Pentru o clipa am simtit ca invadez intimitatea acestei mari familii...

TIPĂREȘTE

In circuitul european din vara, dupa vizitarea orasului Frankfurt si a domului, a venit randul vizitei la casa natala a marelui Goethe. Am ajus relativ repede, pasind grabiti pe strazile orasului intesat de lume. Ne-am oprit in fata unei case frumoase, cu fatada relativ recent vopsita in culori de un galben pai si cu chenar gri-albastru la ferestre, edificiu cu 4 etaje si parter cu o intima curte interioara, nu prea mare, casa devenita acum muzeu. Biletul pentru grup ne-a costat 4 euro/pers. fara reducere pentru copii sau studenti. Adresa este: Großer Hirschgraben 23-25 D 60311, Frankfurt am Main.

Cladirea construita in sec 17, a fost bombardata in cel de-al 2-lea razboi mondial. Cu toate acestea casa a fost restaurata complet cu mare fidelitate fata de original. Multe piese sunt originale, din casa propriu-zisa.

Casa lui Goethe este vizitata anual de aprox. 200 mii de persoane. Goethe este cel mai mare scriitor german, nascut in orasul Frankfurt. El face parte din categoria celor carora le place sa-si aminteasca de imprejurarile vietii lor si sa le povesteasca. O trasatura autobiografica trece prin toate operele sale si a determinat in intregime cateva din scrierile sale cele mai importante. Materialul biografiei lui Goethe este unul dintre cele mai bogate pe care le cunoaste istoria literara universala. Viata lui a fost povestita cu amanunte capabile sa-i satisfaca si curiozitatea cea mai indiscreta.

Goethe isi incepe lucrarea sa “Poezie si adevar” astfel: “Am venit pe lume la Frankfurt am Maine pe 28 aug. 1749 exact in momentul in care clopotul bisericii Sf. Katherina a batut ora 12. ”

Bunicul dinspre mama era la acel moment primar al orasului. Iar bunicul dinspre tata era consilier la primarie. Deci provenea dintr-o familie cu o anumita pozitie sociala si destul de instarita.

Dintre numerosii copii ai familiei Goethe, 3 fete si 3 baieti, nu au trait decat 2: cel care urma sa ajunga cel mai mare scriitor german si o sora a sa mai mica, pe nume Cornelia.

Insemnatatea politica si economica a orasului sau natal, Frankfurt, a dat acestuia posibilitatea sa fie vizitat de numerosi straini si astfel orasul a oferit temelia dezvoltarii unei burghezii prospere din randul careia s-a ridicat si marele scriitor. El a suferit, ce-i drept, in tineretea lui de faptul ca nu era si el un “von”, adica provenea dintr-o familie destul de bogata dar nu avea particula aceea de noblete. Si-a castigat-o in schimb spre sfarsitul vietii. Parintii s-au ocupat foarte mult de educatia copiilor, care au studiat limbile clasice, limbile moderne, au studiat biblia, elemente de stiinta (casa are o biblioteca impresionanta). Copiii au studiat mai intai acasa, cu profesori particulari si apoi la gimnaziu, in orasul natal si apoi in alte locuri...

In aceasta casa Goethe s-a nascut, si-a petrecut copilaria si o parte din tinerete. Aici a scris “Suferintele tanarului Werther” si a inceput opera “Faust”.

Am inceput vizitarea casei incepand cu parterul. La intrare am vazut un bust reprezentandu-l pe mare scriitor la maturitate, asa cum de fapt apare in mai toate pozele. Holul degajat si destul de luminos ne-a aratat deja cateva picturi deosebite dar si un semineu de toata frumusetea. Apoi am intrat in bucatarie. O sala mare, cam de dimensiunea sufrageriilor noastre din apartamente. Acolo am vazut mobilier si ustensile specifice locului de gatit, atat de frumos pastrate si aranjate. De exemplu, pe perete era un raft unde se odihneau bine mersi tavi vechi din alpaca, dar si cateva farfurii din faianta, cu modele inflorate in tonuri de albastru sau galben. Sub acel raft era o masa din lemn masiv, pe care erau asezate mai multe obiecte tot din alpaca sau alama dar si o albie micuta din lemn, unde se framanta coca pt. producerea painii de casa. Putin mai departe, spre fereastra era un fel de chiuveta si deasupra ei un mecanism ca un fel de pompa ce aducea apa. Cuptorul era de asemenea foarte decorativ, pe plite poposind alte obiecte de uz gospodaresc speciale pt. bucatarie.

Apoi am trecut la vizitarea camerelor cele multe, casa avand 4 nivele dar doar primele 2 etaje sunt puse la dispozitia vizitatorilor. Holul pe care sunt treptele din lemn este destul de larg, cam ca la blocurile noastre. Am urcat si am patruns in universul copilariei si tineretii marelui scriitor german. Am avut la un moment dat sentimentul ca eram o intrusa si ca invadam un teritoriu interzis ochilor mei de turista, sentimentul ca deranjam. I-am spus si fiica-mii ca parca am intrat cu bocancii (chiar daca eram in adidasi), in intimitatea casei. Fii-mea a holbat ochii la mine si chiar a si ras putin. Dar treptat, treptat, m-am relaxat si am putut savura din plin frumusetile fiecarei camere. Podelele din toata casa scartaiau de mama focului. Ghida chiar ne-a spus ca majoritatea sunt originale, cu toate ca toata casa ar fi fost recladita... in fine... Casa am inteles ca a fost reconditionata si mobilata cat mai asemanator cu cea a familiei Goethe. Multe obiecte sunt chiar ale casei initiale, reusind sa "supravietuiasca". Am vazut ca fiecare camera era vopsita sau pus tapet diferit, dand fiecarei incaperi un aer special, distinct.

Si asa am intrat intr-o camera galbena, chiar asa ii spune si aici este un loc de primire al musafirilor, cu o masuta si scaune model clasic, avand intr-un colt bustul lui Oreste din ”Ifigenia” dar si multe tablouri destul de valoroase, cu portrete ale unor duci si ducese ale vremii si pe jos un mare covor persan multicolor. Am trecut in camera gri, camera de muzica, unde am vazut un pian pe verticala, un clavir, un birou cu un scaun iar pe pereti alte tablouri. Ce este aici de remarcat, sunt doua tablouri speciale, reprezentand familia; si anume pe mama cu fetele care cos sau tricoteaza deci invata gospodarie de la mama; iar celalalt tablou il infatiseaza pe tatal cu baietii care invata. Tablourile sunt cu cei 6 copii ai familiei, deci cand acestia traiau, fiind inca mititei. De aici rezulta faptul ca la acele vremuri femeile erau cu gospodaria si-si invatau si fetele in aceeasi “bransa” si numai baietii aveau dreptul la invatatura, parte de carte. Cata nedreptate, domle... de-aceea femeile s-au “revoltat”si asistam tot mai mult la emanciparea si revolutia femeii... Go for it, women!!!...

Pe holul de la primul etaj sunt doua dulapuri masive din lemn, acestea reprezentand lucrarile de diploma ale unor elevi ce terminau cursurile de tamplarie. Iar buncii scriitorului lucrand la primarie, unul fiind chiar primar, aceste obiecte au fost aduse acolo la primarie si ulterior mutate in casa Goethe.

Se purta atunci la vremea respectiva si era o moda extraordinara sa aduci putin exotism in casa ta, chiar daca te costa si familia Gothe isi putea permite. Astfel, urmatoarele camere au fost ornate cu un tapet de origine si model asiatic, adus tocmai din Beijing (fostul Pekin de atunci). Camera Pekin, in care am ajuns noi sa o vizitam impresioneaza printr-un candelabru din piese mici de cristal, dar si prin multe picturi cu portetele bunicilor si altele, ca si mobilier elegant specific epocii. Foarte frumos la vedere... Ferestrele la toate camerele sunt cu perdele largi si lungi acompaniate de draperii grele din diferite culori, de la alb, rosu si chiar verde, in functie de tonul peretilor. De asemenea, alte piese rare reprezinta si sobele din camere, deosebite, cu modele nemaivazute de mine pana atunci, cel putin, doar in filme, adevarate opere de arta, cu picturi si tot felul de incrustatii pe ele.

Scarile sunt cu parapet din fier forjat cu modele foarte frumoase, dand aspect de eleganta si rafinament. Intr-un colt pe un perete de la scara ce duce spre etajul 2 este o mostra cu o bucata de marmura artificiala, incadrata intr-un chenar din ipsos, ca o stucatura, ceva foarte rar la acea vreme. Dar familia Goethe, mai avuta, si-a permis sa aibe asa ceva in casa lor. Si tavanele de la toate camerele sunt “brodate” cu modele splendide din stucatura alba, ce dau un aer de eleganta locului respectiv.

Am ajuns si la camera albastra, camera surorii lui Goethe, deci camera Corneliei, cu un tapet pe fond albastru cu floricele rosii. Aici este un birou cu un scaun, si un grup de scaune cu o masuta pe un colt si un bufet, ce nu lipseste din nicio camera, dar si tablouri printre care cel mai mare este un portret ce o reprezinta chiar pe Cornelia. Aici se tineau mereu ore de muzica, fiind si un pian, de data aceasta pe orizontala, sora cea mica fiind foarte talentata in ale muzicii. De fapt, toata familia era inzestrata cu acest har al muzicii si aici, in aceasta camera se tineau mici concerte la care luau parte si cantau fie din voce, la flaut sau la pian toata familia impreuna cu rude sau prieteni apropiati. Cornelia si mama lor erau recunoscute ca fiind cu voce si cantau cel mai bine si mai frumos...

Si iata-ne ajunsi in camera verde unde s-a nascut marele scriitor. O camera luminoasa, cu o masa mare pe mijloc, cu un geam, ce ne-a dezvelit in original chiar certificatul de nastere al marelui Goethe, impreuna cu cateva dintre paginile cu scrierile sale. Si pe un perete este un tablou cu portretul cel mai cunoscut al scriitorului spre batranetile sale.

Camera galbena, cea a mamei lui Goethe, este stralucitoare, poate tocmai din cauza culorii deschise a tapetului imbinat perfect cu floricele. Aici doamna Goethe isi primea prietenele cand veneau in vizita si beau impreuna o ceasca de cacao fierbinte, bautura ei preferata. Pe vremea aceea nu se bea nici cafea nici bere neagra... inca. Dar distinsa doamna avea o mica-mare fixatie; si anume, le concedia des pe servitoare (avea o multume de servitori... la o casa de asemenea proportii era si normal; da, dar isi si permitea) pentru ca avea pretentia ca bautura de cacao sa nu fie lasata prea mult in contact cu aerul pentru a nu face posghita, ceea ce nu-i placea deloc doamnei. Aici mai este si un bufet cu o vitrina din care se vad atat de frumos servicii de ceai sau de... cacao din portelan fin, din care mama scriitorului si prietenele sale isi sorbeau cu placere acea ceasca de cacao... limpede...

O alta camera este si cea de pictura, acolo unde familia Goethe aducea tineri talentati in ale desenului si picturii. Si le permitea acestora sa picteze aici, pentru ca incaperea avea o lumina foarte buna. Picturile care imbratiseaza cu generozitate cam toti peretii din aceasta camera, nu sunt ale unor nume consacrate, dar nu sunt nici lipsite de valoare.

Dar cea mai impresionanta camera ramane marea biblioteca. O sala plina de rafturi pe toti peretii, cu carti foarte valoroase, foarte multe dintre ele, de stiinta, cu precadere de drept. Dupa cum se stie, Goethe a studiat Dreptul.

Ei, si am ajuns la etajul 2 unde am putut admira numai camera de joaca a micutului Goethe. Iar aici piesa de rezistenta o constituie un teatru de papusi, o cutie mare din carton, universul copilariei marelui scriitor. Acesta a fost un cadou primit cand a implinit varsta de 4 ani. El aducea multi copii sa se joace cu el si acest teatru de papusi i-a stimulat foarte mult imaginatia si fantezia. Chiar se mandrea cu acest joc, fiind in centrul atentiei, pentru ca, nu? cati copii de la acele vremuri puteau avea acasa un asemenea joc? ! doar familiile mai instarite si el era unul provenind dintr-o astfel de familie...

In concluzie, toate camerele sunt insotite de un mobilier vechi, dar foarte bine reconditionat, in stil baroc tarziu, care corespund vietii burgheze de la acel timp. Ca si multe obiecte de arta, grafica si busturi cu diverse personalitati ale sec. 18 si 19, de la stilul baroc tarziu, clasicism pana la romantism si Biedermeier. De asemenea, am uitat sa specific faptul ca in fiecare camera este cate un ceas de perete, de modele diferite si atat de frumoase fiecare. Ca de altfel, si multe oglinzi cu rame care mai de care mai deosebite. Iar pe fiecare masa erau vaze cu flori, ce inviorau si dadeau viata acestor camere, de ziceai clar ca aceasta casa este acum locuita. Nu degeaba am avut acel sentiement de la inceput…Si toate acestea dovedesc clar ca familia Goethe a imbinat cu mare placere si succes arta cu frumosul dar si cu utilul, ramanand peste secole un exemplu viu... precum aceasta casa transformata intr-un muzeu ce trebuie vizitat macar o data in viata, in trecerea prin Frankfurt...

Asa am traversat si noi universul familiei Goethe, am coborat treptele ce trozneau sub pasii greoi ai fiecaruia, am mai poposit putin prin curtea interioara a casei, facand ceva poze si am plecat mai departe, fericita, cel putin, ca pentru o scurta perioada am fost si eu un musafir al acestei nobile si onorabile familii.

Si v-am scris si eu toate acestea, doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI