Minunile naturii - Pestera Ursilor

TIPĂREȘTE

Pestera Ursilor este alaturi de Pestera Scarisoara probabil cea mai cunoscuta pestera de la noi din tara, si una din cele mai frumoase, chiar daca nu este una din cele mai mari. Alungati de caldura din oras si din dorinta de a vedea ceva frumos, zilele trecute ne-am urcat in masina pentru a revizita pestera (dupa o pauza de vreo 15-20 de ani), curiosi fiind si sa vedem cum a evoluat zona, cunoscand potentialul turistic imens pe care-l are.

Din pacate drumul a fost o dezamagire imensa, dezamagire insotita de urari de bine (vreau sa uit aici de ghilimele) la adresa celor de la conducerea turismului romanesc, dar si a celor care raspund de starea drumurilor din regiune pentru interesul manifestat in a transforma DN76 (sau "drum european" E79) intr-un drum judetean fara valoare, precum si a DJ736 intr-un drum forestier. Cele doua drumuri reprezinta dealtfel si principala cale de acces catre Pestera Ursilor pentru cei care vin din directia nord - Oradea, Zalau, Satu Mare, Baia Mare, sau din directia sud - Deva, Arad, Alba Iulia. Ar mai fi un acces dinspre est, mai exact din directia Cluj Napoca pe E60 cu continuare pe DJ108C pana la Rachitele, dupa care se urmeaza drumul spre Padis si Boga, dar din pacate, din cate am inteles, nici acesta nu este o "pista de formula 1", dar compenseaza viteza mica si distrugerea masinii cu frumusetea extraordinara a locurilor. Si cand te gandesti ca, turistii straini ajunsi in Bihor sau prin imprejurimi doresc sa vada Pestera Ursilor...

Ajunsi la pestera am fost ghidati rapid de cativa baieti cu veste reflectorizante (nu politisti) in parcare pana la un loc cu umbra, unde ne-am lasat masina si am fost asaltati de copii de maxim 12 ani cu diverse suveniruri de vanzare. Cand spun parcare nu va ganditi la parcarile din marile orase, ci un loc la umbra pe camp printre tufe de mure, si care imi aducea aminte de parcarea din Thassos de la Psili Amos, dar aceasta era sub maslini.

Nu am putut sa nu remarc ca au aparut deja si cateva pensiuni in zona, precum si cateva restaurante destul de ingrijite, o evolutie cu aspect pozitiv fata de ultima mea vizita aici. Urcarea la noua cladire aflata la intrarea in pestera se face printre tarabele negustorilor ambulanti cu o oferta "Made in China" consistenta, printre care cu greu reusesc sa se strecoare si cativa producatori locali cu oferte autentice, pe langa care nu am putut sa trecem fara sa luam si noi cateva sticle de sirop din diverse fructe de padure - 7,5 lei flaconul de 500 ml sau in jur de 10 lei borcanul cu gem de afine (minus capacitatile tuturor de negociere).

Pestera Ursilor a fost descoperita intamplator la 17 septembrie 1975, dupa cum mentioneaza si panoul de la intrarea in pestera, de catre un miner, Curta Traian, care executa dinamitari in zona, iar dupa explorarea pesterii, aceasta a fost deschisa in anul 1980 pentru publicul larg, din totalul galeriilor de 1,5km, accesul fiind restrictionat intr-o galerie de aproximativ 500 de metri, care a fost declarata rezervatie naturala, si pe unde trece paraiasul subteran care a contribuit la formarea pesterii.

Pestera este deschisa de marti pana duminica intre orele 9 - 17, ora de intrare a ultimului grup de turisti. Pretul biletelor de intrare este de 15 lei pentru adulti si 10 lei pentru copii, iar taxa de fotografiere este de 15 lei, exista si o taxa pentru filmat - parca 20/25 de lei, dar nu mai retin cu exactitate. Un aspect pozitiv este legat de amenajarile cladirii de la intrarea in pestera, cladire noua, intretinuta si extrem de curata, la parter se afla casa de bilete si cateva birouri, in timp ce la primul etaj, unde se asteapta formarea grupurilor pentru intrarea in pestera, se afla un mic restaurant/bar cu o terasa, cu preturi un pic mai mari, dar decente. La urmatorul etaj se afla intrarea in pestera, pe coridoarerele pe care se ajunge aici putand fi urmarite mai multe panouri informative cu obiective turistice din zona, detalii despre formarea pesterii, harti ale zonei, etc.

Pestera este impartita in trei galerii - galeria ursilor, cu care si incepe turul pesterii, zona in care au fost gasite marea majoritate a celor 140 de schelete de ursi de caverna, specie disparuta in urma cu aproximativ 15000 de ani. Din spusele ghidului pestera s-a format cu ceva mai mult timp in urma prin prabusirea unor stanci care au inchis intrarea in pestera, tinand captivi acesti ursi. Celelalte doua galerii sunt Emil Racovita si galeria lumanarilor, pe langa cele trei galerii existand patru sali: sala lumânărilor, sala spaghetelor, sala oaselor si sala Emil Racoviţă. Nu voi intra in detalii despre ele, de altfel au mai facut-o si ceilalti colegi in review-urile lor despre pestera, spunandu-va doar ca pestera este spectaculoasa, iar traseul turistilor foarte bine organizat, ghizii introducand grupurile in pestera la interval de aproximativ 20 de minute, iar vizitarea pesterii dureaza cam 40-45 de minute, timp in care pe langa explicatiile excelente ale ghizilor, puteti face si foarte multe poze la splendorile de aici.

Cei care doresc sa se cazeze in zona, au diverse optiuni chiar in jurul pesterii sau in satul Chiscau, precum si prin imprejurimi - localitatea Beius, Boga sau Padis.

Pentru mine Pestera Ursilor v-a fi mereu o destinatie preferata alaturi de celelalte pesteri din zona, amenajate pentru turisti, in ciuda tuturor greutatilor de a ajunge la aceste destinatii, si totodata sper ca, un numar si mai mare de vizitatori sa ajunga aici pe viitor, poate astfel cineva se va destepta in al XXV-lea ceas si va face ceva in privinta cailor de acces.

---

VIZUALIZĂRI: 5408 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI