Un loc sub... stele

TIPĂREȘTE

Am zis sub stele pentru ca noi n-am facut decit sa dormim acolo. Si asta e si impresia pe care ne-a lasat-o: un loc ca oricare altul.

Am gasit pensiunea cu ajutorul unui satean. GPS-ul dorea sa ne duca pe o ulita... am renuntat dupa primii 20 m.

Pensiunea e de fapt o casa mare, cu etaj, situata stradal, aprope de Pestera Ursilor, pe care doream noi sa o vizitam a doua zi.

La strada are la parter un mic magazin "mixt". Pe lateral e un barulet satesc, crishma locala, micut, cu 4 mese. Era liniste. Plin, dar liniste, urmareau oamenii la televizor ceva. Tot in lateral e sala de mese a pensiunii, curata, cu vreo 10 mese, amenajata dupa gustul local (roz, cu galben in diagonala, trandafiri peste tot si doua chinezarii monstruoase cu fructe, flori, pene, funde si... nu mai stiu ce, pe perete).

Gazda e chiar Anisoara, rapida si amabila.

Am sosit pe la 10 si ceva seara. Am primit chiar camera ceruta, cea cu 4 paturi. Se parcheaza in curtea/gradina din spatele casei, unde sunt si niste cotete de iepuri, cu care s-au jucat copiii mei, precum si vreo 2 foisoare care par aruncate intr-un colt al livezii, fara nici o noima si geometrie.

Camera, situata la etaj, avea intrare dintr-o veranda acoperita, ca toate celelalate, suficient de mare ca sa incapa exact 4 paturi, lipite 2 cite 2. Lenjerii ciudate pe pat. sper ca erau curate, nu doar ciudate. Acoperamintul saltelei era din frotir, si nu aveai cum sa iti dai seama daca mai fusese folosit sau nu. Pernele si pilotele aveau 2 din ele lenjerii creponate si 2 lenjerii necalcate (sper ca nu sifonate de altii). Pareau totusi sa aiba doar miros de detergent. TV cu semnal bun dar telecomanda era nefunctionala, se stingea manual din buton. Baie cu surprize neplacute. O savoniera cu 4-5 resturi inauntru, cu firisoare de par, cihhh... nu stiu daca era uitat de altii sau ea se vroia a se folosi... Prosoape "izinite". Adica urmele negre de folosire ramin in ciuda spalarii. Vasele sanitare pareau totusi curatate.

In ciuda acestui prim contact, am decis totusi sa mincam la Anisoara, caci eram flaminzi si nu aveam de nici unele la noi.

Prompta, desi era trecut bine de 10, si ea supraveghea si barul si magazinul inca deschis, ne-a pus masa. Ciorba de perisoare si snitele cu piure si salata. Asta a fost partea buna a cazarii. Mincarea era buna, bine gatita si parea proaspata. Am mincat 2 portii (abundente) cu 45 ron. Cam scumputz, dr deh... la ora aia.

Saltele confortabile, am dormit bine.

A doua zi am mincat si micul dejun: ou fiert tare, mezel, brinza de casa si lapte. 8 ron... parca. Am vrut si un ceai la pliculetz, si Anisoara, prompta, m-a mai taxat cu 1 leu si 50 bani.

Ne-am luat la revedere zimbind si am purces catre pestera... pe care era sa n-o vedem, din cauza unei pene de curent.

Concluzia fie-mii: e tare frumos aici la Chiscau. Aveau un ursuletz si o caprioara de plus in camera, ca cei care se vind la intrarea in pestera, si cred ca aceia, impreuna cu iepurasii din curte i-au lacut atit de mult. L-am pus pe fiu-meu sa descrie excursia in Ardeal, si una din mentiuni a fost mincarea buna de la Chiscau. Asta ca sa includ si impresiile lor.

---

VIZUALIZĂRI: 1678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI