“Hai-hui” prin Paris (I)

TIPĂREȘTE

Vai, cat de greu e sa spui ‘’adio’’… mai ales copilariei… dar nu e usor sa spui “adio” niciodata, mai ales unui oras ca Parisul… dar gata!… am parcurs cam toate obiectivele turistice mai importante ale orasului, cu toate ca acesta iti scoate mereu “la inaintare”, cate ceva nou, am batut kilometri intregi cu metroul sau pe jos ca sa-i simt pulsul, parfumul, savoarea, sa-i admir culorile sau sa-i cunosc oamenii. Stiti cu ce-a vrut sa ma cucereasca mai nou, acest oras? Cu inghetata cu gust de pepene, coacaze, lamaie verde sau... caramele sarate, inghetata ce-o poti cumpara la cornet la cofetaria Berthillon sau cu ciocolata frantuzeasca "Neuville", o ciocolata excelenta care-i "da clasa" si celei belgiene… gust de caramele sarate?... da, da… pare ca se potriveste ca nuca-n perete, dar asa ceva exista… sau cu un pahar de cidru la 4,5 euro servit langa un platou fierbinte cu cascavele moi, moi, ce se-ntind ca guma de mestecat la 6 euro… cascavele la alegere… un fel de “all inclusiv" “branzovenesc” cu vreo 20 de “fromajuri’ dintre cele mai alese 400 din cate au frantujii… caci e binecunoscut faptul ca exista in lume un segment de turisti gurmanzi carora li se “je m’en fişează” de muzee, "bateaux-mouches", Sena si Gustave Eiffel… ei vor doar sa degusteze cam tot ce-a scos mai nou pe piata culinara Parisul, ca si-n lumea modei, vor "dernier cri"-uri, adica vor "ultimul racnet" gastronomic E-adevarat, in ultima vreme, eu am prins gustul Greciei, dar orasul Paris a ramas acelasi, parca mai frumos pe zi ce trece, oamenii sai insa s-au schimbat. Oameni Parisului din pacate, astazi, ne-au cam intors spatele, asimilandu-ne cu toti acei ce ne-au patat imaginea tarii.

In fine, istoria omenirii o facem si noi romanii cu bunele si cu relele noastre.

In decursul ultimei noastre escapade pariziene, Monica, Mihai si cu mine am hotarat, in ultima zi de vizita, sa nu mai urmam nici un traseu prestabilit ci sa mergem asa, aiurea, fara nici o directie. Sa ne luam un bilet de metrou si sa iesim la suprafata undeva si candva, la intamplare, apoi sa repetam figura pana s-o face noapte tarziu.

E bine totusi de stiut un lucru… Iarna nu-i ca vara si noaptea nu-i ca ziua. Noaptea, Parisul are “misterele si pericolele” sale, cu sau fara Jean Valjean sau Jean Marais. Noaptea parizienii dorm, insa orasul nu doarme, el este populat mai ales cu straini, cu provinciali si, noapte tarziu, spre dimineata cu raufacatori. Precum orice mare metropola, desi e foarte bine iluminat, in Paris sunt suficienti hoti de buzunare, care opereaza atat ziua cat si noaptea. Insecuritatea caracterizeaza azi orice capitala europeana. Ziua, raufacatorii sunt prezenti la cozile de asteptare, in metrou, in magazine, iar bandele organizate, formate din cate 5-6 indivizi, care va vor cere cu zambetul pe buze si c-un aer bonom si dezinvolt portmoneul, telefonul mobil sau bijuteriile, actioneaza mai ales noaptea tarziu, prin ganguri si strazi laturalnice, in jurul garilor, a Forumului Halelor, in cartierul Montmartre, pe stradutele adiacente Champs-Elysee-ului sau prin cartierul Saint-Germain-des-Pres. Metrourile in Paris circula pana pe la ora 1 noaptea si-si reiau circulatia dimineata la ora 5 sau 6. Numai lucratorii cartierului Pigalle, cartierul “vesel “ al Parisului, se intorc de la “servici” dimineata. In general, in cursul saptamanii, parizieni, care au iesit la un local oarecare, nu depasesc ora de culcare a retragerii ultimului metrou, chiar daca a doua zi, ei isi incep de obicei serviciul pe la 9 sau 10 dimineata.

Parizienii circula putin cu autobuzul, viteza de circulatie a acestui vehicol este mult prea mica, in raport cu metroul, de doar 15-20 Km la ora. Cand esti grabit poti circula cu taxiul, aproximativ 16.000 de taxiuri exista in orasul cu 1000 de cafenele, 500 de hoteluri, 100 de piete si 60 de muzee dar noaptea, taxiul se poate lasa mult asteptat… Tarifurile de zi si noapte sunt afisate in interiorul lor, asa ca va puteti orienta usor, dar daca veti urca intr-un taxi sa stiti ca veti folosi cel mai scump mijloc de locomotie din oras. Pentru bagaje, atunci cand va grabiti la aeroport sau gara, puteti fi taxat suplimentar. Nu veti plati insa taxa de intoarcere a taxiului, chiar daca acesta v-a dus intr-un cartier sau orasel de la periferiea Parisului (Region parisienne). Si pentru soferul de taxi, la fel ca si pentru chelnerul de la restaurant, un “bacsis”de 10%, din total, este intotdeuna binevenit. Chiar si atunci cand sunteti servit intr-o cafenea cu o cafea ce costa 1,40 euro, langa care veti gasi un biscuit, un servetel si un pahar cu apa rece, un bacsis de 0,20 euro este bine venit. Veti vedea in schimb ca in toate unitatile alimentare sau de alt gen din oras, in nici 30 de secunde, cineva va veni sa va serveasca. Francezii, desi latini, in servicii, au o promptitudine nemteasca. Ca peste tot, trebuie sa deosebiti taxiurile clandestine de cele adevarate. Si nu e usor, puteti fi taxat cu o suma exorbitanta la coborare, cam asa cum se practica pe vremuri intre cele doua aeroporturi bucurestene sau de la Gara de Nord la aeroporturi.

Anul trecut, copiii au pierdut autobuzul din Paris care-i ducea la aeroportul din Beauvais… au avut insa noroc, pentru ca nu erau singurii… cei 110 km au “costat” 150 de euro si au fost impartiti intre 4 persoane. Cate 37,5 de euro “de caciula”, altfel, autobuzul, costa doar 15 euro de persoana.

Parizienii circula de obicei cu automobilul propriu. In timpul zilei, dimineata, peste 1,7 milioane de automobile patrund in Paris, si cam tot atatea parasesc seara Parisul inainte de ora 21.

In fiecare moment in Paris circula 130.000 de automobile. Daca arhitectul sef al Parisului, baronul Haussmann, la inceputul secolului trecut, nu ar fi avut si un pic de imaginatie SF, astazi aceasta urbe ar fi fost sufocata de ambuteiaje.

Cea mai buna perioada pentru a vizita monumentele si muzeele Parisului este vara, intre 1 iulie si 30 august, cand aproape toti parizienii ”pleaca de-acasa” in concediu, iar cea mai buna perioada pentru “shopping” este in afara acestei perioade si mai ales iarna, cand apar promotiile de Craciun, Anul Nou si mai ales cele de”dupa” Anul Nou. Cine ajunge in Paris cu masina proprie, e bine sa caute un hotel excentric, in jurul "portilor orasului istoric", cu o parcare pazita, mai ales in zonele unde incep primele statii de metrou, autobuze sau trenuri rapide, RER. De-acolo se poate folosi transportul in comun.

Dar, sa revenim la ultima noastra escapada pariziana. In ultima zi ne-am plimbat prin oras, fara sa stim pe unde, ne-am dus intr-acolo unde ne-a dus metroul si pasii pana noaptea tarziu… am facut poze… am fotografiat porumbei, fantani Wallace, trecatori, cafenele, cheiurile Senei, lacatele Podului Artelor, luminile vaporaselor sau cantaretii ambulanti… multe dintre ele au fost facute de Mona si Mihai, care se pricep mult mai bine decat mine la acest capitol, mai ales la portrete…

Cert e faptul ca Parisul nu ne-a mai incantat atat de mult. E ca si-n dragoste, dupa un timp…

Si totusi…

A doua zi, intr-o gara, asteptand un tren rapid, am compus un mic eseu…

Iata-l

«Fiecare dintre noi are propriile sale amintiri. Unii au imbracat peretii camerei lor cu postere, altii adorm cu albumul de amintiri sub perna. Eu, am pastrat pe biroul meu de lucru, o scoica. Cand eram mic, nu mai inalt decat scaunul de pe care cadeam mereu cand aveam la pranz spanac, imi petreceam toate vacantele de vara la bunici, la Bucuresti. Intre cele doua razboaie modiale, capitala tarii noastre se numea «Micul Paris». In acea vreme, bucurestenii, stapaneau bine limba franceza, care era considerata, cel putin in Bucuresti, ca si o «a doua limba nationala». Bunicul meu, mare amator de «benzi desenate», cumpara in fiecare saptamana de la chioscul din coltul strazii revista «Vaillant». Cred ca «aventurile lui Tintin si Pif erau mai intai citite la Bucuresti si de-abia apoi la Paris». Expresii precum «bonjour» sau «merci», faceau parte din limbajul uzual si romanesc al bucurestenilor. Bunicul ma aseza in curtea casei inbracata de sus pana jos in iedera si ma intreba cu-o voce blanda «Ei, cu ce incepem azi baiete, cu Pif, cu Tintin, cu Davy Crockett sau cu Teddy Ted?» Seara, inainte de culcare, bunica, scotea de nu stiu unde, o scoica foarte intortocheata pe care mi-o punea la ureche… «Auzi? …Asculta! …Auzi mugetul valurilor, freamatul vantului, sirena unui vapor care paraseste portul? Auzi strigatul ascutit al pescarusilor? …E marea… ». Eu, uimit la culme, dadeam usor din cap si îngânam un «mdaaa», fara a putea insa intelege cum de-au incaput atatea lucruri intr-o scoica atat de mica.

«Ei, cu ce incepem astazi baiete, cu Pif, cu Tintin, cu Davy Crockett sau cu Teddy Ted?»

- -

Partea a II-a: aici

---

VIZUALIZĂRI: 2955 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI