Castelul Lónyai – o ruină impunătoare

TIPĂREȘTE

Medieșu Aurit! Ce nume interesant! O denumire ce ne duce cu gândul la ceva strălucitor, important, căutat. Istoria acestui sat vine din vremuri întunecate, se întinde pe secole peste secole și este destul de încâlcită.  

În această zonă intens populată altădată de daci întâlnim după anul 1000 o așezare și o fortificație a „românilor schismatici” care va fi cucerită de maghiari și unde se vor așeza coloniștii regali. Documentele regale și papale consemnează Medieșu sub numele Meggyes, iar de la sfârșitul anilor 1500 apare numele de Aranyosmeggyes = Medieșu Aurit. Domeniul a reunit la un moment dat mai multe sate, așezarea Medieș fiind chiar centru administrativ al regiunii pentru o perioadă, a trecut prin stăpânirea mai multor familii nobiliare maghiare care locuiau în cetatea ridicată aici, ulterior un palat fastuos. Astăzi doar niște ziduri impunătoare amintesc de viața nobiliară de aici.

Satul ardelenesc cu case așezate se ivește în fața ochilor, zărim turla unei biserici apoi zidurile zimțate ale unei construcții ce semăna cu o cetate. Parcăm autoturismul vis-a-vis de castel, în fața căminului cultural, unde se găsesc câteva locuri de parcare. Primăria a amenajat cu ceva ani în urmă o alee de promenadă pietruită în jurul zidurilor prevăzută cu surse de lumină, bănci și coșuri de gunoi.

După cum arată terenul înconjurător ne dăm seama că au existat o serie de fortificații exterioare, lucru confirmat și de imaginea din satelit. Traversăm un fost șanț de apă care îngreuna accesul la o centură de ziduri dotată cu bastioane și turn de poartă. Vom înconjura ruinele palatului încercând să ne imaginăm cum arăta în vremurile de glorie. Ne-am aruncat privirea și prin interior prin câteva locuri mai accesibile și am observat că vegetația a pus stăpânire treptat pe curtea interioară deși autoritățile locale au curățat zona la un moment dat.  

În forma actuală palatul a fost edificat în prima parte a anilor 1600 de către un membru de vază al familiei nobiliare Lónyai. Transformarea vechiului castel în stil preponderent renascentist de către diplomatul Sigismund Lónyai este înscrisă în limba latină pe frontispiciul de deasupra intrării în castel, loc unde s-a aflat și blazonul nobililor Lónyai (dispărut după 1990). Ruinele sunt încă bine înfipte în pământ, zidurile păstrează o înălțime considerabilă, cărămida îmbinată cu piatra a rezistat câteva sute de ani (cred că bucăți de cărămidă găsim și prin casele sătenilor). Castelul are forma unui patrulater, era înzestrat cu turnuri de colț, avea o curte interioară și un turn octogonal străbătut de un tunel de acces.

Ocolim castelul și vedem ancadramentele de piatră păstrate în jurul ferestrelor, o serie de decorațiuni vegetale din piatră, aruncăm un ochi și în marile pivnițe boltite. Un inventar vechi menționează prezența în corpul răsăritean al castelului a unei mari săli de mese cu tavan de lemn aurit – de aici tradiția populară ar fi extras cuvântul „aurit” pentru castel și localitate.

Ei bine, ce obiectiv turistic pe cinste ar deveni acest castel dacă ar fi restaurat. Priviți reconstituirea digitală făcută de un sătmărean talentat: youtube.

În centrul satului sunt trei biserici (ortodoxă, reformată și greco-catolică) și un monument închinat eroilor locali din timpul Revoluției de la 1848.

Se încearcă, până la nivel parlamentar, obținerea de fonduri pentru restaurarea castelului din Medieșu Aurit. Până atunci turiștii se opresc în mijlocul satului uimiți de această ruină care ar putea deveni „romantică” .

Numai bine!

P. S. În apropiere de sat se află o rezervație arheologică inedită unde găsim 5 cuptoare dacice conservate in situ (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 187 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI