În preajma orașului Vălenii de Munte – obiective turistice mai mult în acte, decât pe teren

TIPĂREȘTE

Pe harta turistică a României și în multitudinea de materiale informative, tipărite sau în format digital, apar marcate/menționate multe obiective turistice de tot genul: istorice, naturale, religioase, culturale. Din păcate o serie de astfel de locuri sau obiective există mai mult în documente decât în realitatea din teren. Dacă unele au dispărut cu desăvârșire sau mai sunt urme vagi (fragmente de ziduri, pivnițe), altele sunt „în picioare” , au fost chiar restaurate, dar sunt inaccesibile publicului vizitator. Contează foarte mult să te informezi înainte de a merge într-un anume loc despre care ai citit pe Internet, să cauți știri și fotografii recente, să cercetezi hărțile online. (P. S. Precizez că eu știam ce voi găsi la fața locului, dar tot am mers acolo, poate se întâmpla o minune 🙂)

Recent, într-o zi călduroasă de toamnă, am ajuns în zona subalpină din jurul orașului Vălenii de Munte, în preajma Văii Teleajenului. După ce ne-am relaxat pe Platoul Slon (vezi impresii) am zis să mai mergem să vedem câteva „obiective turistice” aflate în același areal geografic.

Castrul Drajna

La nici 9 km depărtare de centrul orașului Vălenii de Munte, între casele satului Drajna de Sus, pe coasta unui deal situat în apropierea râului Drajna se găsesc ruinele unui castru roman. Fortificația a fost ridicată într-o primă fază în anul 101 din lemn și pământ (val de apărare și palisade) constituind o bază militară de popas și control în timpul primului război dacic, urmată de o a doua fază după cucerirea din 106 când castrul e refăcut din piatră. Aici au staționat mai multe unități militare romane, ca forță de ocupație, până prin anul 118, după care a fost părăsit.

Castrul din piatră avea ziduri duble ce închideau un perimetru de 185x190 m în care arheologii au descoperit drumul principal, două porți, clădirea comandantului, un templu, felurite clădiri care beneficiau de încălzire (cu sistem hypocaust).  

Castrul a fost una din principalele baze militare din această zonă găzduind circa 1000 de militari (legionari sau auxiliari), iar poziția fortificației îi permitea să controleze drumul dinspre Transilvania, cel care trece pe Platoul Slon. În apropierea castrului a existat o așezare a dacilor liberi și, posibil, o cetate dacică (antica Ramidava?).

Pentru protejarea principalelor construcții dezvelite de săpăturile arheologice s-a luat decizia acoperirii cu o structură din lemn închisă total, lucrări demarate în 2015. Clădirea de protecție se întinde pe circa 900 m2 din cele 4 ha pe care se desfășoară castrul. S-a tot discutat despre deschidere spre vizitare a sitului arheologic, dar se așteaptă finanțare europeană.

Detalii istorice și fotografii suplimentare aici: turism.drajna.ro/index.ph ... trul-roman.html.

Castrul este semnalat printr-un indicator specific, am parcat autoturismul pe marginea drumului, în dreptul școlii generale. Terenul e împrejmuit cu gard, poarta este încuiată, în cabina paznicului nu se vede nici o persoană. În spatele unei livezi, pe costișă zărim clădirea impunătoare de lemn care acoperă clădirea comandamentului. Noroc cu panoul informativ de mari dimensiuni care ne explică în text și imagini ce ar trebui să vedem pe dealul „Grădiștea” . Mai mult de câteva minute nu am poposit în fața acestui important reper istoric din epoca daco-romană.

Abia aștept deschiderea parcului arheologic de la Drajna de Sus, ar fi frumos să te poți plimba pe pasaje metalice, să admirăm eficientul sistem de încălzire roman, să vedem vitrine cu obiecte descoperite în timpul săpăturilor arheologice (au fost găsite monezi, podoabe, ceramică, cărămizi ștanțate etc.).

Moara de apă Warthiadi

Mai parcurgem câțiva kilometri și aproape de intrarea în orașul prahovean, la mică distanță de râul Teleajen, se află o instalație tradițională mult răspândită în alte vremuri – o moară de apă. Din timpuri vechi a existat acolo o moară, dar boierul Alexandru Filipescu, un învățat vizionar care avea moșie și conac la Drajna (vezi impresii), o reface pentru nevoile proprii, dar și pentru țăranii de pe moșie.

În 2019 am văzut prima dată această moară de apă construită din piatră de râu și lemn, acoperită cu șindrilă (din 1939). Moara, decor în câteva filme românești (Haiducii lui Șaptecai, Întoarcerea Vlașinilor), era abandonată, cu roata de doi metri înălțime sprijinită de perete și piatra fixă de râșnit (adusă din Dealul Istriței) lăsată în părăsire pe podea.  

Imediat după vizita mea la moara de apă aveam să citesc că Primăria Drajna, care a cumpărat moara de la moștenitori,  obținuse o finanțare europeană pentru restaurarea și amenajarea turistică a monumentului. Lucrările au demarat în 2020, dar au fost puțin întârziate din cauza dificultății procurării mecanismului de măcinat format din două pietre, una fixă, alta mobilă.

La sfârșit de an 2023 am găsit moara reabilitată, cu acoperiș nou din șindrilă, pereți refăcuți, sistem de măcinat funcțional, soclu din piatră reconstruit integral, curte reamenajată, canal de aducțiune apă reconstituit, sistem video de supraveghere. Am găsit bănci în curte și un panou informativ (cu text și în două limbi străine).  

Din păcate moara de apă era încuiată. Aștept și în acest caz deschiderea aici a unei expoziții (podul este amenajat în acest sens – 3dvirtual.ro/moara-de-apa-drajna), dar și desfășurarea unor evenimente culturale, așa cum se preconiza în proiectul de reabilitare.

Lacul Măneciu

Haideți să încheiem cu un obiectiv natural care oferă din anumite unghiuri priveliști minunate – Lacul Măneciu. Am oprit de mai multe ori în alveolele ad-hoc de pe marginea drumului național atunci când treceam spre Cheia sau Brașov și am admirat printre trunchiuri albe de mesteceni oglinda apei de o culoare ireală. Ar fi fost frumos ca măcar într-un singur loc să fie amenajată o parcare serioasă și o platformă de belvedere, peisajul e deosebit.

Lacul de aproape 200 ha format de apele râului Teleajen este ținut în frâu de un baraj de pământ de 75 m înălțime apărut acolo în anii '80 ai secolului trecut. Malurile împădurite și relieful submontan din jurul lacului de alimentare reprezintă un punct de atracție turistică, fără a fi valorificat la potențial maxim. În toamna lui 2023 am văzut lacul și culoarea lui deosebită de la înălțimea Platoului Slon. Avem o natură minunată!

Concluzii. A fi sau a nu fi obiectiv turistic? Greu de spus în ceea ce privește anumite obiective (monumente, biserici, muzee, cetăți, ruine etc.) – ele sunt marcate pe hărți dar la fața locului nu vei găsi mai nimic. Mai rea este situația în care aceste obiective au fost restaurate, reabilitate sau refăcute și totuși nu sunt deschise publicului vizitator. Mă bucură atunci când ajung din nou prin locuri unde cu mulți ani în urmă nu se întâmpla nimic și găsesc totul schimbat în bine și, bineînțeles, deschis vizitării.

Să auzim numai de bine și... Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI