Targul de Craciun

TIPĂREȘTE

Dupa ce am vizitat Muzeul de vanatoare despre care am povestit, m-am indreptat spre Piata Mare din Sibiu, curioasa sa vad cum s-au pregatit sibienii pentru acest eveniment. Am strabatut str. Nicolae Balcescu, am privit vitrinele magazinelor si comerciantii de coronite din brad si am ajuns in Piata Mare unde erau cam 60 de casute din lemn, asezate in doua cercuri concentrice. In mijlocul lor, erau un carusel pentru copii, un mini (f. mini) tarc cu 5 ponei care isi asteptau micutii calaret si o pista cu masinute electrice din acele cu care te ciocnesti.

Tot in piata mai era si un cort cu o scena, inchisa in ziua in care am fost eu. Am aflat ulterior de pe un pliant cu programul evenimentelor culturale ca exact in acea zi nu urma sa sa intample nimic in acest sens, dar ca in celelalte zile ar fi fost agitatie mare. Poate ca lipsa unui concert, facea ca piata sa fie atat de goala, putinii turisti degustand vinul fiert cu scortisoara si ignorand in mare parte produsele oferite de comercianti. La acest capitol, oferta oricum era foarte saraca: cate un singur stand cu mezeluri si branzeturi din regiune, unul cu miere, unul cu traditionalele acadele, doua cu papuci, manusi ci cojocele din blanita de oaie (desi nici acestea nu erau lucrate manual), unul cu vase din ceramica taraneasca, unul cu fructe confiate sau deshidratate (industrial caci taranii nu isi prea mai pierd vremea cu asa ceva) si cateva cu vin fiert (vandut in pahare de plastic de unica folosinta, cele mai subtiri... pe care ori nu le puteai tine in mana, ori aruncau o parte din vin, daca le strangeai un pic mai tare 1 pahar = 3 lei).

La restul standurilor gaseai ori caciulite chinezesti, ori jucarii din plastic din aceeasi tara, pe care invariabil scria ca sunt destinate copiilor de peste 3 ani, (cei mai mici erau ignorati de catre producatorii asiatici), ori bijuterii din argint (sau nu?) ori alte produse care nu aveau nici o legatura nici cu iarna, nici cu Craciunul nici cu traditiile romanesti. Ba pe o casuta, statea fioros un tigru de plus, de paraca era cel putin simbolui faunei din Carpati.

O bila neagra a primit singurul Mos Craciun, care nu se lasa fotografiat in piata, ci statea doar in casuta lui unde avea un fel de studiou foto: desigur contra cost. Eu credeam ca este platit de primarie sa anime atmosfera, dar era si el ca toti ceilalti un negustor si nu dadea nimic gratis.

In fata Primariei, la piciorul bradului fara nici o podoaba vizibila in timpul zilei, era un mic grup statuar din lemn ce infatisa nasterea lui Isus, dealtfel singura reprezentarea a evenimentului, pe care am vazut-o in tot targul (sa imi fi scapat mie oare altele?).

Pentru ca era inca lumina si eu doream sa vad atmosfera targului noaptea, la lumina miilor de beculete, am zis ca mai sunt destule locuri de vizitat in centrul vechi si am trecut la actiune.

Am intrat mai intai in biserica romanao-catolica se ce afla in Piata Mare, langa Primarie. Veche de aproape trei sute de ani, ea a fost ridicata pe locul unei foste farmacii, dupa cucerirea Transilvaniei de catre austrieci. In turnul bisericii este un ceas cu doua cadrane: unul spre Piata Mare, celalat spre Piata Mica. Numele bisericii vine de la altarul principal ce o infatiseaza pe fecioara Maria incoronata de Sfanta Treime.

Am intrat apoi cateva minute in Catedrala Evanghelica ce este in renovare si unde am avut norocul sa dau peste o doamna care mi-a explicat marea diferenta intre bisericile (si credintele) evanghelica, catolica si ortodoxa. Am plecat multumita ca am invatat ceva, si am ajuns in Piata Mica.

Dupa nelipsita ” sedinta foto ” de pe Podul Minciunilor, am avut curiozitatea sa ” imi bag nasul ” in una din curtile interioare ale unei case pe care scria ca este monument istoric. Desi pe f. multe cladiri scrie acest lucru, aceasta mi s-a parut prea neingrijita si daca tot era poarta deschisa am intrat. Acolo uimire totala: in mijlocul unei ruine o domnisoara bine imbracata, iesea din cladire. Cu uimire am intrebat-o daca acea casa este locuita. Un simplu ” da ” ar fi fost de ajuns sa ma uimeasca, dar mi-a spus ca la etaj, functioneaza o sectie a Academiei de Arte... lucru care m-a lasat muta. In timp ce eu priveam siderata usa indicata, un tanar a iesit de acolo si mi-a confirmat ca intradevar exista ceva activitate la etaj. Priviti fotografiile si imi veti da dreptate. Daca un sibian stie sigur ca nu este asa, il rog sa ma contrazica, caci altfel raman cu o impresie foarte amara.

Apoi am urcat cele sapte etaje din Turnul Sfatului, am mai facut o fotografie ceasului de acolo (al doilea ca vechime din tara), cateva fotografii cu centrul orasului vazut de sus, dupa care m-am intors in Piata Mare, caci se lasa intunericul si beculetele incepeau sa se aprinda.

Bradul din fata primariei arata ceva mai frumos luminat (desi ii lipseau alte decoaratiuni) iar stalpii de iluminat stradal chiar mi-au placut cum aratau luminati noaptea.

Am mai dat o tura prin targ, de dragul beculetelor si a colindelor care se auzeau discret (poate prea discret) din niste boxe in fata Primariei, mi-am luat si eu un pahar cu vin fiert cu scortisoara (bun... bun...) si ca sa evit un efect prea puternic al vinului, am luat si un delicios langosi cu branza si usturoi, de pe una din strazile de langa piata.

Plecand spre hotel, m-am intrebat, daca asta este tot ce are Sibiul in materie de Targ de Craciun, avand in vedere ca nu a trecut prea mult timp de cand a fost Capitala Culturala Europeana? Daca doar cu atat s-au prezentat si in acel Decembrie, eu zic ca este cam putin.

Caci voi veni cu prezentari ale targurilor similare din Viena si Praga pe care le-am vizitat in urmatoarele zile si veti putea face si voi cum am facut si eu, o comparatie.

---

VIZUALIZĂRI: 4169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI