Un lac vulcanic

TIPĂREȘTE

E singurul lac vulcanic din tara si cred ca i-ati si ghicit numele - Lacul Sfanta Ana. In adancurile pamantului din tinutul Harghitei e-o lupta apriga intre elementele fierbinti ale naturii si cine va face o calatorie spre centrul pamantului, urmand calea descrisa de Arne Saknussem din cartea lui Jules Verne, va vedea ca in acel loc, la cateva zeci de mii de grade Celsius, totul e topit, acolo nu rezista nici un element chimic din tabelul lui Mendeleev. Astfel, calatorul nostru isi va explica si de ce la suprafata pamantului mai exista inca atatea emanatii sulfuroase, balti care bolborosesc fara incetare, emanatii de bioxid de carbon - excelente pentru a imbunatati apele minerale ce se imbuteliaza pe-aici - si o sumedenie de izvoare sau chiar lacuri minerale, caci procesul vulcanic din adancuri inca nu s-a sfarsit.

Lacul Sfanta Ana se gaseste in craterul unui vulcan stins de mult.

E "luna lui cuptor", e cald, sunt 34 de grade Celsius la umbra plopilor din orasul meu. Acum, din punct de vedere termic, in iulie si august, cel mai bine ar fi sa fiu ungur si sa traiesc la Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Tusnad sau Joseni unde temperaturile sunt mai suportabile. In restul anului ma multumesc si cu statutul de roman.

La lac nu se ajunge greu, dupa ce ai trecut de Miercurea Ciuc si Tusnad, peste vreo 10 km se face un drum la stanga, bine semnalizat, care dupa cativa kilometri se bifurca si el. La dreapta e Balvanyos, la stanga, e Lacul Sfanta Ana. Soseau e buna. Odata ajuns sus, pe buza craterului, e o parcare mare si pazita, taxa de intrare in rezervatie e accesibila, taxa in care primesti si o carte postala pe care apare o planta carnivora, pe care aici le gasesti in mlastina Mohos. Dupa ce ai servit la restaurantul hotelului din parcare sau pe o terasa, o cafea sau un colac secuiesc (kurtos kolacs), adica un fel de cilindru din aluat rumenit impanat cu nuca si zahar, excelent la gust, o iei spre lac. Pana jos in mijlocul craterului plin cu apa de ploaie, poti sa mergi pe jos pe serpentinele unei sosele si ajungi in 30 de minute sau pe scurtatura, direct prin padure, taind curbele, si ajungi in 35 de minute, pentru ca precis aluneci de vreo doua ori pe cetina inca uda. Poti cobori curbele si cu autoturismul tau, dar mai dai niste bani, iar parcarea de langa lac are locuri limitate si au prioritate mai ales autocarelor ce vin din strainatate.

Lacul, care samana cu un ceaun, sau mai bine cu o farfurie gigantica, e plin cu apa calduta, limpede si putin adanca. Nu, nu va speriati, nu e o farfurie zburatoare plina de E. T. ca cele ce le vad clujenii deasupra padurii Baciului! Si nici la ceaunul gigantic plin cu o potiune magica, din care se serveau Asterix si Obelix pentru a-i birui pe romanii ce le invadasera Galia, nu va ganditi. Nu va fie teama de acest vulcan, chiar daca ceaunul plin cu apa limpede de-i vezi nisipul de pe fund si la 3 metri, sta pe o punga de jaratec sub presiune ce ar putea exploda oricand. Dar cred ca n-o va face ea chiar azi cand e-o zi atat de frumoasa pentru turism si cand am si eu un week-end liber sau tocmai cand veti binevoi si D-voastra sa ajungeti pe-acolo. Vulcanul e "stins" de mai multe mii de ani, inca nu s-a raportat de la Homer, Herodot sau Gutemberg incoace, de cand avem informatii prin viu grai sau prin tiparnita, vreo activitate vulcanica majora in zona Ardealului, dar caldura acestei ape de munte s-ar putea datora in parte si alambicului din adancuri care fierbe mocnit. Lacul e foarte mare si inconjurat din toate partile de o padure de conifere. Practic, daca vrei sa faci o fotografie cu intreg lacul nu poti, n-ai cum, trebuie sa reculezi mult si atunci iei un trunchi de brad in ceafa. Sau intri in padure si fotografiezi lacul printre brazi.

O formatiune de ratuste, aparuta de nu stiu unde, traverseaza lacul prin fata turistilor ce-au intrat deja in el. Daca le ademenesti cu cateva firmituri de paine, ratustele vin la mal si te incanta cu tot felul de ghimbusciucuri acvatice. Vai, cata liniste este aici in acest colt rotund de paradis, unde n-auzi galagia orasului, sirenele ambulantelor sau vocile oamenilor care incearca sa vorbeasca fiecare mai tare decat celalalt! Pana si ratustele sunt mute, respectand turistii brutalizati de viata citadina.

Langa lac e-o mlastina in care gasesti cateva plante carnivore, precum e "roua cerului", plina de bobite stralucitoare, irezistibile pentru orice insecta, care se lasa usor prinse in mrejele ei. Bobitele de roua sunt deosebit de lipicioase, iar frumoasa planta nu e decat o capcana, care dupa ce musculita a-nceput sa se zbata intre sclipicioasele si lipicioasele ei mici diamante lichide, se inchide incet-incet, si-o devoreaza prin niste fermenti digestivi care i-avem si noi, oamenii, dar nu-i folosim pentru musculite ci pentru maioneza si mustarul ce pluteste uneori pe cate un Hot Dog sau Big Mac.

Planta carnivora imi demonstreaza. nu stiu a cata oara, ca ce e frumos poate fi uneori foarte periculos.

Daca ajungeti la Lacul Sfanta Ana, e bine s-aveti cateva firmituri de paine ca sa hraniti ratustele si cateva musculite si furnici intr-o cutie de chibrituri ca sa hraniti plantele carnivore.

Langa lac, a face un gratar sau mici, a aprinde focul sau a amplasa unele standuri cu racoritoare si chips-uri, e interzis cu desavarsire! E o rezervatie naturala si ecologica ce se respecta! Pana si bancile din jurul lacului sunt din lemn. "Curatenia" e cuvantul de ordine aici.

La lacul Sfanta Ana, ceea ce mi-a placut mie cel mai mult, in afara de peisaj, curatenie si liniste, a fost lipsa tantarilor. Cred ca e din cauza plantelor carnivore...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI