bine situat, chiar în cetate, este hotelul Medieval, care are cinci stele și prețuri pe măsură (din ce am văzut, le și justifică). În centrul vechi sunt două hoteluri de patru stele, tot scumpe, Transilvania și Parc. În centrul nou e hotelul Hermes, de trei stele, unde am și găsit cazare pentru prietenii cu care am fost la 230 de lei pe noapte, cu mic dejun. E un hotel care arată mult mai bine pe dinăuntru decât pe dinafară, dar e situat într-o zonă destul de gălăgioasă (magazine, circulație). Distanța până la cetate poate fi parcursă într-un sfert de oră de plimbare. În rest sunt câteva pensiuni, cu destul de puține camere, cele aflate în apropierea cetății au prețuri cam mari. A, să nu uit de hostelul Ryma, aflat chiar în spațiul destinat festivalului rock, între zidurile cetății, din câte am văzut și aflat este o variantă de cazare ieftină, pentru cei mai puțin pretențioși sau comozi.

Unde mâncăm? Anii anteriori asta a fost ultima noastră grijă, am considerat că o să găsim noi ceva. Anul acesta m-am documentat din timp, pentru că nu avea rost să mai probăm la nimereală restaurantele având în vedere câteva experiențe mai puțin reușite. Așa am găsit Bistro Gavroche, aflat peste drum de parcul central, la câțiva pași de cetate și de hotelul nostru. Era pe primul loc întrun top al celor mai bune restaurante din Alba Iulia. A fost o alegere foarte bună, merită un review separat. Am mai fost și la restaurantul medieval (neinspirat numit Pub 13), pe care-l descoperisem în 2013. Este situat în apropierea porții a III-a și a obeliscului, în zidul cetății. Interiorul e spectaculos, decorat în stil medieval, meniul se bazează pe carne făcută în fel și chip, câteva ciorbe clasice, nimic special. Mi-a plăcut faptul că ești preluat de ospătari de cum intri și condus la o masă. Prețurile sunt destul de piperate. Am mai încercat la restaurantul Gothic, din interiorul șanțului de apărare, dar am avut parte de servicii de amatori (au greșit comanda), muzica de la radio foarte tare, și ne-a mai și plouat bine până să se decidă personalul să deschidă umbrelele de la terasă (aveau spațiu și înăuntru, dar era cam greu să ne luăm ciorbele, să ne mutăm!)

Concluzia este că în Alba Iulia ai ce să vezi și ce să faci, cetatea și împrejurimile merită explorate cu răbdare, în tihnă. E un loc în care istoria este palpabilă și totodată un loc unde te simți în vacanță, te poți răsfăța cu peisaje frumoase, cu muzică bună.

---

VIZUALIZĂRI: 1723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI