Palazzo Mocenigo di San Stae

TIPĂREȘTE

In zona Pietei Roma este cea mai mare oaza de verdeata a Venetiei, Gradina Botanica sau Gradina Papadopoli. A fost inaugurata in 1834 si este formata din trei zone. Doar doua zone relativ mici sunt deschise publicului; una este plantata doar cu chiparosi, alta cuprinde o diversitate de copaci si flori, iar a treia, cea mai mare este inchisa publicului. Gradina se afla in cartierul Santa Croce si a luat nastere pe locul unde pana in sec. XIX era biserica Santa Croce, plus alte case si cladiri. Toate au fost demolate pentru ca erau prea batrane si prea degradate iar terenul a fost cumparat de o familie foarte bogata de greci veniti din Corfu, care au creat aceasta oaza de verdeata in mijlocul apelor. In apropiere este unul din podurile care travereseaza Canal Grande, Ponte dela Constitutione.

Am avut placerea sa traversez cateva alei ale acestei gradini - eram in zona in cautarea unui muzeu pe care tineam mortis sa il vizitez – Palazzo Mocenigo, un palat interesant din Venetia, inclus destul de recent in circuitul turistic.

Palazzo Mocenigo, este fosta resedinta a unei alte ilustre familii venetie in care barbatii au avut preocupari si meserii admirabile; capitani de vas, ambasadori, procurori, clerici si nu mai putin de sapte dintre ei au fost dogi. Ultimul Mocenigo care a stapanit palatul, l-a donat statului italian in 1945, cu dorinta de a deveni muzeu. Dar pentru ca in primii ani dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, Italia avea alte probleme mult mai grave si mai urgente de rezolvat, abia in 1985 palatul si-a redeschis portile, ca muzeu al civilizatiei si vestimentatiei medievale. Totodata palatul-muzeu este si un centru de studiu al istoriei tesaturilor si costumelor.

Palatul este situat in Piazza Santa Croce si are o fatada in piata si una pe Canal Grande. Palatul este patrat si are si o curte interioara. Intrarea aproape modesta din piata si usa simpla, m-au facut sa ma intreb de ce oare atata modestie la aceasta intrare si de ce atat lux la fatada dinspre canal?

Muzeul face parte din Musei Civici di Venezia care este fundatia ce administreaza, gestioneaza si dezvolta patrimoniul cultural si artistic al Venetiei.

Am intrat, am achitat cei 4 Euro pentru bilet si am urcat la primul etaj, acolo unde este expozitia. Minunata este atmosfera creata in interior; totul pare viu, in sensul ca te simti ca la tine acasa si astepti din clipa in clipa sa apara musafirii, cu care sa te asezi la o masa sa bei o cafea si sa discuti relaxat.

Interioarele sunt frumos renovate, exista si piese de mobilier la fel de vechi si de valoaroase ca si hainele expuse si timp de o jumatate de ora, cat am stat acolo, m-am simtit in alta lume. O lume a celor mai bogate familiei venetiene, cu modul lor de viata medieval. Este normal ca si un palat vechi sa aiba curent electric acum, dar mi-ar fi placut sa fie luminile stinse, sa vad fiecare camera si obiectele din ea, doar la lumina zilei, atat cat trece prin ferestre, sa fiu si mai apropape de acea... " viata de atunci " autentica.

Interioarele sunt minunate; peretii sunt tapetati cu matase, stucaturile bogate fac trecerea catre tavan si candelabre mari arunca zeci de scantei de lumina.

Totul este bogat; tesaturile sunt brodate, hainele sunt din materiale nobile, totul este din brocart si catifea brodata, accesorii sunt din dantela lucrata cu multa migala de mana, incaltamintea este de asemenea brodata. Sunt expuse si manusi, palarii si umbrele toate vechi si foarte bine pastrate. Admirand costumele ma intrebam cum se puteau strecura doamnele pe fondamenta (trotuarele inguste din Venetia) cu rochiile lor atat de bogate, fara se se impiedice si fara sa cada in apa. Oricum era pacat de rochiile acelea superbe ca erau vesnic sterse de zidurile umede si murdare ale cladirilor.

Vizitarea acestui palat mi-a linistit oarecum curiozitatea legata de cum arata cladirile in interior si de cum traiau oamenii bogati in laguna, mai ales in evul mediu. La prima vedere, era frumos. Era frumos si bine sa faci parte dintr-o familie foarte bogata si sa fii injconjurat de lucruri frumoase si de bun gust. Era bine sa traiesti scutit de grijile zilnice, legate de aprovizionare, de spalatul si calcatul acelor superbe haine si sa iti petreci timpul in lungi si interminabile vizite si discutii artistice.

In palat mi-au placut nu doar piesele de vestimentatie, care demonstreaza evolutia modei de-a lungul perioadei medievale, cea in care Venetia a atins apogeul puterii si bogatiei, dar si piesele de mobilier si decorarea saloanelor. Pe peretii tapetati cu matasuri si catifea, pe langa tablouri frumoase, cu bogate rame aurite sunt si nelipsitele oglinzi venetiene.

La ultimul etaj unde este o biblioteca cu lucrari despre tesaturi si vestimentatie, asa cum erau ele stiute si folosite pana in sec. XVIII, nu am zabovit prea mult. Nu aveam nici rabdarea si nici puterea de intelegere a lucrurilor. Am lasat pe seama specialistilor descifrarea acelor carti si astept sa vizionez filmul documentar, care am aflat ca este in lucru.

---

VIZUALIZĂRI: 2637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI