Un loc magic

TIPĂREȘTE

Luna trecută am vizitat pentru prima dată Croaţia, o ţară minunată care mi-a produs o impresie deosebită atât mie căt şi soţiei, urcând rapid pe prima poziţie în topul celor mai frumoase ţări văzute de ea. În Croaţia am vizitat doar trei oraşe, Zagreb care este şi capitala ţării, Porec şi Pola car fac parte din aceeaşi regiune Istria, pe malul Mării Adriatice.

În acest review am să vă povestesc despre Pola, cel mai mare oraş din Istria şi unul dintre cele mai atractive din punct de vedere turistic, pe care am dorit să-l vizitez încă de cănd am auzit că vom ajunge în Istria.

Voi folosi denumirea italiană a oraşului din respect pentru doamnele care vor citi acest review, destul mi-am pus paie în cap cumpărând magneţi cu denumirea în limba croată, magneţi care au fost studiaţi cu foarte mare atenţie de fetele mele.

Vizita în Pola a durat aproape 6 ore, am plecat aproape de prânz după ce puştoaica a participat la un workshop ESDU, distanţa dintre Porec şi Pola este de aproape 60 de km pe autostradă şi cu aproape 5 km mai puţin dacă alegeţi drumul prin Bale şi Vodnjan.

Gps-ul meu a ales la dus, drumul cel mai scurt, dar pe care l-am parcurs într-un timp aproape dublu faţă de cel pe autostradă, pe care l-am abordat la întoarcerea în Porec, însă consolarea a fost peisajul foarte frumos şi localităţile a căror case cu arhitectură deosebită ne-au plăcut foarte mult, în stil italian, cu foarte multe grădini şi flori aranjate deosebit. Deşi nu foarte lată, şoseaua a fost foarte bună, semnalizată corespunzător, pot spune că, croaţii nu fac economie la panouri de semnalizare, inclusiv hotelurile, resorturile şi chiar restaurantele erau indicate foarte bine.

Intrarea/ieşirea din Pola se face puţin mai greoi, în sensul că se execută lucrări la infrastructură şi la amenajarea unui mall, traficul este îngreunat din acest motiv, însă m-am descurcat foarte bine, în scurt timp ajungând în parcarea din faţa amfiteatrului unde am parcat maşina. Taxa pentru parcare este de 5 kn, aproximativ 70 eurocenti, fiind în zona A, adică chiar în buricul târgului, taxa pentru parcare creşte proporţional cu obiectivul vizitat. Un prieten mi-a povestit că există taxă A, B sau C. Eu n-am văzut decăt A şi B, diferenţa fiind de 1 kuna între ele. Am plătit 15 kuna pentru 3 ore la unul dintre automatele de acolo şi am pus bonul în geam, pe interior, m-am gândit că nu vom avea nevoie de mai mult de 3 ore pentru a vizita centrul istoric şi amfiteatrul. Gravă eroare.

Am cumpărat 2 bilete de acces în amfiteatru, nu mai reţin exact, însă cred că au costat 20 de kuna ambele, fetiţa a beneficiat de gratuitate şi am păşit într-unul dintre cele mai mari amfiteatre antice din Europa care s-au păstrat foarte bine.

Mai simplu spus, Arena, aşa cum este denumit amfiteatrul din Pola, este a şasea construcţie antică de acest timp din lume, ca mărime, şi cea mai mare şi mai bine conservată de acest fel din Croaţia.

A fost construit sub domnia a trei împăraţi romani (Augustus, Claudius şi Flavian), care fiecare şi-au adus aportul pentru modificarea şi lărgirea arenei, practic este un dublu amfiteatru, faţă în faţă constrtuit astfel pentru ca publicul să urmărească mai bine luptele gladiatorilor.

Este construit pe o pantă către mare, latura dinspre mare are 3 etaje cu 72 de arcade, iar pe partea mai înaltă doar două, cu 64 de arcade. Arena are 4 turnuri, care în acelaşi timp aveau rol de observare dar şi de rezervoare pentru apă şi 15 porţi, iar spectatorii erau separaţi de arenă printr-un gard din fier.

Sub arenă există o serie de pasaje subterane, încăperi care adăposteau animalele, dar şi gladiatorii, existau uşi secrete pentru accesul animalelor în arenă din cele mai neaşteptate colţuri. Catacombele sunt conservare perfect şi astăzi, în interiorul lor am putut admira un muzeu special cu obiecte din epoca romană, vase din ceramică, şi ustensile pentru prelucrarea pământului. Nici vasele pentru păstrat vinul nu lipsesc.

Pe latura cu 2 nivele, există băncuţe din piatră, păstrate admirabil, de altfel şi astăzi au loc diferite spectacole care se organizează în oraş, există festivaluri de teatru şi film care atrage mulţi vizitatori.

După epoca romană. Arena a devenit un târg pentru produse de origine animalieră, apoi a existat o dorinţă a Senatului veneţian de mutare a acestui edificiu în Veneţia, propunere respinsă, însă o bună parte din blocurile de piatră fuseseră deja luate.

Ulterior, a fost în parte refăcut şi consolidat la începutul secolului al XIX-lea, iar din secolul trecut a fost adaptat pentru ceremonii militare şi spectacole de teatru, film şi muzică.

Am fost impresionat de acest edificiu, este un loc unde te întâlneşti mai bine ca în oricare altă parte cu istoria, vă recomand, dacă ajungeţi acolo, să vă aşezaţi câteva minute în tribune, să priviţi totul în jur, apoi să închideţi ochii şi să vă imaginaţi acele timpuri antice. Este uşor, iar rezultatul uimitor. Faceţi deja parte din acel tablou.

Cam 50 de minute ne-a răpit acest colos al lumii antice, am pornit agale către centrul istoric al oraşului, admirând clădirile foarte vechi şi pavajul străzilor care s-a păstrat încă din epoca romană. Este fascinant să păşeşti printre aceste clădiri care nici măcar nu sunt renovate, seamănă cu cele din Veneţia care îşi păstrează autenticitatea, au elemente renascentiste care conferă o imagine cu totul specială.

Străzile din centrul istoric sunt circulare în jurul Castelului, care se află pe o colină cu vedere panoramică. Toate aceste clădiri medievale păstrează linia originalităţii, astfel că plimbându-te pe acolo simţi că te plimbi prin istorie, sentimentul este uimitor.

La parterul caselor s-au amenajat magazine cu suveniruri, cafenele, restaurante, însă am descoperit şi câteva vinoteci cu soiuri destul de scumpe, tinând cont de scorul în kune, aproximativ 400 de kune cea mai ieftină. De fapt cam totul mi s-a părut mai scump acolo, faţă de Porec de exemplu.

Am servit masa la o terasă de lângă Templul lui Augustus, (dedicat primului împărat roman, care astăzi adăposteşte o impresionantă colecţie de statuete romane şi unde intrarea este 3 kn), unde ne-am răsfăţat cu diverse sortimente de peşte cu garnitură şi pizza. Cam totul a costat vreo 1500 de Kn, destul de multişor, însă amplasamentul restaurantului şi practic locul plin de istorie în care ne aflam a anihilat orice revoltă interioară. A meritat din plin, credeţi-mă, nu mai doream să mă ridic şi să continui drumul, parcă eram cu totul teleportat în vremurile romane, admirând soldaţii în armuri strălucitoare, sau femeile romane cu coroniţe şi multe flori, în porturi albe, care să pună în evidenţă părţile cele mai frumoase ale lor. Cine o să citească asta o să creadă că am luat-o razna, însă credeţi-mă că este ceva magic, iar imaginaţia epocii romane mi s-a conturat pefect pe retină, parcă aş fi fost teleportat acolo. Şi nu este vorba aici de numele oraşului J)

După ce am servit masa, am urmărit câteva minute o partidă de baschet chiar în piaţa din faţa Templului lui Augustus, era un fel de campionat acolo cu arbitrii, juriu şi spectatori, apoi am părăsit Forumul şi ne-am continuat drumul către Arco dei Sergi, unul dintre obiectivele « must see » din Pola care nu trebuie ratate. Arcul se găseşte în piaţa Portarata şi a fost construit de către Salvia Sergia soţia unuia dintre cei trei fraţi în memoria cărora s-a construit acest monument, ca simbol al luptei de la Actium, unde şi-au pierdut viaţa cei trei soldaţi. Numele lor apare pe momument, alături de inscripţii care descriu bucuria victoriei, dar şi amintirea celor căzuţi.

Ne-am continuat drumul pe latura de sud-est a Cetăţii către Poarta lui Hercule, cea mai veche poartă din oraş, numită astfel după patronul oraşului, se poate observa sculptat chipului lui Hecule şi măciuca acestuia. Intenţia a fost de a vizita Muzeul de arheologie, însă n-am mai ajuns constatând ora înaintată şi depăşirea orei de rezervare pentru parcare. Astfel că ne-am întors la un magazin de suveniruri pentru oarece cadouri, unde am mai pierdut 15 minute şi vreo 2000 kn. Într-adevăr, erau lucruri lucrate manual, foarte plăcute, încât nu ştiai ce să alegi. Preţuri în schimb, pe măsură, cred că este cel mai scump magazin în care am intrat în Croaţia.

Pe drumul de întoarcere am admirat Catedrala Adormirea Maicii Domnului, o construcţie foarte veche ridicată pe fundaţiile unui templu roman. A fost de mai multe ori distrusă, ultima oară fiind puternic avariată în cel de-al doilea râzboi mondial, însă de fiecare dată a fost reclădită, păstrând însă foarte multe elemente originale.

Într-un pas destul de alert am ajuns în parcarea de la Amfiteatru, am observat o maşină oprită chiar lângă a mea, prevestind ceva rău am mărit pasul şi am ajuns exact când un lucrător al primăriei încerca să-mi pună o caracatiţă la roata stângă. Ştia foarte bine engleza şi astfel m-a făcut să înţeleg că majoritatea turiştilor “uită” să revină în timp util în parcare, din acest motiv autorităţile locale au luat decizia să blocheze maşinile străine, în timp ce pe cele croate le ridică pe platformă şi le transportă în spaţii special amenajate.

Am întrebat cu teamă cât este amenda, mi-a spus că 100 Kn, am crezut că nu aud bine, asta însemna aproape 14 euro, un fleac dacă mă gândesc că în Viena am plătit 35 de euro că am parcat tot în parcare. N-am mai comentat, i-am plătit omului, întârziasem cu o oră şi jumătate aproape, era clar vina mea, m-am urcat în maşină şi am părăsit Pola fericit că m-am putut contopi cu istoria. Da, ăsta este termenul!

Dacă ajungeţi în Istria, nu rataţi acest frumos oraş, merită din toate punctele de vedere, este un loc magic care încântă şi bucură sufletul.

Vacanţe frumoase oriunde alegeţi să le petreceţi!

---

VIZUALIZĂRI: 9241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI