Fundata, Casa Muntelui

TIPĂREȘTE

Intr-o zi am primit un mail Knock-knock... Musette, ne e dor de tine. Ce dragut ca ma mai trage cineva de maneca! mi-am zis, n-am mai scris de mult, nu pentru ca nu am mai calatorit, ci pentru ca timpul a capatat alte dimensiuni de cand au aparut copiii.

... si am purces la drum spre Fundata, mai sus de Bran cu vreo 15 km. Locatia aleasa a fost Pensiunea Casa Muntelui.

Un soi de team building de la firma unde lucreaza sotul meu. Spun „un soi” pentru ca sunt permise sotii, copii si ce mai are fiecare acasa prin dotare. Asa ca am plecat frumusel: Mami, Tati si Eric (de 1 an si 8 luni) la locatia aleasa de catre altii, mai organizatori si cu mai mult timp liber.

La fata locului am gasit ceva superb, mai ales pe niste calduri aproape insuportabile chiar si in Constanta. Detaliind putin pot spune asa:

- Locatie: superba, verde, cu balansoar in curte, foisor daca ploua, groapa cu nisip pentru copii, leagan. Am simtit mirosul de iarba, de racoare, am numarat stelele de pe cer. Noi, niste citadini prin nastere am simtit apropierea de natura.

- Mancare: forte buna, in fiecare dimineata am ales dintr-un meniu prestabilit cate ceva care sa fie gata la ora indicata de noi.

- Camere: Frumoase, curate, pensiunea este pe 2 nivele. Al doilea nivel este mansarda (dezavantajul: nu are balcon. Are in schimb „lucarna” adica poti privi cerul cand te asezi in pat). Noi am locuit la mansarda fiind printre ultimii sositi la pensiune, dar nu a fost o problema, vara fiind aproape tot timpul ni l-am petrecut in curte.

- Preturi: optim in raport cu calitatea;

- Ospitalitate: oameni draguti, amabili cu copiii. Sala de mese era plina cu obiecte si suveniruri pe care copiii le mai mutau adesea. Exista si un loc de joaca la subsol, destul de bine dotat. Un mare minus l-am dat la atitudine. La un moment dat, exact in ziua plecarii o doamna de la bucatarie a constatat ca pe masa noastra se afla un pahar pe care l-ar fi spart baietelul. Drept pentru care ni l-a trecut pe nota de plata (7 ron). Nu-mi amintesc sa se fi intamplat asta, si chiar daca ar fi fost asa ar fi putut trece cu vederea. Nu a facut decat sa lase putin gust amar, paguba materiala fiind minima si pe deplin achitata. Iar eu am un principiu: in locul in care consider ca am fost neindreptatita cu ceva nu las nici un bacsis.

Oricum locul este frumos, il recomand cu cladura, m-am simtit bine si am gasit puterea sa impart niste mici experiente. Toata lumea intreaba: te-ai mai intoarce? Nu stiu, sunt genul care cauta mereu locuri noi si nu prea mai are timp sa se intoarca in acelasi loc. Dar altii pot relua experienta mea. Locatia merita toata atentia este un mic paradis.

---

VIZUALIZĂRI: 2765 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI