Un turneu în nordul Europei (ultimul episod)

TIPĂREȘTE

Ziua a 13–a a excursiei, 21 iunie 2012, este destinată vizitării orașului Copenhaga. Prima oprire este în piața din fața primărie. Aici ne întâlnim cu ghidul local, român, fost salariat în țară al agenției turistice organizatoare, co-autor al traseului.

Primele prezentări îmi creează o ușoară confuzie. Punctul de întâlnire a fost fixat lângă o bornă neagră de circa 1.50 m înălțime, cu o serie de înscrisuri, care ne este prezentată ca o veche piatră de hotar. Dar oare ce graniță a trecut vreodată prin piața Primăriei Copenhaga? Mai târziu mă gândesc că poate a fost adusă aici ca simbol istoric.

Pe diagonala intersecției din vestul pieței, la partea superioară a clădirii de pe colț, ne este arătat un barometru simpatic: într-o fereastră este o statuetă cu imaginea unei fete pe bicicletă. Înseamnă că avem parte de o zi frumoasă. Dacă fata avea umbrelă, era recomandabil să avem și noi. În colțul opus al pieții, pe linia fațadei primăriei este o coloană înaltă care are în vârf un grup statuar cu doi vikingi ce cântă la două trompete curbate. O istorioară locală spune că se vor auzi sunetele trompetelor cam în aceleași condiții în care va cădea bila de pe acoperișul clădirii ASE din București.

Pe fațada primăriei, deasupra ușii de intrare, ne este arătat un basorelief aurit cu imaginea Arhiepiscopului Absalon (1128 – 1201), considerat întemeietorul orașului Copenhaga. În fapt acesta, în 1167 construiește, cam pe locul actualului palat Christiansborg, o mică fortăreață, cu rolul de a apăra zona de pirații germani. Ulterior a extins fortificațiile de apărare și în 1177 a construit și o biserică.

La primărie se poate intra în holul principal de la intrare, care este ceva mai mic decât la celelalte două primării vizitate. După părerea mea, arată însă ceva mai bine.

Plimbarea noastră prin Copenhaga are mai multe părți. Prima se desfășoară cu autocarul, care ne duce în mai multe puncte de interes turistic. Prima oprire este la palatul Christiansborg. Până acolo, trecem pe lângă Muzeul Carlsberg, care conține colecțiile personale ale lui Carl Jacobsen (1842–1914), fiul fondatorului fabricii de bere Carlsberg. În afară de faptul că ni se atrage atenția asupra lui, nu aflăm nimic suplimentar. Abia acasă mă lămuresc că sunt 20 de galerii de sculptură, cu piese achiziționate de colecționar în perioada 1882 – 1896, acum expuse pentru public.

Fortăreața Arhiepiscopului Absalon nu a rezistat foarte mult atacurilor, fiind practic demolată în 1369, în urma unui conflict între regele Valdemar IV și Liga Hanseatică. Ruinele acesteia sunt acoperite cu pământ și peste ele se construiește Castelul Copenhaga. Acesta devine reședință regală în 1714, sub regele Eric VII. Încercări de dezvoltare ulterioară a castelului nu sunt bine gândite și reușite, astfel că apare pericolul prăbușirii zidurilor sale. Ca urmare, castelul este demolat în 1731, și pe locul lui se construiește de către regele Christian VI primul palat Christiansborg. Acesta este finalizat în 1745, dar distrus de un incendiu în 1794. Este reconstruit de către regele Frederik al VI-lea în perioada 1803 – 1828, timp în care își stabilește reședința temporară la palatul Amalienborg. Si acest palat este distrus de un incendiu în 1884. Al treilea palat Christiansborg, cel existent în prezent, a fost construit în perioada 1907 – 1928, dar nu a mai constituit niciodată reședință regală, care a fost mutată definitiv la palatul Amalienborg. În prezent acesta este singura construcție din lume care adăpostește simultan cele trei puteri ale unei democrații: cabinetul primului ministru – puterea executivă, parlamentul – puterea legislativă și Curtea Supremă – puterea judecătorească. Se pare că ceva din palat este vizitabil, cel puțin ruinele fortăreței lui Absalon, conservate undeva în subsolul clădirii, dar noi nu am avut în program așa ceva. Am putut în schimb admira statuia regelui Christian al IX-lea în fața palatului, iar peste drum, adică de fapt peste canal, Biserica Holmen (a navigatorilor?), locul de căsătorie în 1967 a reginei Margareta a II-a, actualul suveran al Danemarcei.

În imediata vecinătate a palatului există o clădite cu o arhitectură foarte interesantă. Ne este prezentată ca fiind „vechea vamă”. Se pare că în realitate, cunoscută sug numele de Børsen, este cea mai veche bursă de valori din Danemarca. A fost construită de regele Christian al IV-lea în perioada 1619–1640 în dorința de a întări puterea de centru comercial al orașului. La parter sunt 40 mici standuri individuale, iar la etaj este o singură cameră. Ceea ce atrage atenția este o fleșă peste turnul central al clădirii, realizată din patru cozi de dragon împletite, care se ridică până la 56 metri înălțime.

Următoarea oprire este la palatul Amalienborg, actuala reședință regală. Construit în perioada 1750 – 1754 pentru patru nobili importanți ai momentului, acesta este compus de fapt din 4 palate, aproape identice, dispuse în jurul unei piețe octogonale. După incendiul din 1794 ce a distrus primul palat Christiansborg, dar și moartea proprietarilor inițiali, familia regală cumpără palatul Amalienborg pentru a locui în el. Regele Frederik al VI-lea este ultimul care a avut reședința la Christiansborg, iar toți cei care i-au urmat au folosit palatul Amalienborg. Purtând inițial numele celor 4 proprietari, ulterior fiecare clădire a primit numele unuia din regii care a locuit în ea. Regina Margareta a II-a locuiește în prezent în palatul Frederik al VIII-lea din partea nord – estică a pieței. Două din palate, Christian al VII-lea și Christian al VIII-lea sunt deschise ocazional pentru public.

În mijlocul pieței este statuia ecvestră a regelui Frederik al V-lea. Aceasta a fost comandată de către Adam Gottlob Moltke, unul din cei 4 nobili, ca un cadou pentru rege. Sculptorul a fost ales de guvern în persoana francezului Jacques Saly. Circulă o istorioară care spune că acesta a cerut ca onorariu o sumă modestă plus cheltuielile materiale dar și locuință gratuită si toate cheltuielile de întreținere pentru el și echipa sa, pe toată perioada cât vor dura lucrările. Saly a ajuns în Danemarca în octombrie 1753, aducând cu el părinții, cele două surori, și cel puțin un asistent. Întreaga lucrare este finalizată în 1771. Gurile rele spun că în fapt a costat mai mult decât toate cele patru palate Amalienborg la un loc.

În capătul aleii ce merge din piață spre vest, printre palatele Christian al VII-lea și Christian al VIII-lea, se vede Biserica de Marmură (sau Biserica lui Frederik). Cupola acesteia, cu un diametru de 31 m, cea mai mare din țările scandinave, seamănă foarte bine cu cea a Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Începută în 1749, sub regele Frederik al V-lea, cu intenția de a comemora 300 de ani de domnie a Casei de Oldenburg, nu a putut fi terminată din lipsă de fonduri. A rămas în ruină peste 150 ani. Lucrările au fost reluate în 1874 și finalizate în 1894. Pentru reducerea efortului investițional, marmura prevăzută inițial a fost înlocuită cu calcar.

Ne continuăm drumul pe jos, pe malul apei, spre nord, până ajungem la Fântâna Gefion. Aceasta cuprinde un grup statuar ce înfățișează o femeie care ară cu un plug la care sunt înhămați 4 bivoli. Este ilustrarea unei legende cuprinsă într-un poem din secolul XIII, care explică cum s-a format insula Zealand (întreaga Danemarca conform părerii ghidului nostru), pe care este amplasată Copenhaga. Legendarul rege suedez Gylfi promite zeiței Gefion, că-i va de atâta suprafață de pământ cât poate ara într-o singură noapte. Zeița își transformă cei 4 fii în bivoli și se pune pe treabă. Pământul săpat prin arat este aruncat în mare luând naștere o insulă. În urma plugului rămâne un lac numit Løgrinn. Pentru ca legenda să fie completă, acest lac a fost identificat a fi modernul lac Mälaren, la vest de Stockholm, care are cam aceiași suprafață și o formă oarecum asemănătoare cu insula Zealand. Fântâna și statuia au fost inaugurate în 1908, fiind donate municipalității de Fundația Carlsberg cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea fabricii de bere.

În imediata vecinătate a fântânii este Biserica Anglicană St. Alban, care iese puțin în evidență prin arhitectura diferită față de clădirile din jur, iar ceva mai la nord, pe malul apei, este simbolul orașului, Mica Sirenă.

Statuie de bronz de 1.25 m înălțime, inspirată de povestea cu același nume a lui Hans Christian Andersen, Mica Sirenă a fost executată de sculptorul danez Edvard Eriksen la comanda lui Carl Jacobsen, cel de care am pomenit la Muzeul Carlsberg. Modele pentru statuie au fost o balerină rusă aleasă de Jacobsen, dar și soția sculptorului, întrucât balerina a refuzat să pozeze nudă. Statuia a fost dezvelită pe 23 august 2013 și de atunci este în permanență un punct de atracție pentru turiști. În consecință, a fost cel mai aglomerat loc din toată plimbarea noastră prin Copenhaga. Ca urmare satisfacția, bucuria, mulțumirea, au fost reduse cam la jumătate.

Revenim la autocar și ne întoarcem în zona centrală. În drum trecem pe lângă Teatrul Național, din fața căruia ne salută statuia lui Ludvig Holberg, renumit dramaturg danez. Într-o piață care se cheamă Kongres Nytorv, ceea ce în traducere pare să însemne ”Noua Piață a Regelui”, ar fi trebuit să vedem statuia ecvestră a lui Christian al IV-lea. Ne întâmpină însă un imens șantier. Ca urmare ne îndreptăm către portul turistic din vecinătate pentru etapa a doua a excursiei prin Copenhaga: plimbarea cu vaporașul.

Aceasta presupune un circuit de circa o oră pe câteva canale din zona turistică a orașului care m-au făcut să consider Copenhaga ca pe o ”Veneție a nordului”. Comandantul vasului este și ghidul grupului și ne povestește în câteva limbi, printre care și engleza, pe unde trecem și ce vedem. Ghidul nostru a rămas pe mal. Prima atenționare ne cere să stăm jos și să ne ferim capul la fiecare trecere pe sub nenumăratele poduri pe care le intersectăm. Apoi vedem succesiv: iahtul regal ancorat în dreptul Palatului Amalienborg, Teatrul Regal și Teatrul de Operă, de pe celălalt mal al canalului, Mica Sirenă care de pe apă ne tratează cu spatele, ”Casa cu ochii albaștrii”, care are toate ferestrele cu un termopan de culoare albastră, sediul Maersk Group, una din cele mai importante companii navale, cu peste 110000 angajați în 130 de țări, clădirea ”Diamantul Negru” care este biblioteca regală, vechea clădire Børsen și turnul din 4 cozi de dragon împletite al acesteia, Banca Națională, precum și 3 laturi ale palatului Christiansborg. Mai poate fi menționat că într-un oraș maritim fără plajă, municipalitatea a amenajat pe un cheu un spațiu dotat cu nisip din belșug, unde amatorii de construit castele de nisip își pot proba măiestria. Totodată îmi atrage atenția un vas echipat corespunzător, care până cu ceva vreme în urmă era folosit pe post de far. Acum se odihnește pe unul din canalele secundare.

După reunirea în piața Kongres Nytorv, ghidul ne atrage atenția asupra unei construcții circulare de circa 3.0 m diametru, despre care susține că ar fi cea mai veche cabină telefonică din lume. Parcă nu pre îmi vine a crede. Îmi pare prea mare și nu am găsit nici o confirmare. Acum este un mini bar. În continuare avem o oră timp la dispoziție, timp suficient să fac o plimbare prin zona pietonală ”Strøget”. Încep cu strada Østergade. Imediat îmi sare în ochi un manechin de vreo 2.50 m înălțime. Descopăr că sunt în fața Muzeului ”Guinness World of Records” și am probabil de-a face cu cel mai înalt om din evidența „cărții”. După mai multe sute de metrii de plimbare și admirat vitrine mă hotărăsc să mănânc ceva. Mă opresc la ”Barul lui Sam” unde îmi face cu ochiul un pește la un preț rezonabil. Intru și descopăr că tot personalul barului era chinez. Nu face nimic, comand, mănânc, plătesc (cu cadrul) și plec întrebându-mă dacă și Sam era chinez. Ajung la timp înapoi în piața Kongres Nytorv.

Din nefericire, autobuzul programat pentru etapa a trei a excursiei, închiriat de la o firmă locală întârzie mai mult de jumătate de oră. Sosește în cele din urmă și ne duce la Palatul Frederiksborg, considerat cel mai mare palat renascentist din Scandinavia, situat în localitatea Hillerød la circa 40 km nord de Copenhaga. Palatul este construit pe trei insule mici înconjurate de Lacul Palatului și un parc imens.

Primele construcții datează din timpul lui Frederik al II-lea, care în 1560 înlocuiește o fermă existentă aici cu palatul ce îi va purta numele. O parte din acesta se mai găsește încă pe prima insulă. Forma actuală a palatului o dă Christian al IV-lea, între 1602 și 1620, cel care a folosit cel mai intens palatul ca reședință. După moartea lui Christian al IV-lea în 1648 palatul a fost folosit în principal pentru ceremonii și încoronări. Ultima încoronare a fost a lui Christian al VIII-lea în 1840. În prezent aici este Muzeul Național de Istorie.

Pe a doua insulă se găsește Fântâna lui Poseidon iar pe a treia, palatul propriu-zis construit de Christian al IV-lea. Din exterior acesta îmi aduce aminte de castelul lui Hamlet de la Helsingør, dar cu o curte interioară ceva mai mică și închisă numai pe 3 laturi. În plus, construcția are 4 nivele plus mansarda. Una din aripi, cea nord – vestică, pe două nivele, cuprinde biserica încoronărilor. Încastrată în interiorul unei construcții, aceasta are tot ceea ce îi este necesar unei biserici: altar, nava, balconul corului, orga, etc.

Vizita noastră în interior decurge destul de rapid. Nu știu dacă din cauza întârzierii autobuzului sau a dorinței ghidului de a ne duce cât mai repede în parc. Eu preferam să stau mai mult în interior. Prima sală vizitată este ”Sala Armurilor”. Rămân surprins de statura mică a celor ce purtau aceste armuri. Cred că erau pe măsura mea, dacă mai ajustam puțin talia. Altă surprindere este generată de faptul că sala cuprinde și o expoziție de rochii de damă, este drept, de epocă. Trecem apoi în viteză prin biserică și prin câteva dormitoare. Ni se atrage atenția că paturile erau foarte scurte pentru că în acea perioadă se dormea în șezut. Dormitul culcat era considerat un pericol de moarte. Cea mai frumoasă sală vizitată pare a fi ”Sala Banchetelor”. Machete ale diferitelor feluri de mâncare tronează pe mese. O importantă suprafață a sălii este liberă, fiind probabil destinată dansului. Mă impresionează cât de bogat este decorat plafonul, având inclusiv în el tablouri cu scene de viață. Vizita în parc nu mă impresionează. Este imens. Estimez că împreună cu lacul ocupă 95% din întreaga suprafață. Dar, parcă seamănă cu toate celelalte parcuri ale castelelor medievale vizitate până acum. Profit de ocazie să mă desprind de grup și să mă întorc în sat să caut cea mai apropiată bodegă, să beau o bere daneză.

La întoarcerea în Copenhaga autobuzul închiriat ne lasă în piața primăriei, de unde urmează a patra etapă a excursiei: vizita în Parcul de Distracții Tivoli. De la început îmi propusesem să fie o simplă vizită, așa că am făcut practic o plimbare relaxată printre nenumăratele „tiribombe”. Remarc două tipuri de activități în parc: una nu implică participarea vizitatorului, de la simplul stat la soare pe o pajiște, la urmărirea unor spectacole, sau cele care implică participarea, de la servitul mesei în restaurantul de pe corabia piraților, la cele generatoare de mai mult sau mai puțină adrenalină. Plimbându-mă pe aleile parcului mai descopăr un tip de activitate, admirarea nenumăratelor sortimente de flori care mă fac să cred că am nimerit într-o grădină botanică, sau hrănitul cu fărâmituri de pâine a peștilor din lac care, când sesizează prezența cuiva vin imediat la suprafață pentru a cerși. Despre activitățile generatoare de adrenalină, acestea sunt cele întâlnite în toate parcurile de distracții de același profil. Unele se desfășoară în interiorul unor construcții cu o arhitectură ciudată, altele în exterior. Mi-a rămas în minte un „montagne ruse” parcă ceva mai mare decât cele văzute până în prezent și care de câteva ori trece și peste aleile cu pietoni. Ca o concluzie, o consider o bună vizită pentru cultura mea generală.

Între timp se apropie ora 21.00, oră la care revine autocarul nostru pentru a ne duce înapoi la hotel. Nu mai avem timp decât pentru o fotografie domnului Hans Christian Andersen care, nu știu din ce motive, preferă să stea cu spatele la primărie și fața la parcul de distracții.

X

X X

Consider că este bine să opresc serialul meu aici. Deși mai sunt încă 4 zile de excursie, acestea constituie perioada de întoarcere și nu mai sunt chiar în nordul Europei. Pentru informare, precizez că am mai vizitat Rostok (două ore, ultima „șușanea”), Berlin, Potsdam – Sans Souci, Dresda, Karlovi Vary (oare ce o fi căutat o asemenea destinație într-un asemenea traseu?), Praga și Bratislava (pentru prima dată în acest oraș, a fost o surpriză plăcută pentru mine). Sunt destinații vizitate destul de frecvent și despre care s-a mai scris de multe ori. Dacă cineva totuși dorește informații suplimentare, stau oricând la dispoziție.

Ca o concluzie, dacă în seara în care autocarul m-a lăsat în București, la ora 23, cineva mi-ar fi spus ca dimineață să fiu în parcare, să plec din nou pe același traseu, nu ași fi stat nici un moment să mă gândesc.

Vă mulțumesc pentru atenție.

---

VIZUALIZĂRI: 3426 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI