Din Banat la Sunny Beach

TIPĂREȘTE

Am rezervat inca din ianuarie un sejur de cinci nopti la Sunny Beach, cea mai mare statiune de pe litoralul bulgaresc si probabil de pe intreg litoralul Marii Negre.

Iata ajunsa si clipa plecarii, la mijloc de iunie torid. Am plecat seara la ora zece, ca sa profitam de racoare si sa avem destul timp, astfel incat sa conducem lejer si sa ajungem cat mai aproape de ora la care incepeau cazarile, respectiv ora 14.

Am urmat traseul pe la Caransebes-Orsova-centura Drobeta Turnu Severin iar de la Simian am facut dreapta spre Vanju Mare-Calafat.

Drumul spre Calafat e reabilitat in totalitate, se circula foarte bine. Cu doar o zi inainte fusese taiata panglica de inaugurare a podului Calafat-Vidin, astfel ca am fost printre primii care au trecut pe el. Inainte de intrarea in Calafat se face o sosea noua in stanga care dupa scurt timp te scotea in vama comuna romano-bulgara pe care am trecut-o rapid (am fost singura masina la acea ora tarzie din noapte) si apoi am traversat podul, o constructie grandioasa si impunatoare, luminata feeric, cu doua benzi pe sens si un fir de cale ferata pe mijloc. Taxa de trecere inca nu se achita, fiind la putin timp dupa inaugurare si am inteles ca aceasta oferta ar fi durat pana la 1 iulie.

Am intrat de voie de nevoie in Vidin ca sa achizitionam vigneta, iar dupa ce am cautat fara succes prin mai multe statii de benzina de la marginea orasului, am fost indrumati catre Lukoil sau Shell, aflate in oras. La Lukoil nu puteam plati cu cardul, neavand leva schimbati, iar la Shell dupa mai multe incercari am putut plati astfel. Vigneta a costat zece leva (aproximativ cinci euro) pentru o saptamana si trebuia lipita in parbriz. Vidinul vazut noaptea parea un oras mare, curat dar drumurile lasau de dorit. Fiindca aveam timp berechet sa ajungem pe litoral, era doar ora patru dimineata chiar si cu aproape o ora pierduta prin Vidin in cautarea vignetei, am hotarat sa parcurgem un alt traseu decat cel care era pe placul gps-ului, mai ales ca afara incepea sa se lumineze.

Astfel ca am purces la drum spre Montana si apoi spre Vratsa (ambele orase foarte mari asezate la poale de munte). Pana aici drumul a fost nici bun nici rau, in unele locuri cu denivelari (nu gropi), gen ca la noi. La un moment dat ne-am pus intrebarea de ce suntem singuri pe sosele, apoi ne-am dat seama ca era duminica dimineata.

Dupa Vratsa inceput un drum "ata" pana la urmatorul oras, Botevgrad de unde am urcat pe o bucata de autostrada (care nu a durat decat cateva zeci de kilometri) iar apoi pana la Veliko Trnovo (urmatorul mare oras supranumit si Capitala Medievala a Bulgariei, unde mi-ar placea sa revin odata si sa-l vizitez) soseaua era un drum de tip expres, care ocolea localitatile si pe care se circula foarte bine, chiar daca incepuse sa se aglomereze, mai ales cu tir-uri. Chiar daca strabateam o zona muntoasa, nu existau serpentine sau curbe stranse. Dupa Veliko Trnovo si pana la urcarea pe autostrada ce duce la Burgas (o autostrada comparabila cu cele din Ungaria), era acelasi tip de drum expres care evita localitatile, cu covor asfaltic foarte bun.

De la Burgas (am trecut pe la marginea orasului) inspre statiunea Sunny Beach soseaua era paralela cu malul marii si trecea pe langa celelalte statiuni dispuse in lungul litoralului bulgaresc), dar si foarte aglomerata, masina in masina. Noroc ca erau putini kilometri.

Ca sa intri in Sunny Beach faci dreapta (sunt indicatoare) de pe acest drum foarte aglomerat tot timpul ce duce de la Burgas la Varna.

Ce m-a impresionat in Bulgaria, inca de la intrarea in tara e faptul ca nu vezi o bucata de pamant nelucrata, chiar si in zonele muntoase, lucru care se vede mai bine dupa Veliko Trnovo, de unde incep plantatii intregi de vita de vie, livezi, sere de legume sau culturi de legume in aer liber pe sute de hectare. Nu lipsesc si cei care-si expun marfa culeasa direct din camp pe marginea soselei.

Prin Sunny Beach, pe perioda sejurului, nu am circulat deloc cu masina, am preferat autobuzele locale (de fapt o singura data cand am fost la Nessebar) foarte ieftine si cu grafice de circulatie foarte bune (la cinci-zece minute).

La plecare, dupa cinci zile de vis, am vrut sa vizitam si statiunile din nordul Sunny Beach-ului, Sveti Vlas si Elenite care erau mult mai micute si linistite decat Sunny Beach. Apoi ca sa schimbam traseul spre casa am ales varianta prin alte doua statiuni, Obzor si Byala, situate pe drumul aglomerat ce duce la Varna.

Inainte de intrarea in Varna soseaua se transforma intr-o autostrada destul de veche, dar practicabila fara exceptii. Am traversat marele oras Varna rapid, fara cozi la semafoare, se circula bine pe trei benzi pe sens. La iesire din Varna incepea o autostrada cu denivelari, dar pe care te puteai duce fara probleme si care se termina in dreptul orasului Shumen, iar de aici pana la Ruse soseaua se reabilita si se largea pe mai multe portiuni, dar circulatia se desfasura normal. In aceasta zona am oprit in dreptul unei livezi de ciresi de unde am cumparat o ladita de cirese foarte aromate la pret de producator.

La Ruse am stationat aproape zece minute pentru a plati taxa de pod (patru leva adica doi euro), iar dupa ce l-am traversat am trecut rapid prin vama.

De la Giurgiu am ales traseul de pe malul Dunarii prin Zimnicea-Turnu Magurele-Corabia (mirandu-ne de ruinele industriei care a functionat in aceste orase si de saracia in care se zbateau satele prin care am trecut) -Dabuleni-Bechet-Poiana Marului-Calafat (am intrat pana in centrul orasului-frumos) si apoi spre Timisoara. De la Giurgiu pana la Calafat-sosele specic romanesti (denivelari, gropi, carute, animale).

Parerea mea este ca cel putin la capitolul sosele vecinii bulgari ne sunt net superiori. Atat la plecare cat si la intoarcerea acasa drumul a durat pe aceste trasee cu tot cu opriri 16 ore, dar a meritat osteneala.

---

VIZUALIZĂRI: 3142 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI