Redescoperind Maramuresul 3

TIPĂREȘTE

Asa cum v-am spus in prima parte, dupa vizita de la Cascada Cailor din statiunea Borsa, cand ne-am intors la pensiunea Seky din Salistea de Sus am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine cu proprietarii pensiunii cand am servit cina dar, totodata si cu un grup din Bucuresti care sosise acolo cu o zi inaintea noastra si cu care am inceput sa socializam.

Asa am aflat ca d-lor au fost cu o zi inainte in Viseul de Sus pt o plimbare cu mocanita dar n-au gasit bilete si n-au fost singurii in postura asta-zeci de oameni ramasesera pe jos!

-Ioi (vb ardeleanului!) am zis, deci suntem in pericol sa scapam acest obiectiv pe care-l planificasem mai demult (era pe primul loc din zona asta cand am planificat acest circuit).

-Ba nu, ne-au linistit interlocutorii nostrii, pt ca am facut noi rezervare a 4-a zi pt un grup mai mare si vreo 4 persoane au renuntat-''la barza chioara ii face Dumnezeu cuib! ''am gandit si ne-am culcat linistiti.

A 4-a zi am plecat pe la ora 7.30 dimineata, cu micul dejun pregatit la pachet, prin Sacel-Moisei-Viseu de Sus iar undeva in centrul oraselului pe un drum foarte prost de cca un km am ajuns la gara de unde pleca mocanita.

Bineinteles ca era o coada f mare dar noi am mancat linistiti deoarece prietenii nostrii rezolvasera partea cu biletele; ba chiar am avut timp sa mai cumparam niste gogosi calde excelente pt care am renuntat la o parte din pachet cu mic dejun in favoarea unor maidanezi.

Erau 2 garnituri de tren trase de niste locomotive cu aburi alimentate cu lemne care s-au umplut pana la refuz in vagonete cu si fara geamuri; noi am stat intr-unul fara geamuri pt a ne bucura de aerul curat si de peisaje; am inteles ca, in cazuri exceptionale se pune in miscare si a 3-a garnitura si atunci, instinctiv, am inceput sa fac calculul rentabilitatii afacerii (asa-i romanul!) -biletele erau de 45ron/adult si vreo 30ron/copil-mamaaa ce de bani!

Am mai aflat de la cei care stateau langa noi ca ei au dormit in gara, in niste vagoane cuseta si au avut si masa asigurata in vagonul restaurant contra unor sume nu tocmai mici (cca 150 lei/pers) si atunci am inceput sa-i fericesc pe cei de la CFF (caile ferate forestiere) Viseu de Sus.

M-au lamurit tot interlocutorii mei si apoi m-am convins singur ca era de fapt un parteneriat cu o firma elvetiana care adusese vagoanele cuseta, produse in Germania de Est pt Cehoslovacia (de ce-o trebui sa vina altii straini sa exploateze potentialul nostru turistic, nu stiu!).

Plecam in jur de 9.30 la cca 10 min dupa prima garnitura cu niste zmucituri puternice, suieraturi asurzitoare si nori de aburi care-mi aduceau aminte de copilarie (tata a fost cfr-ist!) si de filmele din perioada interbelica.

Dealtfel aceasta cale ferata, cu ecartament mai mic de 80 cm, a fost construita dupa primul razboi mondial si a fost folosita exclusiv pt transportul bustenilor, lucru care se intampla si in prezent, pe langa destinatia turistica.

Fiind foarte veche nu se poate merge cu mai mult de 10km/ora astfel ca distanta de cca 22km pana la statia Paltin, locul pana unde pot merge turistii, se face in ceva mai bine de 2 ore si 15 min cu vreo 3 opriri-pt alimentarea locomotivei cu apa, toaleta sau pur si simplu pt peisaje, de o frumusete salbatica.

Pana la cativa km in sus se poate ajunge si cu masina la cele cateva case de pe Valea Vaserului iar dupa vreo 8 km se face o bifurcatie a caii ferate, intr-un punct localizat pe harta cumparata din gara ca Delta-Novat, noi mergand pe cea din stanga.

O nota pitoreasca a dat-o tanara controloare cu sapca de cfr-ista care ne-a perforat biletele clasice, pe care am chestionat-o putin si am aflat ca era din Germania impreuna cu colegii de scoala cu care facea munca voluntara in schimbul cazarii si mancarii pe timpul sederii in Romania (nu i-as convinge pe-ai mei sa faca asa ceva!).

Colegii (mai mult colegele!) tinerei aveam sa-i cunosc la statia finala, Paltin, unde ajutati de mecanic si sef de tren au dat jos din vagonul unde tineau lemnele pt locomotiva, lazi cu racoritoare, cu bere, dulciuri, cafea, mititei, carnati, carne pt fripturi pe care i-au facut pe gratarele deja incinse si nu mai pridideau cu comenzile de la turisti de toate neamurile-pe langa romani mai erau nemti, englezi si chiar o pereche de japonezi(din ce-am vazut eu).

Masa se putea sevi pe niste masute atat in aer liber cat si in niste foisoare imense, te puteai racori in apa raului, puteai sta la soare, juca carti, table si rummy, fiecare dupa preferinta timp de cca o ora si jumatate atat cat dura popasul; se putea face si ceva trasee scurte prin imprejurimi dar majoritatea au preferat sa ramana in acea poiana amenajata rustic; se gasea si o toaleta din lemn dar cam insalubra si superfolosita astfel incat era mai degraba de evitat.

Undeva pe malul raului am observat un aranjament pt un mare foc de tabara, am intrebat pe cineva si mi-a spus ca sunt organizate excursii si noaptea acolo, pt grupuri mari care inchiriau toata garnitura iar langa foc au loc adevarate spectacole de muzica (n-am inteles prea bine ce gen de muzica!); trebuie sa fi fost o feerie mai ales ca in acea perioada a fost vreme frumoasa iar cerul era senin noaptea.

La intoarcere, chiar daca am avut decat 2 opriri scurte, drumul ni s-a parut mai lung, parca ne deranja mai mult smuciturile trenului dar totul era atenuat de peisajele foarte frumoase si pitoresti-parca eram dintr-un film vechi!

Noroc ca nepotelul s-a imprietenit cu o fetita din Buzau astfel ca nu s-a plictisit ci dimpotriva, cand am coborat vroia sa mai ramanem impreuna cu familia respectiva, dar acest lucru n-a fost posibil deoarece ei venisera cu trenul din Sighet unde aveau cazare si erau in intarziere.

Am cumparat ceva suveniruri dintr-o casuta de langa gara (chiar si acolo vindea un neamt, probabil n-au incredere in romani sa le gestioneze afacerea) si am plecat foarte multumiti de ce vazusem-in opinia mea unul dintre cele mai frumoase obiective din Maramures (alaturi de Cimitirul Vesel de la Sapanta, manastirea Barsana si Cascada Cailor) si nu numai, un obiectiv vizitat anual de zeci de mii de turisti dar care, din pacate nu ne apartine in totalitate, ca dealtfel multe din tara asta! Dar despre asta vom mai vorbi!

La intoarcere n-am mai luat-o prin Moisei ci in partea cealalta spre Sighet, prin Viseu de Jos iar de acolo am virat la stanga, peste dealuri, pe un drum judetean nu prea stralucit, dar bun, prin Bocicoel, Bogdan Voda (unde in centru am vazut o frumoasa statuie a domnitorului cu acelasi nume), Dragomiresti si apoi Salistea de Sus, la pensiunea Seky, o gazda deosebit de primitoare.

In ultima seara am avut timp mai mult sa ne bucuram de micuta dar frumoasa gradina zoologica din curtea pensiunii, de curtea superba plina de pomi si foisoare iar proprietarul ne-a dat cheia casei memoriale a fostilor proprietari care ascunde o frumoasa poveste de dragoste-va las voua placerea s-o descoperiti daca mergeti in zona fie si numai pt a servi masa1N-o sa regretati!

A 2-a zi, dupa ce ne-am odihnit bine si am servit micul dejun am plecat lasand in urma nostalgii si regrete (nu am vizitat toate obiectivele propuse) spre urmatoarea tinta a circuitului nostru-Tara Fagarasului.

Voi reveni!

---

VIZUALIZĂRI: 1925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI