Bazilica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri alle Terme ( Biserica Sf. Maria, a Ingerilor şi Martirilor Termelor )

TIPĂREȘTE

Era intr- frumoasa zi de primavara, ultima din vacanta mea de Paste (al catolicilor) pe care o petreceam in Roma. Mai aveam doar o ora libera inainte sa imi iau bagajul de la hotel si sa ma urc in trenul care sa ma duca la aeroport si de acolo acasa. Dar parca nu ma induram sa plec. Nu cad ca musca in lapte si nu ma indragostesc de oricare oras pe care il vizitez, dar Roma mi-a placut mult. Motivele le-am mai spus. Vazusem tot ce imi pusesem in plan si avusesem parte de compania prietenei mele si a prietenului ei, care impreuna mi-au facut o vacanta frumoasa. Dar la final eram singura. Ce sa mai fac o ora? Nici nu vroiam sa ma indepartez de zona garii de frica sa nu pierd trenul, dar nici sa stau pe peron degeaba nu imi doream.

Atunci mi-am adus aminte ca la doi pasi de Gara Termini, in Piazza dele Republica (piata cu circulatie rutiera) prin care trecusem de cateva ori, am vazut o biserica ciudata. Era incastara in vechi ruine romane, cu caramida rosiatica lasata la vedere, fara a avea tencuiala exterioara refacuta. In mai putin de 5 min eram in fata ei. Biserica se afla in partea stanga a Muzeului National de Istorie (care este vis a vis de gara) la randul sau amenajat pe vechile terme si folosind multe din cladirile antice.

Fatada este nu doar simpla, ci si deosebita. Un zid inalt, simplu concav pe care sunt doar o cruce subtire din bronz si numele scris cu majuscule.

Se stie ca in acea parte a Romei, pe colina Quirinal, au fost in antichitate, termele lui Diocletian. Dupa perioada lor de glorie, cand mai toate cladirile Romei antice au fost devastate si lasate in paragina, a venit randul unei noi vietii pentru acele foste terme. Papa Pius al IV-lea a fost cel care i-a cerut lui Michelangelo sa foloseasca acele ruine, pentru realizarea unui nou lacas de cult crestin. In felul acesta s-au economisit banii pentru constructie si s-a trecut direct la amenajarea si decorarea interioara.

La exterior si usile mari din bronz sunt cel putin ciudate; imi dadeau impresia ca au fost facute de un artist mult prea modernist; dar se incadraza destul de bine in aspectul general nonconformist al exteriorului. Astfel cea din stanga infatiseaza un barbat nud (probabil un sfant... poate chiar Isus, in varianta moderna) taiat in forma de cruce... sau care are crucea in el. Acea reprezentare mi s-a parut mult cam departe de " cele sfinte ". Pe usa din dreapta, un alt inger (cred) iese jumatate din ea si parca ii vorbeste unei femei care il asculta cu capul plecat. Ciudata reprezentare. Sincera sa fiu in acel moment mai mult din inetie mi-am continuat drumul, nu pentruca as fi fost incantata de ce vedeam.

Am pasit in biserica si am fost uimita de schimbare; daca exteriorul te duce cu gandul mai curand la o grota ciudat sculptata, in interiorul mare, spatios si bogat decorat lucrurile se schimba de cum ii treci pragul. Pe un frontispiciu scrie; terme romane sono construite con il sudore e il sangue di schiavi e martiri cristiani.

Pentru ca nu stiam nimic despre aceasta biserica, de cum am pasit in ea, m-am alaturat cu tupeu, unui grup de turisti ce erau insotiti de o ghida. Asa am aflat ca biserica este una speciala pentru catolici pentru ca in ea se stabileste cu precizie, cu ajutorul uni instrument de masura astonomic, data cand este Pastele. A fost aleasa aceasta locatie, in primul rand datorita vechimii si rezistentei la cutremure; este pozitionata spre sud si primeste lumina naturala prin ferestre si este suficient de inalta pentru ca respectivele masuratori sa poata fi facute cu precizie maxima. Papa Clement a fost cel care i-a cerut filozofului si omului de stiinta italian Bianchini, sa faca respectivele calcule, pentru a reforma calendarul. Acesta a conceput un dispozitiv prin care stabilea meridianul (nu stiu care) si prin studiera pozitiei Soarelui si a stelelor calcula data zilei de Paste. Sa nu uitam cat de inexacte erau ceasurile pe la 1700 si ca acea realizare a avut o mare importanta. In plus, a adaugat ca simbol, triumful credintei crestine de sec. XVIII in fata vechii religii pagane din vremea lui Dioclitian.

Mai era apoi si o poveste despre un vis divin, in urma caruia numele celor sapte ingeri din vis, a fost scris pe coloanele din interiorul bisericii. Cum Michelangelo era batran, cand i s-a comandat aceasta lucrare de proportii, au mai fost si alti artisti care i-au terminat opera inceputa. Oricum am fost incantata sa aflu ca aces mare artist a trecut cu indemanare si inspiratie de la stilul clasic, cuminte, asezat, la o reamenajare atat de spectaculoasa. Caci este mult mai greu sa adaptezi o constructie antica, facuta dupa alte regulii si necesitati, la o biserica ce are cu totul alte canoane si nevoi.

M-am indepartat de grupul care devenise prea galagios si am inceput cercetarea pe cont propriu.

Interiorul mi-a placut; este mare, spatios, frumos ornamentat cu materiale scumpe si de buna calitate, dar nu incarcat excesiv. Din toate operele de arta existente in biserica, una se remarca tot prin aerul nonconformist; este vorba de capul Sf. Ioan Botezatorul. Niciodata nu am mai vazut o astfel de reprezentare; un cap mare din marmura alba infasurat in cateva fasii ca de panza (tot din marmura) ce sta culcat pe o masa din acelasi material. Cu siguranta este o realizare mult mai recenta, caci restul operelor artistice au o unicitate a stilului si cromaticii; doar aceasta iese in evidenta. (pentru mine, nu neaparat intr-un mod placut). Este opera unui artist polonez care in 2006 la comanda actualului preot al bisericii a realizat sculptura; se vede treaba ca este de mare valoare din moment ce sta in fata altarului care la randul lui este ferecat cu porti din fier, singurul altar inchis din toata biserica.

Din cauza destinatiei intiale pe care a avut-o cladirea, si a compromisurilor ce au fost facute din p. d. v. al constructiei, orga nu este undeva deasupra intrarii sau in nava principala cum se obisnuieste; este undeva in stanga, intr-o nava foarte spatioasa (un fel de sala) laterala, fata in fata cu un altar. Eram curioasa cum se aude, care este acustica bisericii, dar nu am avut parte de nici o cantare.

In biserica sunt cateva altare; unele dedicate unor cardinali, unul Fecioarei Maria. Unele coloane sunt din granit rosu, altele dupa cum am constatat pe unul zgariat, sunt din ipsos si au doar rol decorativ nu si de rezistenta. Cele de ipsos sunt vopsite incat imita destul de bine marmura.

Cand am auzit ca biserica a fost candva o baie, imediat m-am gandit la cupola termeleor care avea o gaura in mijloc si mi-am ridicat privirea sa vad cum au rezolvat problema. Frumos si elegant; o fereastra sau mai bine zis un vitraliu a fost fixat acolo, sus in varful cupolei si prin el, lumina trecea filtrata in culori calde, pe care din pacate camera mea nu este capabila sa le redea cu fidelitate. Datorita acelui vitraliu, totul era invaluit intr-o lumima placuta, odihnitoare.

Exista mai multe monumente funerare si multe capele; una din cele mai importane este cea a Sf. Petru.

Cand ma pregateam sa ies din biserica, privirea mi-a fost atrasa de un pendul f. subtire si inalt. Curiozitatea m-a facut sa ma apropii si sa vad care este rolul lui acolo. Era vorba despre pendului lui Galilei. El a emis o lege a fizicii, prin care putea demonstara ca perioada de oscilaţie a unui pendul, nu depinde de masa atarnată la capatul acestuia ci de lungimea lui. Si acolo in biserica se putea " juca " lumea cu pendulul. Un dispozitiv electronic de mare precizie, dotat cu un senzor, afisa durata fiecarei miscari cand cineva actiona pendulul.

Intoarsa acasa i-am povestit prietenei cum mi-am petrecut ultima ora la Roma; ea mi-a spaus ca in urma cu sase ani, in aceasta biserica un artist de origine romana, stabilit de multi ani in Italia a expus acolo multe tapiserii si picturi moderne, cu subiect religios.

Nu sunt sigura daca aceasta biserica este trecuta in ghidurile turistice, dar daca sunteti in zona garii si va puteti rupe o jumatate de ora din timp, mergeti sa o vedeti. Este deosebita.

Incantata de ultimul obiectiv vizitat, mi-am luat ramas bun de la Roma.

---

VIZUALIZĂRI: 3392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI