Din fericire, doar 7 zile.

TIPĂREȘTE

Dupa cum bine stiti, calatoriile sunt o sursa nesecata de imbogatire culturala. calatoria mea in bulgaria mi-a oferit raspunsul la cel putin 3 intrebari existentiale:

1. care a fost cea mai naspa zi din viata lui nuvreau?

2. de ce au intrat bulgarii in UE?

3. prin ce se remarca arta culinara a vecinilor nostrii din sud?

o sa incerc sa raspund la fiecare in parte.

1. Fara urma de indoiala, 06.07.2009!!! De ce? Pai, s-o iau cronologic. Pun ceasul sa sune la 4:30 ca sa am timp sa beau o cafea si sa ne intalnim cu niste prieteni la 5:45 undeva pe soseaua Giurgiului. In mod absolut evident, n-a auzit nimeni ceasul si ne trezim voiosi la 5:10 numai datorita piticului care tipa de foame. Nevasta hraneste boracul, eu il arunc din pat pe cel mare si pun sa-mi fac un ness sa am la mine. O voce din public sugereaza ca ar fi o idee buna sa ma si imbrac, asa ca in timp ce cu o mana ma imbracam, cu una trageam de Alex (baiatul cel mare) sa se imbrace si el cat mai repede (NU! NU te uiti la desene animate ACUM decat daca vrei sa-ti creasca un ochi mai mare ca celalalt), reusesc sa ajung inapoi in bucatarie si sa incerc sa torn nessul in termos. Normal, a fost momentul ideal sa pun jumatate pe degete. A urmat un scurt duet vocal cu mine si sotia la rampa... eu cu o colectie variata de injuraturi folclorice, Cristina cu sfaturi sa tac din gura ca invata copilul prostii. Ca parca de la aia din parc invata doar Eminescu si Blaga. In fine, dupa ce-mi rup spinarea cu bagajele de parca plecam 3 luni in Africa si reusesc sa inchid si portbagajul (chestie pe care o consider una dintre cele mai mari realizari personale) ne urnim. E o chestie foarte haioasa sa schimbi vitezele avand semipareza la mana dreapta, ca veni vorba. Nu mai spun ca de nessul ala am uitat complet si era sa-l aduc inapoi acasa.

Pe la 6:20 facem jonctiunea cu cealalta familie. N-a fost greu sa-i gasim. M-am orientat dupa norul de fum ce iesea din ei. Ne-am zambit canibalic si, in sfarsit, iesim din Bucuresti. In mod uimitor, pana la vama nu s-a intamplat nimic notabil. Nici dupa. Eheeee... dar ajungem in Ruse, unde trebuie sa dibuim drumul spre Varna/Burgas cu ajutorul GPS-ului. Uimitoare inventie GPS-ul asta... daca vrei sa ajungi in curtea unui om pe care n-ai nici o dorinta sa-l cunosti, GPS-ul e unealta ideala. Evident ca am gresit drumul si dau sa intorc pe un drum lateral, conform indicatiilor domnisoarei Ioana v 1.0. Uite asa am vizitat si un fel de depozit de tractoare dezafectate, desi, sincer, nu era una din dorintele mele ascunse. In acest moment, Cristi, soferul celeilalte masini ia problema in mana zicand ca el a mai fost in Bulgaria si stie el pe unde s-o luam. Iau pozitia ghiocel, cu capul in pamant, trag doua palme domnisorei Ioana v 1.0 care insista ca in 300 de metri sa virez brusc stanga (probabil era si o ferma de vaci pe care dorea sa mi-o arate) si pornesc dupa Cristi. Ca sa n-o lungesc, am reusit sa vizitam cateva orase pitoresti cum ar fi Veliko Tarnovo, Veliki Preslav si altele, care n-aveau nici cea mai vaga legatura cu drumul spre mare. in total vreo 200-250 de kilometri in plus. da' macar am vizitat Bulgaria si daca insistam putin cred ca vizitam si Grecia. Bulgarii sunt un popor saritor si dornic sa te ajute. Din pacate doar in bulgara! Dupa ce m-am lamurit ca simtul de orientare al lui Cristi este comparabil cu al unei gaini bete, trec in fata si o pornesc intr-o directie aproximativ corecta. Intre timp Theo, cel mic, a hotarat ca este suficient cat a mers cu masina si a inceput sa protesteze din toti plamanii. In mod cert, cand va creste va putea alege o promitatoare cariera de alarma antiaeriana. Stimulat de sunetele duioase dinspre bancheta din spate calc acceleratia si pe la 140km/h vad cu coada ochiului in varful unui deal un semn rotund si frumos colorat cu o banda rosie pe care scria mare "60". Trec de deal si spre disperarea mea vad cu celalat ochi o masina de politie si un nene cu sapca agitandu-se frenetic. Opresc si nenea respectiv vine spre masina. Cand deschid portiera, odata cu mine a iesit din masina si susurul melodios emis de Theo ceea ce l-a facut pe politist sa sara in spate. Ma intreaba unde mergem si-i spun ca spre Sunny Beach. Omul se uita ciudat la mine si ma intreaba ce caut pe acolo. I-am raspuns ca daca stiam i-as spune cu cea mai mare placere. I-am aratat si voucherul pentru ca omul era convins ca mergem spre Turcia sau Grecia. Depasim momentul si urmeaza urmatoarea intrebare: "Semnul de pe deal l-ati vazut? " Eu, spasit: "Da". El: "Si ce scria pe el? " Eu, si mai plouat: "60". El: "Si ce viteza aveati? " Eu murmul sfios: "Putin mai mult". El: "Putin mai mult de dublu". Se apuca el sa rasfoiasca printr-un carnetel iar eu ma apuc sa calculez daca ajung banii pe care-i am la mine sau trebuie sa vand si un rinicihi si un copil. In timp ce incercam sa ma decid intre rinichiul stang si cel drept (cu copilul va dati seama ca decizia era mai simpla in momentul acela), el se uita la mine si face: "Vad ca nu va certati cu mine". Pai de ce sa ma cert daca omul avea dreptate? Se uita la mine, se uita la masina, i-mi intinde voucherul si permisul si-mi recomanda sa merg mai incet. Dupa cate povesti auzisem despre politistii bulgari care fac si dreg, ma uitam la el si credeam ca sunt la camera ascunsa. In fine, ma urc in masina si plecam mai departe.

Pe la ora 3 ajungem la hotel si ma duc cu Cristi la receptie cu vouchere, pasapoarte si 2-3 kilograme de speranta. Surprizaaaa... tanti de la receptie ne spune ca ea n-a auzit in viata ei de agentia care ne luase banii. Dupa o scurta sincopa i-i fac semn sa se dea aproape si-i spun ca eu de acolo nu plec, chit ca dorm in receptie. Pana la urma se lamureste, ne gaseste si pe lista si ne cazam. Bantuim putin pe afara, mancam si fiind rupt de oboseala decid sa raman in camera sa ma odihnesc mai ales ca piticul dormea. Dormea pana am vrut eu sa ma culc, dupa aceea a vrut sa afle tot hotelul ce plamani buni are el. L-am schimbat, i-am dat sa manance, i-am dat apa... degeaba. Existenta lui se pare ca depindea doar de numarul decibelilor pe care putea sa-i scoata. Pana la urma vine nevasta-mea in camera si... si nu-i face nimic, dar TACE!!! Ma intind fericit in pat si dorm aproximativ 25 de secunde pentru ca Alex trebuia sa-mi arate EXACT atunci piscina. In concluzie, daca nu m-am sinucis atunci, nu cred ca as mai gasi motive suficiente cu alta ocazie.

Intrebarile 2 si 3 nu au nevoie de raspunsuri foarte elaborate.

De ce au intrat bulgarii in UE?

Datorita progreselor remarcabile pe care le-au inregistrat in industria clestisoarelor de unghii! Pe bune, am luat un clestisor de la ei, facut in Veliko Tarnovo (eh... ar trebui sa fiu mandru ca l-am vizitat, mama lui de oras) care taie de zici ca-i laser. Alt motiv pentru aderarea lor nu vad.

Prin ce se remarca arta culinara a vecinilor nostrii din sud?

Aici vorbesc doar din experienta limitata oferita de restaurantul hotelului. Pe baza acestei experiente (relativ triste), apogeul artei culinare bulgaresti este atins de:

1. chifle

2. pepeni

3. pizza

Astea au fost chestiile cel mai bine gatite. De ce am spus mai sus ca este o experienta trista? Pentru ca mi-am petrecut o zi si jumatate din concediu in pat cu, febra si greata de la nush-ce mizerie mancata la all inclusive-ul lu' peste!

Acum, sa nu fiu rau, hotelul e foarte frumos, camerele mari si curate iar statiunea e chiar draguta, desi extrem de aglomerata.

Singura problema a fost cu sezlongurile la piscina. La ora 7 umblau aia buimaci sa-si intinda prosoapele la piscina pentru ca pe plaja trebuia sa platesti cate 7 leva pentru sezlong (bucata) plus 7 leva pentru umbrela. Intr-o zi, in mod uimitor, cand iesim de la masa vad ca nu-s sezlongurile pline de prosoape. OK, hai sa stam si noi azi la piscina. Fetele vroiau sa mai leneveasca asa ca il iau pe Cristi si coboram la piscina. Acolo dam de un centaur bastinas care facea pe dobermanul cu noi ca n-avem voie sa lasam prosoapele (cica noi reguli instituite de management). Incerc sa-i explic omului ca daca tine neaparat duc prosoapele in camera, dar ca noi vrem sa stam la soare. El nu si nu, ca pana la 10 n-am voie! Mai copile... e soare de la 8, eu vreau sa stau tolanit sa citesc. Ala... neam. Vad ca n-o scot la capat cu el, dau intelegator din cap si-i fac semn ca tocmai l-a strigat cineva de la receptie. Berbecul o ia la galop in stanga, eu o iau usurel in dreapta spre sezlonguri. Ne asezam cate o scrumiera, luam cate o bere de la bar si ma duc langa scaunul salvamarului (sau salvabaltarului) sa iau doua saltele d'alea de plastic. Nu va spun ca apare ala gafaind si cu ochii bulbucati si incearca sa-mi smulga salteau din mana. Ma uit la el ca la un pechinez isteric (n-avea parul suficient de mare ca sa fie asemnarea completa, ca la fizic era bucatica rupta) si incerc sa-l calmez pana nu se rupe ceva in el. Ala tragea de saltea ca potaia de pantalon. Vad eu ca nu se lasa si trag mai tare de saltea spre mine si inspre piscina. Beleaua naibii... lu' ala-i patineaza anvelopele, scapa salteaua si se repede zbierand spre piscina. Am apucat sa-l inteceptez inainte sa faca o baie matinala si-l asez pe un sezlong. Ala gafaia ca diperatul incercand sa-si traga sufletul. Uitase si de mine si de saltea. Din pacate, sadicul din mine statea la panda. asa ca-l iau de o ureche si-l ridic in picioare iar cu cel mai angelic suras de care sunt capabil i-am susurat: "sorry dude, no sun bath before 10 AM". Replica lui (dupa 2 minute de buimaceala neincrezatoare) cred ca facea referiri la stramosii mei si ai saltelei, dar macar din clipa aia nu l-am mai vazut.

---

VIZUALIZĂRI: 2952 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI