Cetatea Câlnic sau Cetatea de la șes

TIPĂREȘTE

După cum am relatat în articolul despre Pensiunea «Poarta Arieșului», din 21 iulie 2013 am început un concediu de 8 zile în munții Apuseni.

Cum spuneam în descrierea amintită, pe drum spre Pensiunea «Poarta Arieșului» am făcut 2 opriri.

Acum vă povestesc despre oprirea neplanificată, chiar înainte de Sebeș, ca să vizitam Cetatea Câlnic.

Citisem în trecut despre această cetate, mi-a rămas în minte articolul și, brusc, trecând pe șosea pe lângă indicatorul "Spre Cetatea Câlnic" am întors mașina înapoi și am vizitat-o.

Cu mâna pe inimă, vă spun că este una din cele mai frumoase din România și am văzut cel puțin 20 de cetăți sau biserici fortificate până acum...

Ar fi păcat să nu o vizitați.

Și acum câteva detalii despre acces.

Indicatorul pe fond maro (caracteristic obiectivelor turistice) indică 3 kilometri din drumul național până la Cetate. Cred că am mers puțin mai mult, dar nu a contat.

Se parchează lângă zidurile cetății, iar dacă mergi puțin mai încolo (cum am făcut noi…) ajungi până la niște case particulare și, practic, în curtea oamenilor de acolo am parcat atunci.

Nu se plătește nici o taxă pentru parcare.

In schimb, costă vizitarea cetății.

Noi am intrat în cetate, am vizitat liniștiți, fiind singurii vizitatori în acel moment și abia spre sfârșit am găsit pe cineva pe acolo, la care am plătit contravaloarea biletelor de acces :)

Prețul unui bilet de intrare este de 5 lei (cu varianta de 2,5 lei pentru studenți și pensionari), iar taxa pentru fotografiere este de 7 lei.

Am început cu ascensiunea în turnul de 24 m de la intrare (pe rând, deoarece trebuia ca cineva să supravegheze și cățelul din dotare :) ).

De aici, de sus, se poate vedea mai bine că Cetatea Câlnic, față de alte cetăți transilvănene are un amplasament întrucâtva atipic.

Ea nu domină împrejurimile de la înălțimea unui deal, nu este cățărata pe nici o stâncă, ci se situează « la șes », în imediata apropiere a pârâului Câlnic.

Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn, se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape.

Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.

În curtea interioară, unde iarba bogată și frumos tunsă este « la ea acasă », se află cămările, capela, turnul donjon și pivnița.

Cămările sunt funcționale și astăzi, fiind adăpostite sub un acoperiș în două ape ce urmează traseul incintei, iar destinația lor actuală o veți afla la sfârșit :)

Capela este o construcție de tip sală, încheiată spre răsărit cu o absidă semicirculară. Accesul în capelă se face pe la vest, printr-un portal gotic. Câteva ferestre de forme diferite se află pe fațadele de vest, sud și est. O tribună din lemn datată « 1733 » este situată pe peretele vestic, fiind sprijinită spre interior pe doi stâlpi lucrați din trunchiuri de stejar. Parapetul are panouri pictate cu motive florale.

După capelă, am continuat vizita în incinta cetății și am intrat în turnul donjon, din mijlocul ei.

Acesta a fost amenajat ca spațiu muzeal, iar colecțiile de artă populară și medievală sunt expuse pe două nivele și cuprind: icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice, sculptură în lemn.

Următorul popas a fost în pivniță, care adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură.

Ce ne-a dat « pe spate » în această pivniță nobiliară au fost butoaiele de stejar de mare capacitate, circa 5.000-6.000 litri. Conform surselor de aici, vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din Evul Mediu, existând mențiuni documentare despre ele încă din secolul al XVI-lea.

Pentru că descrierea amănunțită a cetății a fost deja făcută de către userul RoF, mai adaug doar câteva impresii personale, care m-au frapat la vremea respectivă.

Dacă o privești în ansamblu, cetatea Câlnic nu este una care să impresioneze prin dimensiuni sau prin sisteme defensive complexe și elaborate. Ea este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, destul de simple ca realizare tehnică.

Totuși, deși nu poate concura cu marile cetăți, Cetatea din Câlnic este reprezentativă pentru civilizația locală, transilvăneană, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO din anul 1999.

Ce este cam singular printre cetățile transilvănene, și chiar din întreaga Românie, este că în interiorul cetății Câlnic, chiar lângă turnul de poartă, unde altădată se aflau cămările de alimente ale sătenilor, au fost amenajate două camere de câte trei paturi, pentru cazarea turiștilor.

Din ce am aflat de acolo, fiecare din cele 2 camere de închiriat dispune de o toaletă cu duș.

Costul închirierii era de 50 lei de persoană, pe noapte.

(...)

Eu vă recomand oricum să vă abateți pe aici, pentru o vizită scurtă (30 de minute sunt arhisuficiente pentru a vizita tot) și pentru a vă lăsa impresionați de particularitățile acestei frumoase cetăți de la șes :)

---

VIZUALIZĂRI: 2769 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI