Perla Brazilor, pensiunea cu suflet

TIPĂREȘTE

In urma cu un an, am avut ocazia sa petrecem putin timp (DOAR 4 ZILE!) in nordul Moldovei. Primele 2 zile am facut un marathon al manastirilor, ultimele 2 zile dedicandu-le pentru odihna totala. Am gasit pensiunea Perla Brazilor, amplasata in Localitatea Frumosu, judetul Suceava, intre localitatile Campulung Moldovenesc si Gura Humorului, la nici 10 km. de Manastirea Sucevita.

Chiar daca vremea se stricase intre timp, fiind toamna, ploaiea, ceata deasa si pacla intunecata ne aminteau de bataliile purtate de Stefan cel Mare cu Armata Otomana, insa caldura si intimitatea pensiunii si, mai ales a gazdelor, care se implicau cu trup si suflet in aceasta afacere, ne-au creat o atmosfera de 5 stele.

Chiar la intrare ne-a intampinat o mogaldeata de baiat de 5 anisori, imbracat destul de sumar pen tru frigul care se lasase, in picioare purtand cizme de cauciuc. Cu ochii mari si parul blond si ciufu lit, precum un Ion Creanga in miniatura, el nu avea nici o treaba cu ploaia si frigul care-ti patrun deau in oase, era plin de viata si conectat la pulsul afacerii. Dupa ce ne-a intrebat daca dorim sa ne cazam, ne-a condus in restaurantul pensiunii, de unde ne-a preluat mama lui, o bucovineanca tea pana, cu graiul indulcit de accentul acelor meleaguri. La vremea aceea, pensiunea era ocupata doar de vrea 3 familii, deci am avut posibilitatea sa ne alegem camerele in care urma sa locuim doua zile. Am luat 2 camere duble cu paturi matrimoniale, pentru care am platit cate 80lei/noapte/ca mera. Puteam opta si pentru un regim de demipensiune cu 155 lei/zi sau all-inclusiv, la un prêt de 185 lei/zi, dar am optat doar pentru cazare, deoarece a doua zi am vizitat localitatea Campulung Moldovenesc si nu ajungeam la masa in timp util. Camerele erau cochete, foarte curate si aranjate cu mult gust, lucru ce ne-a determinat sa fotografiem mai multe camere, bine-nteles, dupa ce am cerut permisiunea gazdelor. Cu toata vremea rea, nu ne-am plictisit, am cercetat locurile inconju ratoare, oamenii, apoi ne-am relaxat la un suc, la piscina nu am mai avut chef, doar veneam de la mare, seara si dimineata serveam masa in restaurantul care avea o capacitate de 80 de locuri, barbatii jucau tenis de masa, noi ne leganam in balansoarele rustice, intr-un cuvant, ne-am incarcat bateriile din plin. Gazdele erau prinse in treburile afacerii, doar proprietarul era la spital, insa fiica lor ajuta la bucatarie, era ospatar, barman, de toate. Doua bucatarese preparau savuroasele bucate moldovenesti, in rest, nu prea aveau angajati, mai era un angajat care se ocupa cu partea agro-zoo tehnica. Pionul principal era d-na. Ioana Ciocan, gazda care invartea toata afacerea cu destoinicie. I-am admirat lenjeriile paturilor pe care le calca pentru o dezinfectare profunda, nu vei vedea nici o lenjerie grofata, care nu necesita calcarea. Bateriile chiuvetelor, grupurile sanitare si totul sclipea de curatenie. Sa intretii cele 15 camere de una singura, nu-i lucru usor. Ziua mai ducea si turisti ca re nu aveau masina pe la manastiri, acum o vedeai, acum disparea, se invartea ca o albina toata zi ua, nu avea timp de stat prea mult intr-un loc, insa isi gasea timp pentru fiecare familie care-i tre cea pragul, sa stea la masa cateva minute si sa mai schimbe cate-o vorba. Pensiunea au construit-o cu fonduri Phare, a fost o intreaga batalie, in care a luptat tot aceasta doamna intreprinzatoare si a reusit. E o placere sa stai cu doamna Ioana de povesti, are un talent nativ de adevarat narator si apoi, te simti mai bine cand esti bagat in seama, cand ti se prezinta ofertele si ti se cere parerea, avand in vedere ca oferi un prêt, iar serviciile din Romania cam lasa de dorit.

Ne-am informat despre sarbatorile de Iarna si de Paste, si la capitolul asta e o adevarata poveste, daca stai de vorba cu d-na. Ioana, te convinge sa petreci negresit astfel de sarbatori, chiar daca preturile sunt cam piperate in acele perioade, insa merita. Totul este organizat in cele mai mici detalii, se unesc mai multe persoane juridice, in special proprietari de pensiuni din satele vecine, impreuna cu autoritati locale si organizeaza pentru turisti plimbari cu sanii trase de cai, taiatul si pomana porcului, spectacole de colinde, respective Plugusorul de Anul Nou, incondeiatul oualor de Paste, plimbari cu mocanita, spectacole de dansuri populare, pelerinaje la manstiri cu micro buzele proprii, un adevarat festin. Am intrebat-o pe d-na. Ioana si de sala destul de mare a restau rantului, daca se umple vreodata; am inteles ca in sezonul nuntilor, nu fac fata cererilor, atunci sunt superocupati, isi angajeaza personal suplimentar, iar totul este la mare cautare. De asemenea, cine doreste poate opta pentru programul artistic specific nuntilor bucovinene, la care participa toata suita personajelor implicate in asta, in jur de 30 de persoane, fiecare cu un rol bine stabilit, ca-ntr-o piesa de teatru, nelipsiti fiind mirii, nasii, vatajeii, calaretii, socrii si alte personaje specific acestui ritual secular.

Satucul e mic, dar oamenii au suflet mare. Arhitectura caselor este una deosebita; ca si la bisericile din zona si in arhitectura caselor din Bucovina se impletesc elemente din folclor, motive natio nale, care danteleaza sublim zidurile, facandu-le sa para niste adevarate opera de arta. Chiar si case le taranesti vechi, in simplitatea lor, iti reamintesc de vremurile lui Ion Creanga.

Ne-a incantat si amplasamentul pensiunii, care are acces la soseaua ce duce spre Campulung Moldovenesc, ferestrele prezentandu-ne tot peisajul desprins parca din tablourile lui Grigo rescu, chiar daca vremea urata ii dadea o tenta bacoviana, plumburie si sumbra…

Insa bucatele pregatite cu mare talent, ne incalzea toata atmosfera asta, amintindu-mi ca, fiind o mare gurmanda si o pasionata a artei culinare, intotdeauna m-au fascinat preparatele bucovi nene. M-am indragostit de mancarea bucovineana inca de acum 30 de ani cand, fiind studenta la Iasi, am avut ocazia sa degust produse alimentare din toate zonele tarii. De atunci am ramas cu dorul bucatelor bucovinene care sunt diferite chiar si de cele moldovenesti.

Revenind la pensiune, cel mai mult ne-au incantat platourile de la micul dejun, incarcate cu buna tati traditionale, realizate-n bucataria proprie. Incepand cu untul cremos de casa, cu zacusca de ghe be, ceaiurile aromate din fructe de padure si terminand cu mezelurile, painea de casa si pacatoa sele “gavanoase” cu dulceturi care mai de care mai aromate, unde zmeura era in competitie cu afi nele, fragii si cu murele, neuitand faimoasele branzeturi si iaurturi ce concureaza cu cele elvetiene, totul ramane o desfatare de neuitat a simturilor. Imi doresc din tot sufletul sa petrec la Pensiunea Perla Brazilor un Craciun si un Paste, asa ca, imi promit mie ca, daca voi fi cuminte si voi mai avea posibilitatea, imi voi indeplini aceste dorinte si sper sa mergeti si voi acolo, nu veti regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 3229 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI