Andre Rieu și experiența vieneză într-o râșniță de cafea

TIPĂREȘTE

Multă lume pare să fi fost la Viena dar mie mi-a venit rândul anul acesta și nu pot decât să exclam UAU! În sfârșit un oraș în care iarna nu te apucă depresia și nici nu-ți dorești neapărat să ajungi repede la hotel pentru ceva fierbinte... Deosebit a fost și faptul k soțul meu (care nu se omoară după deplasări în străinătate, mai ales gen city-break) a venit cu bilete rezervate la avion și la concertul lui Andre Rieu, motivul principal al deplasării noastre, cum credeam noi atunci. Dar Viena a dovedit că este ea însăși un oraș vedetă, plin de istorie, pusă artistic în valoare. Ce m-a impresionat cel mai mult, pe lângă palatele, catedralele, turnul Dunării și alte minunății, a fost rețeaua de transport simplă și extrem de eficientă ca și audioguide-urile în românește care m-au uns la suflet, la câteva dintre obiectivele turistice pe care am reușit să le vizităm!

Cazarea la pensiune (a cărei traducere este râșniță de cafea) a fost o alegere bună, fiind strategic amplasată la 5 min de Stadthalle, unde a avut loc concertul marelui artist și tot la 5 min de Gara de Vest, ceea ce însemna acces liber către orice punct cardinal din oraș. Am făcut rezervare prin booking.com dar cei de la hotel ne-au sfătuit ca, altădată, să facem rezervarea direct la ei, că se economisesc 20-30 eur. Este un hotel fără pretenții, cu o cameră standard obișnuită dar curată, baia, destul de mică dar având cadă. Pat mare matrimonial, perdele drăguțe, care mai atenuau aspectul simplist, același televizor mic și penibil pe care-l regăsești și în alte țări cu pretenții, la trei și chiar patru stele. Era în cameră și un aparat de aer condiționat mobil, mare și ciudat, nemaiîntâlnit nicăieri, semn că vienezii sunt oameni cu picioarele pe pământ. Micul dejun inclus era același în fiecare dimineață, deci sunt și conservatori. Nu m-a deranjat prea tare pentru că am stat doar 4 zile, probabil că, pe termen lung era bun pe post de dietă, că ajungeai, în final, să renunți la el. Era compus din două feluri de salam, brânză, cașcaval, ouă, unt, gem, un fel de fructe, ceai, cafea, lapte, cereale, în concluzie, mult mai consistent decât un mic dejun continental la Londra, la tot atâtea stele. Deși hotelul era situat la stradă, totuși camerele erau poziționate în lateral, astfel încât te puteai odihni suficient de bine. Sigur că și orașul te ajută mult în acest sens, că ajungi noaptea târziu, frânt.

Pentru cine dorește să petreacă câteva zile în scop turistic sau pentru shopping și nu are pretenții mari, este un loc de cazare care poate fi încercat fără regrete! Și, apropo, concertul lui Andre Rieu a fost foarte frumos, într-o sală imensă, cu multă lume bună dar și un italian necivilizat care s-a trezit urlând în mijlocul concertului, cu multe baloane, decoruri, zăpadă artificială care a căzut strategic pe cei din primele rânduri (ca să-i pedepsească, pesemne, că au avut norocul ăsta) și desigur, maestrul cu echipa sa unică nonconformistă dar de bun gust, care redimensionează cuvântul spectacol la fiecare apariție. Sigur că până și germana vorbită fluent de el, între bucățile muzicale (el fiind olandez), a fost o păsărească dulce pentru urechile mele sensibile la limbile germanice. Am întâlnit mulți români acolo care ne-au întărit sentimentul că suntem în locul potrivit, la momentul potrivit. Pe scurt, voi reveni cu plăcere în Viena, chiar și fără Andre Rieu!

---

VIZUALIZĂRI: 3135 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI