Vera Santa Maria - traseu, cazare, masa, merita incercat

TIPĂREȘTE

Va salut,

Despre Vera Santa Maria s-au scris multe si probabil se vor mai scrie dar daca aveţi răbdare pana la sfârşit poate o sa va faceţi o idee si mai buna decât pana acum. Merita citit!

Traseul (după multe cautari pe internet si cu sprijinul via Michelin) a fost ales pe următoarea ruta:

ROMANIA Câmpulung Muscel, Piteşti, Bucureşti, Giurgiu

BULGARIA: Ruse, Razgrad, Monastirsko, Targovishte, Omurtag, Kotel, Jambol, Elhovo

TURCIA: Hamzabeyli, Edirne, Havsa, Uzunkopru, Hamidiye, Kesan, Gelibolu, Canakkale, Aliaga, Izmir, Selcuk, Kusadasi,

plecarea având loc in data de 30. 07. 2009 ora 23. 30 din Câmpulung Muscel urmând ca in Bucureşti sa luam ceilalţi prieteni ce ne-au însoţit in excursie; totul a decurs conform planului, la ora 3. 00 fiind in vama la Giurgiu loc in care am realimentat cu motorina… si de aici începe aventura; bineînţeles ca odată intraţi in Bulgaria GPS-ul a început sa-si facă de cap si astfel am ratat curba la dreapta pe podul din Ruse; neavând ce face am continuat si am făcut stânga dar preţ de aproximativ 2 ore am mers paralel cu drumul european E70 prin nişte locuri uitate de Dumnezeu - drum asfaltat si surprinzător de bun dar nu am întâlnit nici măcar o maşina, poliţist sau măcar o coada de pisica parca eram intr-o alta lume - prima impresie despre Bulgaria fiind aceea ca este un loc nepopulat; una peste alta am reuşit sa ajungem la traseul stabilit undeva spre dimineaţa in apropiere de localitatea Omurtag si tot ce pot sa va spun este ca indicatoarele in Bulgaria sunt ceva de groaza (foarte mici, puse in te miri ce locuri, scris chirilic, alb/negru pe un fond maron închis…) incredibil. Odată reveniţi la traseu, a urmat binemeritata pauza de ţigara, cafea, sandvişuri… si fara sa insist, la ora 08. 45-09. 00 eram in vama turca Hamzabeyli unde am făcut o pauza mai lunga, au urmat formalităţile de vama – totul a decurs foarte repede, după care intraţi in Turcia lucrurile se schimba: indicatoare mari, şosele bune, turcii construind cu o frenezie debordanta şoselele fiind lărgite si terasate si cu cat ,,coboram” cu atât pamantul devenea din ce in ce mai roşu – cărămida, acoperit de nenumăraţi măslini.

Am traversat strâmtoarea pe la Gelibolu si am continuat drumul fara pauza la Canakkale; am oprit intr-o parcare in apropierea unei paduri unde am făcut un popas pentru prânz (toaleta, sandvişuri, tigari, cafea, suc, apa) 30-45 de minute si mai apoi prima baie in marea Egee (pauza de aproximativ 1 h in apropierea localităţii Kucukkuyu), spre seara in jurul orei 19. 00-19. 30 ajungand in IZMIR (super oraş pe timp de noapte, turcii construind blocuri si case te miri unde) dupa care am ,,ţinut” drumul spre Aydin - autostrada si la ora 21.30 in 31.07. 2009 eram in Kusadasi (22 h - drum făcut ,,dintr-o bucata” cu pauzele de rigoare si destul de lungi; nu recomand neapărat traseul ,,dintr-o bucata” decât daca conduceţi cel puţin 2 persoane… noi avand avantajul ca deplasarea a fost efectuata intr-un grup de 9 persoane (8 adulţi si 1 copil - cu un Renault Nissan Interstar de 9 locuri).

Având in vedere ca biletele noastre intrau in vigoare in ziua de 01. 08. 2009 la VERA SANTA MARIA, ne-am cazat in staţiune la un hotel de ,,doi lei” (scuze, am vrut sa spun 2** dar nu prea le avea...) si a doua zi veseli si fresh ne-am prezentat la Vera, unde, după plasarea binecunoscutului bacşiş (câteva sticle de vin romanesc) am primit camerele relativ apropiate la etajul 1 in corpul principal, camere curate si la locul lor, aerul condiţionat a funcţionat non-stop, prosoapele shimbate zilnic (oricum soţia nu foloseşte niciodată prosoapele de la hotel…); am dat cameristei suma modica de aproximativ 3 lire turceşti (nu este obligatoriu) si zi de zi ne aranja prosoapele si perdelele in fel si fel de feluri, plus apa la frigider – in Turcia apa de la robinet nu este potabila.

In ceea ce priveşte mâncarea, totul a fost in regula, poate sa fi foarte pretenţios sa nu găseşti ce sa mănânci, dar daca te aştepţi la caviar si şampanie, homari, fructe de mare, ceafa de porc si pastrama grasa cu siguranţa nu o sa găseşti la Vera, in schimb nu au lipsit: carnea de pui, de curcan, vita, peste, mezeluri (de care nu m-am atins), diverse mâncăruri gătite, pâine prăjita, cartofi prajiti sau natur, orez sub diferite forme, unt, caşcaval si brânzeturi, masline (negre si verzi – sărate) rosii, castraveti, oua, iaurt, lapte, cereale, miere, diverse sortimente de gem, salate de toate tipurile, pepene roşu si galben (din belşug), prune si struguri (puţin cam acrişori), pizza, diverse cornuri si foitaje cu brânza sau alte umpluturi, cafea, ceai, vin sec, gin cu lămâie, bere – EFES – rece si buna (au băut si fetele…), sucuri la dozator (bune) si cola, fanta, sprite, toate cu gheata, cerute la bar, diverse tipuri de prăjiturele din care personal nu am gustat (am descoperit in ultima zi ceva ce semăna cu un cataif – bun) iar seara pe langa meniul servit puteai sa iţi iei ceva de la ospătarii ce ieşeau pe marginea piscinei cu 3-4 grătare fierbinţi la care preparau in fata ta: piept de pui sau de curcan, peste, paste, carne de miel sau vita, clătite si gogoşele trase in miere etc.

Pe scurt nu am văzut ca refoloseau mâncarea (tot ce rămânea in farfurie se arunca la cos, absolut tot…) dar cred ca daca rămânea ceva pe platourile pe care erau servite brânzeturile, caşcavalul, ouăle fierte, rosiile si castravetii etc. probabil ca acestea nefiind atinse erau folosite la prepararea unor salate ce aveau in componenta oua sau brânzeturi fapt ce probabil se întâmpla si la case mai mari…pana la urma erau totuşi neatinse.

In ceea ce ne priveşte am încercat sa ne organizam timpul in aşa fel incat sa cuprindem cat mai mult:

- in fiecare dimineaţa am fost la mare (aproximativ 250-300 metrii, plaja proprie, şezlonguri bunicele, saltelute relativ murdare…), plaja cu pietre si nisip, pietre mari in apa, apa excelenta, verde albăstrui si de o transparenta deosebita;

- o zi am fost in croaziera – merita, dar mâncarea lasă de dorit, cost 16 – 20 euro;

- o zi am fost la ADALAND – bestial, chiar daca am depăşit cu foarte puţin vârsta de 40 de ani m-am simţit ca un copil…, cost 18 euro;

- o după amiaza am fost la EFES – oraşul antic merita văzut, pentru cei care au habar cat de cat de istorie, altfel va pierdeţi timpul (personal mi-a plăcut);

- o după amiaza am fost la SOKE – magazine de firma, unii spun ca sunt relativ ieftine, mie nu mi sau părut dar băiatului meu (16 ani) da, unde fiecare cumpara in functie de bugetul alocat excursiei;

- la piscina am stat puţin deşi cred ca au fost persoane ce nu au parasit hotelul toata perioada (culcat, mâncat, băut, iar mâncat si iar băut si ……!!!)

- seara de seara am ieşit in bazar (transport cu dolmusul – mici maşinuţe de cate 10-12 locuri…atenţie – ultimul dolmus spre hotel este la ora 00. 00)

-la plecare am trecut pe la bisericuţa Sfintei Fecioare Maria – se spune ca este locul in care si-a trăit ultimii ani din viata… (turcii ştiu sa scoată bani si din piatra seaca)

Ca o concluzie: excursia in Turcia a făcut toţi banii – raportul calitate/preţ fiind bun – este o experienţa ce trebuie neapărat repetata (probabil la anul – 2011) daca se va putea la un alt hotel, in prezent fiind in cercetări probabil pentru EPHESIA. In rest costul excursiei a fost de 780 euro – cost bilet trei persoane adulte (familie plus un copil – 16 ani) – all inclusive 7 zile la care s-au adăugat celelalte costuri suportate de fiecare familie si anume:

- 480 RON cota parte la motorina / familie

- 60 RON in echivalent euro sau lire turceşti pentru taxe pod, feribot, autostrada…

- 15 euro / persoana viza vama Turcia

In ceea ce priveşte tara noastră, fara sa par lipsit de patriotism consider ca avem tot ce ne trebuie (mare, delta, câmpie, deal, munte, la fiecare 10-15 km un curs de apa) cu mult mai mult decat au altii dar …concluzia o trageţi singuri.

Cu sinceritate si respect,

---

VIZUALIZĂRI: 1425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI