Peisaje de vis in Fagaras

TIPĂREȘTE

Plecam din Maramures (vezi impresii) cu regretul ca iarasi am alocat prea putin timp pt o regiune asa frumoasa unde mai avem multe de vazut si ne indreptam spre Fagaras, in zona Avrig, unde aveam o intalnire cu rudele noastre din Sibiu care aveau o mica afacere in zona.

Cum in urma cu un an am participat la o nunta in Avrig si ne-am cazat la pensiunea Ghiocelul de pe valea Avrigului, de care am fost destul de multumiti atat de cazare (2 nopti) cat si de masa, de data aceasta am dorit sa vedem si altceva, asa ca, dupa ce am vazut un review deosebit pe AFA am hotarat sa ne cazam la Poiana Neamtului unde am facut rezervare telefonic inainte sa plecam din Bucuresti.

Drumul din Salistea de Sus pana pe Valea Avrigului l-am facut prin Bistrita-Tg. Mures-Sighisoara-Sibiu-Avrig, a decurs fara probleme, cu o oprire scurta pt alimentare la Reghin si o alta mai lunga pt pranz la pensiunea Dracula din Danes, o locatie aflata la 10 km de Sighisoara, unde oprim de regula sa servim masa cand avem drum pe-acolo dar unde nu ne-am cazat niciodata cu toate ca ne-ar face cu ochiul fiind vorba de un domeniu unde poti face echitatie in cadrul unui centru ecvestru, se poate pescui, au o minigradina zoologica, terenuri de joaca pt copii, teren minifotbal, piscina etc.

Intamplarea a facut ca acolo sa ne intalnim cu 2 familii care au fost cazate impreuna cu noi la pensiunea Seky, care vroiau sa se cazeze acolo dar n-au gasit locuri asa ca, decat au servit masa si au plecat mai departe.

Ajungem pe Valea Avrigului, o vale pe care mersesem doar vreo 7km cu un an in urma, pana la pensiunea Ghiocelul, cea mai rasarita din zona si foarte cautata in special datorita restaurantului si meselor protejate de umbrele asezate direct pe iarba intr-o curte foarte frumos amenajata, cu foisoare, gratar rustic, un paraias, o cascada si de unde ai o priveliste foarte frumoasa asupra m-tilor Fagaras.

Dupa ce trecem de cabana Ghiocelul mai mergem cca 7km pe valea Avrigului, o vale de o frumusete aparte presarata ici-colo de corturi si rulote amplasate aerisit unele fata de altele (nu ca pe Valea Cerbului din Busteni!), pe un drum de macadam destul de bun si ajungem in Poiana Neamtului unde se afla cabana cu acelasi nume, amplasata intr-un cadru natural de exceptie.

Fiind inceput de weekend am gasit cu greu un loc de parcare in curtea cabanei dar cazarea s-a facut rapid, fara formalitati, in corpul nou al locatiei care cuprindea 8 camere (4 jos si 4 sus) cam micute ce-i drept, cu grup sanitar propriu si cu intrare direct din veranda cladirii; noi am primit o camera jos dotata cu sifonier, masuta cu tv si o saltea asezata direct pe jos (solicitasem pat suplimentar pt copil).

Nu o sa fac un review separat despre aceasta locatie deoarece oricat m-as stradui n-as reusi s-o fac precum ''trandafir 1970'', impresii postate pe AFA cu un an inainte si care au avut un rol hotarator in alegerea mea, impresii pe care va invit sa le cititi.

Tot ce vreau sa va spun despre aceasta cabana este ca e administrata de familia Stoica care se implica efectiv in treburile curente: dl Ilie Stoica cu aprovizionarea si ferma de animale (pe langa aceasta mai au si un tarc cu cerbi si caprioare pt care l-am vazut mai deunazi la stirile PROTV) iar d-na Iuliana Stoica de cazare si bucatarie iar pe ultima o face foarte bine -se mananca excelent si totul proaspat (lactate, pastrav si chiar muschi de vitel).

Locatia este recomandata atat grupurilor de copii care beneficiaza de un teren de fotbal de dimensiuni maricele cat si turistilor care vor sa campeze in poiana de langa cabana beneficiind de toate facilitatile acesteia.

De aici nu se mai poate urca cu masina in sus (poate doar cu atv-uri), in schimb se poate urca pe jos, dupa un traseu de 2-3 ore (depinde de viteza de deplasare) pana la cabana Barcaciu situata la 1550m altitudine si care dispune de cca 50 de locuri de cazare iar de acolo pana la cabana Negoiu, situata cam la aceeasi altitudine (mai usor se poate ajunge la aceasta din localitatea Porumbacu de Sus); pt. cei mai temerari si pregatiti de la aceasta se poate ajunge la vf Negoiu (2539m altitudine parca) al 2-lea vf ca inaltime din tara dupa vf Moldoveanu (2544m).

Noi nu am facut trasee deoarece a 2-a zi am avut o intalnire in localitatea Sebesul de Sus, in schimb, seara am constatat, cu surprindere si admiratie totodata ca, traseul pana la cabana Barcaciu l-a facut o familie de tineri din Cluj, stabiliti de ceva vreme in SUA, familie ce mai cuprindea o fetita de 6 ani (cu o energie iesita din comun, mai mare chiar decat a nepotului nostru!), un baietel de 2 ani (care a cam dormit pe drum la taticul lui in spinare, din cate am inteles), parintii tanarului (care nu mai erau la prima tinerete, logic!) si prietenii acestora din Arad (o familie de intelectuali respectabila-lui ii spuneau dom''profesor).

Este foarte adevarat ca batranii nu au mai coborat seara la masa din cauza febrei musculare, spre amuzamentul celor tineri, in schimb le-am simtit prezenta a 2-a zi pana in zori, datorita zgomotelor pe care le faceau in camera, ei fiind cazati deasupra noastra iar izolatia fonica a cladirii nu era grozava (cred ca faceau ceva exercitii de recuperare dupa drumetie!).

Noi, asa cum v-am spus, am mers in localitatea Sebesul de Sus, unde avem ceva rude prin alianta, iar eu am profitat de ocazie si am urcat cu masina pe valea Moasei, ''un imperiu al frumusetii'', asa cum le place localnicilor sa-l numeasca cu mandrie locala, unde am avut surpriza sa vad, pe o distanta de cca 5km, atat cat se poate merge cu masina pe drumul forestier mai prost decat cel de pe Valea Avrigului, un numar de 2-3 ori mai mare de corturi si masini venite la iarba verde, lucru care facea sa gasesti cu greu un loc de parcare.

Am urcat pana unde s-a terminat drumul forestier (de acolo se ajungea pe o poteca turistica la cabana Suru de care auzisem ca a luat foc in urma cu ceva timp si nu stiam daca a fost refacuta) iar acolo, nefiind turisti, am ramas cca o jumatate de ora pe malul apei si m-am bucurat de priveliste si de zgomotul apei, dupa care am pornit in jos ca sa nu-si faca probleme familia (evident ca nu aveam semnal la telefon!); din pacate nu am avut aparatul cu mine pt poze dar va asigur ca este o zona care merita vizitata.

Numarul mai mare de corturi si chiar rulote l-am pus pe seama ofertei mai sarace de cazare la pensiuni decat pe Valea Avrigului lucru de care aveam sa ma conving urmatorul an cand am revenit in aceasta zona si ne-am cazat la pensiunea ''La Cascada'' (de care v-am povestit), singura locatie care a intrunit sufragiile noastre la acea data.

Ne-am intors la Poiana Neamtului pt a servi pranzul desi initial ne planificasem sa servim masa la Ghiocelul (calitatea produselor si faptul ca puteam servi si o bere dupa masa ne-a facut sa ne razgandim!), am facut si un somn dupa-amiaza iar seara ne-am bucurat de poienile superbe din jurul cabanei jucandu-ne cu mingea, am socializat cu familia stabilita in SUA, cu administratorii cabanei (dl Stoica este un om deosebit de volubil si prietenos) in timp ce copii se jucau in preajma (chiar si cu un rotweiler foarte bland al proprietarilor).

Plecam a 3-a zi din Poiana Neamtului, un loc minunat cu oameni primitori si niste peisaje incantatoare, spre Bucuresti unde aveam sa ajungem dupa 10 zile si cca 1800km parcursi cu escale in Parang, Maramures si Fagaras iar de aici pe unde puteam sa ne intoarcem spre casa daca nu pe Transfagarasan, traseu pe care-l facusem in mai multe randuri si pe care ne-am cazat de-a lungul timpului la Vama Cucului (cativa km de Cartisoara), Balea Cascada, cabana Capra si hotelul Cumpana (din coada lacului lacului Vidraru); dealtfel de ultimele 2 ne leaga si cele mai frumoase amintiri-la cabana Capra a fost prima data cand am fost pe Transfagarasan, ne-a prins noaptea si ploua iar ospatarii ne-au oferit camera lor (sa le dea Dumnezeu sanatate ca nu stiu pe unde scoteam camasa!) iar la Cumpana am avut un sejur minunat cu plaja, baie in lacul Vidraru si trasee prin padure; la Vama Cucului conditiile erau mai modeste iar la Balea Cascada am cam ''facut frigul''.

Acum, dupa 2 opriri scurte la Balea Cascada, pt suveniruri si monumentul ''Poarta Genistilor'' pt poze am oprit pt cca o ora la Balea Lac unde era foarte aglomerat (noroc ca e parcare cu plata si se mentine o anumita ordine!) si dupa o vizita pe marginea lacului, un suc si o cafea la cabana Paltinu am plecat mai departe prin tunelul dintre judetele Sibiu si Arges, pe serpentinele de o frumusete deosebita cu gandul de a opri sa servim masa de pranz la cabana Capra.

Surpriza insa, cabana era inchisa pt. renovare!

Am plecat mai departe si ne-am oprit la hotel Siesta unde am mancat destul de bine din cate imi amintesc.

Dupa ce am servit masa am plecat mai departe dornici sa mai revedem lacul Vidraru dar am avut o surpriza foarte neplacuta din cauza soselei realmente ''execrabile'' care merge pe langa lac-eu personal nu m-am putut bucura de peisajele lacului deoarece eram foarte atent la condus-RUSINE autoritatilor locale din jud. Arges pt modul in care administreaza cea mai spectaculoasa sosea din Romania si una dintre cele mai frumoase din lume!

Imi venea sa intru in pamant de rusine cand ma intalneam cu masini cu nr de inmatriculare strain.

''Am salutat'' din mers cetatea Poienari si ne-am vazut de drum prin Curtea de Arges-Pitesti si apoi pe autostrada pana acasa-nu prea am mai avut chef sa mai vizitam ceva dupa dezagrementul suferit in ultima parte a calatoriei.

Asa s-a incheiat circuitul prin tara din 2011.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 2722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI