Muzeul de istorie navala

TIPĂREȘTE

La muzeu am ajuns mergand pe jos, de la Piazza San Marco, pe faleza sudica a lagunei, dupa ce am trecut peste sase canale si tot atatea poduri. Nu a durat mai mult de un sfert de ora, la pas relaxat.

Arsenale este santierul naval unde se intampla toate minunile legate de navigatia in laguna. Pentru a ajunge o mare putere martitima Venetia a adunat in acest santier cei mai buni proiectanti si muncitori in domeniu. Desi totul se facea manual, erau atat de eficienti incat fabricau cate trei nave mari zilnic. Nici in vremurile de mare glorie si nici astazi acolo nu se poate intra decat cu aprobare speciala, aprobare pe care sigur ca nu o aveam, asa ca ca m-am indreptat ca tot omul, doar catre muzeu. Muzeul este cel mai mare de acest gen din Italia si este amplasat in Campo Biagio.

Daca nu as fi stiut ca in fata intrarii sunt doua ancore mai mari decat mine, jur ca trecem ca rata prin apa pe langa el si nu il bagam in seama. Cladire mai urata si mai anosta care sa adaposteasca un muzeu, nu am vazut. Urata, cu cateva ferestre mici cu grilaj, cladirea nu mi-a placut deloc la exterior.

Dupa ce am platit cel mai ieftin bilet de intrare (1,5 Euro) am facut cunostinta cu magnifica lume a ambarcatiunilor.

De cum am intrat, am aflat si de ce este atat de urata cladirea; pentru ca atunci cand a fost construita avea o cu totul alta intrebuintare; a fost un siloz de cereale.

Muzeul se desfasoara pe patru nivele (parter plus trei etaje) si am vazut o multime de vase; vase comerciale, de agrement, de parada si de razboi. Mici sau imense, in marime naturala sau machete ale unor ambarcatiuni celebre, toate m-au impresionat.

Multe lucruri am invatat vizitand acest muzeu; de exemplu nu stiam ca au existat torpilele ghidate de om, torpile care au fost inventate de un italian si folosite de armata italiana in cel de Al Doilea Razboi Mondial. Una era expusa chiar la parter in sala unde este si ghiseul pentru bilete. Este expusa acolo si reprezintra variana europeana a soldatilor kamikaze japonezi. Adica marinarii italieni, se " infigeau " cu tot cu torpila in vaporul dusman. Exista si o a doua varianta a torpilei; marinarii se asezau " calare " pe o torpila, se deplasau asa pana la vasul inamic, acolo ii lipeau aceluia o bomba, si se intorceau in liniste, tot calare pe torpila lor la nava mama.

Tot la parter, sunt cateva tunuri cu munitia aferenta; ghiulele din piatra sau din fier, unele mai mici altele imense. Legat de ideea de lupta navala, mai sunt expuse lunete, harti si arme specifice.

La unul din etaje am fost intampinata de un frumos si mare glob pamantesc, asa cum era Pamantul cunoscut de navigatori si cartografi in sec XVIII.

Peretii scarilor sunt plini cu harti vechi, unele originale, altele copii. Si pe peretii salilor sunt o multime de harti, unele in relief, adevarate machete, altele desenate.

Cum pe mare se intampla si accidente, din vasele care s-au scufundat dar au fost recuperate epavele, sunt expuse doar partile care s-au pastrat cel mai bine sau au putut fi restaurate.

Primul etaj al muzeului mi s-a parut cel mai frumos. Peste tot, in sali mari, sunt exponate; pe jos, rezemate de pereti sau in vitrine, toate m-au facut sa inteleg un pic mai bine complexitatea aceste activitati; de constructie si de utilizare a navelor. Sunt expuse cateva ambarcatiuni medievale si celebra Bucintoro, ambarcatiunea de parada a dogilor carei ii este alocata o sala. Nu pentru ca marimea ar necesita acest lucru ci pentru importanta ei. Este o macheta destul de mare, a vasului original care era din lemn aurit si care ani la randul a fost mandria flotei venetiene. Napoleon a avut grija sa il distruga. (cata ura... cata invidie... nici macar nu l-a confiscat asa cum a a facut cu atatea opere de arta.). Un muzeograf mi-a povestit cate ceva despre acest tip de galera.

Bucintoro, este defapt un anume tip de vas, nu doar numele unuia singur. Cam o data la o suta de ani in santierul naval al Venetiei, era realizat cate unul; de fiecare data mai mare si mai bogat impodobit, pana cand a ajuns sa fie un adevarat palat plutitor. Ultimul a fost realizat intre 1719 – 1729 si distrus cum spuneam de armata lui Napoleon. (unul din motive a fost nevoia de a topi tot aurul de pe el).

Pentru a putea fi si functional, nu doar impunator, peste 150 de vaslasi isi dadeau sufletul pe langa cei 40 de marinari. Cel putin o data pe an, vasul era scos la apa, cand era sarbatoarea care glorifica unirea Venetiei cu marea (Sposalizio del Mare) de " Festa dela Sensa ". Atunci, Dogele, arunca un inel de aur in mare ca simbol al casatoriei Venetiei cu marea. Inelul nu era defapt din aur, dar asta li se spunea participantilor la eveniment.

Acest ultim Bucintoro a carui macheta atrage toti turistii prin stalucirea sa aurie, avea peste 35 m. lungime si aproape 10 m. latime, si era o galera cu doua punti. La prova, o adevarata opera sculpturala mi-a scos un oftat prelung privind-o. Zeita justitiei tanand intr-o mana balanta si in cealalta o sabie iese dintr-o scoica si are la picioare leul inaripat al Sf. Marcu. Tot la picioarele ei, este zeul marilor si multi alti ingerasi aducatori de noroc si bunastare. Ma uitam la ea si ma intrebam unde tineau asa minunatie de vas, cand nu era folosit. (aparatul meu foto se descarcase iar fotografiile facute cu telefonul, nu reusesc sa redea adevarata stralucire a machetei... totusi sper sa va faceti o idee)

Dupa ce le-am admirat pe toate si spre incantarea mea am facut si fotografii " la liber ", am urcat la cel de al doilea etaj. Acolo sunt expuse nave ceva mai recente, de la unificarea Italiei pana in sec. XX. Machetele sunt expuse in vitrine din sticla si din acest motiv, bucuria fotografiatului a fost stricata de lumina blitz-urilor.

Cele mai multe exponate din muzeu, elogiaza galerele. Galerele sunt ambarcatiunile cu cea mai lunga perioada de utilizare; inca din antichitate de cand au fost inventate si pana cand au fost inlocuite cu vapoarele cu motoare cu aburi. Avand dimensiuni variate, ele au fost folosite atat in razboaie cat si in cursele mari comerciale. Numele vine de la faptul ca ele erau propulsate cu vasle, manevrate de oameni. Asa cum se poate vedea si in acest muzeu, au existat o multime de marimi si de modele de galere. Cu un rand sau cu trei randuri de vasle, mai mici sau imense, cu sau fara catarge si panze care sa ajute vaslasii atunci cand batea vantul.

In muzeu sunt expuse galere cu un singur rand de vasle, bireme (cu doua randuri) si trireme (cu trei randuri de vasle). Galerele de razboi puteau ataca atat frontal (aveau cate un berbec special in acest scop), cat si din lateral, fiind "inarmate "cu tunuri si tot felul de carlige si chingi cu care se agatau de galera dusmana, o trageau aproape pentru ca marinarii sa sara pe ea si isi atace echipajul advers.

Multe alte tipuri de vase cu panze si cu vaslasi sunt expuse. Defapt sunt machete ale lor, care sunt incantarea pasionatilor de navomodelism si a pasionatilor de corabii.

Am mai vazut in muzeu; fregate (vase mai mici, mai rapide, cu coca mai ingusta si cu trei randuri de catarge) si corvete (care sunt fregate si mai mici, foarte rapide folosite in misiuni de tipul " arunca bomba si fugi ")

De-a lungul multor pereti, sunt expuse decoratiuni care au existat pe marile galere si care mi-au facut o idee despre marimea si frumusetea acelor nave.

La etajul al trei-lea sunt cateva gondole, inclusiv cea personala a dnei. Peggy Guggenheim. Acesta milionara amercana, a cumparat un palat in Venetia in care si-a adus colectia personala de opere de arta modeniste, de inceput de sec. XX. Dupa moartea sa, palatul a devenit unul din muzeele Venetiei.

Trebuie sa recunosc ca vazute intr-un muzeu, gondolele nu mi s-au parut deloc romantice. Sunt 100 % negre, cu o mica cabina pentru a adaposti calatorii de vremea rea sau de privirile indiscrete si semanau mai degraba cu niste dricuri plutitoare. Acum daca imi pun imaginatia la treaba, s-ar putea sa mi le imaginez impodobite cu covoare si catifea, cu dantele si matasuri... si imaginea astfel colorata sa imi placa mai mult.

La ultimul etaj al muzeului sunt expuse machete ale unor vapoare mari, moderne, cele mai multe de lupta. Pana si migala cu care au foat realizate toate aceste machete m-a impresioant.

La ora cand am fost eu in muzeu, eram singura femeie; in rest cativa seniori, posibil batrani lupi de mare sau doar simpli barbati carora aceste ambarcatiuni le trezeu amintiri din razboi sau din armata.

La iesire, un muzeograf mi-a sugerat sa merg la " Pavilionul Navelor " care este la doi pasi, langa Arsenal, unde este Scale Reale, vasul de ceremonii, cu care a fost dus pe ultimul drum si Papa Pius al X-lea. Cu acea ocazie, vasul a facut ultima sa cursa, dupa care a devenit piesa de muzeu.

Daca v-am starnit interesul si vreti sa vizitati acest muzeu, aveti grija ca programul este doar dimineata pana la 13.30 iar duminica si de sarbatori este inchis.

---

VIZUALIZĂRI: 3174 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI