De mâncat și (mai ales!) de băut în Brno

TIPĂREȘTE

De fapt, după ce ne-am cazat, nu ne-am bulucit să cercetăm împrejurimile, în sensul de atracții turistice, ci ne-am bulucit să cercetăm împrejurimile în sensul de... împrejurimi. Pe când eu eram ocupată să butonez interfonul de la intrarea în hotel, Tati observase cârciuma de lângă și a ținut-o minte pentru mai târziu. (Pivnice u kocourka – Branik, pe numele din buletin. Adresa: Mlýnská 332.) Coborând, mi-a retezat brutal elanul explorator: „Stai, Mami, că mor de sete! Hai și-om rade o berulă, că doar am ajuns în patria dumisale!”

Interiorul nu iese în evidență prin nimic. Este, pur și simplu, genul ăla de loc unde se strâng bărbații și beau bere uitându-se la vreun meci la TV. Dealtfel, chiar am găsit înăuntru un ecran pe care rula un meci de fotbal (nu prea interesant, se pare, din moment ce nimeni nu-i acorda atenție) și câteva personaje masculine... cam de vârsta a treia. Barmanul – din aceeași categorie de vârstă – nu vorbea decât limba natală, însă, în mod curios ne-am înțeles de minune. Bine, era clar ce dorim, 2 berule (erau 3 feluri de toate, așa că am dat cu banul). Când să plătim, ups! , nu se poate decât cash! Ne-au picat fețele realizând că nu schimbasem neam, dar nenea a înțeles încă o dată care-i baiul și cu un cuvânt universal („bancomat” ) și 2 semne din deget („în față și la stânga” ) ne-a sugerat soluția. (Aveam să scoatem minimum posibil - 3000 coroane, parcă; vreo 600 lei - și aveau să ne ajungă până am părăsit Cehia.)

Când m-am reîntors, pe masă ne așteptau 2 halbe aburinde, fiecare așezată pe câte o bucată de hârtie pe care barmanul scrisese de mână „10%” și „11%” . Am făcut ochii mari, știind că berea se măsoară în grade alcoolice și că berea obișnuită are în jur de 5% alcool, în timp ce vinul se situează pe la 12-15%. „Tati, o să ne facem praf și pulbere! Bem astea și ne ducem în cameră, la nani! Adică sper să ajungem până acolo, să nu ne măture ăștia de pe trepte...”

Berea fu delicioasă (aveam să declarăm la întoarcerea acasă că a fost cea mai bună din vacanța asta!) și, în mod absolut surprinzător, nu ne-a pleoștit mai mult decât o bere „normală” . Ba chiar ne-a înviorat un pic... Hmm... În plus, nici prețul nu ne-a destabilizat bugetul, chiar deloc: 35 czk bucata (cam 7 lei). Recomand maxim bărulețul ăsta!! Dacă vă nimeriți prin zona gării – doar 5 minute de mers, să zic...

***

Seara, întorcându-ne din peregrinări, încă aflându-ne în centrul vechi, ne tot întrebam dacă să mai mâncăm ceva sau nu înainte de culcare... Prânzul de lângă Bratislava ne fusese mai mult decât suficient, dovadă fiind faptul că nici nu-l putuserăm dovedi, iar „resturile” ne așteptau în frigiderul din cameră. Totuși, ceva ne-a atras atenția: oameni poposind pe treptele unei clădiri, cu halbe/pahare de bere în mâini. Brusc, ne-am activat! Ce-i aici?!!

Ce să fie?! „Decât” Locál U Caipla ( lokal-ucaipla.ambi.cz/en, Kozí 115/3). Curioși, îi călcăm pragul și ceea ce găsim înăuntru ne ridică brusc comisurile bucale în direcția ochilor! Mese și scaune simple, de lemn, tancuri de inox (pline cu bere artizanală, bănuim), un bar-insulă și, mai ales... „desenele” de pe pereți, arătând ca și cum niște copii s-ar fi jucat scrijelind în stil naiv lambriurile de lemn. În plus, printr-un sistem ingenios, aceste scrijelituri erau luminate din interior! N-am mai întâlnit nicăieri așa ceva, nici înainte, nici după această experiență... Ce reprezentau aceste desene – n-aș putea spune că am înțeles cap-coadă, multe erau însoțite de mici texte în limba cehă; cu siguranță, tema comună era berea și, ici-colo, chestii legate de Brno-oraș turistic (de exemplu, balaurul din Brno, cu care tocmai făcuserăm cunoștință la vechea primărie a urbei).  

După ce am dat un tur complet, am decis că ne place atât de tare, încât e cazul să poposim. Am șezut la o masă liberă și imediat am primit meniuri în engleză; o pagină era dedicată lichidelor, iar cealaltă (verso) solidelor. Am luat câte o bere (Pilsner Urquell „creme” 0,5 l = 62 czk și Kozel „a noastră” brună nefiltrată 0,3 l = 49 czk) și, ca să meargă berea, o porție de cârnați Frankfurter „asortați” (adică de 3 feluri), pe care aveam să-i primim însoțiți de muștar, hrean ras și pâine (129 czk). Berulele au fost delicioase, însă cu cârnații ne-am luptat rău de tot; nu din cauza lor, ci a noastră, că pur și simplu nu ne era foame!  

Am mai remarcat ceva simpatic: pe fiecare masă se găseau (sau puteai cere la bar) niște fițuici pe care erau desenate muuulte halbe de bere; de câte ori comandai una, ospătarul o bifa pe listă, astfel că la final ambele părți puteau fi sigure că n-au pierdut șirul. Ah, și pad-urile alea de carton presat, pe care să-ți pui paharul/halba, ca să nu pătezi masa! Erau de vreo 4-5 feluri, tot așa, cu desene simpatice și puteai să le iei ca suvenir la plecare, ceea ce bineînțeles că am făcut.  

Cercetând mai apoi, am aflat că brandul „Lokal” este prezent nu doar în Brno, ci și în Praga (mai multe locații) și Pilsen. Haios loc; recomand!

***

Despre Babinský Bistro am amintit când v-am povestit despre Brno; e mai mult o cafenea și se află chiar la intrarea în incinta Castelului Špilberg. Noi ne-am oprit la plecare pentru o băutură caldă (eu ceai, Tati cafea; 135 czk împreună), însă am observat că servesc și chestii de mâncat, dintre care cea mai solicitată părea supa zilei. Mai aveau sendvișuri, tarte, prăjituri de casă. Mi-a plăcut mult atmosfera intimă și caldă – soba tradițională (care iarna chiar cred că muncește din greu), fețele de masă cu floricele, pernuțele pentru scaune, podeaua de lemn, decorațiunile din plante uscate. Mi-a plăcut și servirea, oferită de 2 fete zâmbitoare și fâșnețe. Pe vreme bună (ceea ce noi n-am avut parte ☹), se poate sta pe micuța terasă, printre hortensii înflorite. Merită un popas cât de scurt, e un loc cu vibe pozitiv, cum se spune!

***

Coborând de la castel, am zis inițial să ne mai foim un pic prin centrul vechi, să ni se facă foame. Ploaia nu dădea semne că s-ar domoli, noi purtam niște „foițe” impermeabile pe sub care eram leoarcă de transpirație, să le dăm jos nu era o opțiune, căci se făcuse chiar răcorel, iar șosetele (mele) bălteau în pantofii ziși waterproof. Așa că de unde atâta foială?! Hai și-om intra undeva, măcar să ne uscăm un pic...

Am dat un search rapid pe GoogleMaps și-am găsit ceva ce părea promițător, nu departe de locul unde eram: Pivovarský dům Poupě (pivovar-poupe.cz ; Dominikánská 342) – berărie artizanală unde servesc și mâncare, iar pentru prânz, de luni până vineri, au „meniul zilei” (supă + un fel principal ales din 3 variante posibile). Am intrat și... iaca, veni și foamea, dintr-o dată, de la mirosurile apetisante ce se întretăiau! 😊

Locul e uriaș, dotat cu mese și scaune de mai multe feluri și pentru un număr diferit de persoane. Mi-a plăcut maxim podeaua mozaicată alb-negru, am admirat vitrina cu dulciuri (și nu numai) și tancurile de inox pline cu bere, expuse la vedere, așa cum se cuvine într-o berărie care se respectă.

Ora prânzului fiind încă tânără, locuri erau pe alese. Am primit imediat meniuri de bere (în engleză, la rugămintea noastră) și, separat, de mâncare (disponibile doar în cehă, însă ospătărița ne-a încredințat că ne va traduce). Cele de bere descriau exhaustiv, cu toate caracteristicile, cele 6 tipuri produse loco, ocazie cu care am aflat și noi că sistemul cehesc de „definire” a berii este total diferit de ce știam noi. Adică există grade EPM (în general, între 10% și 13%) care înseamnă procentul de extract din mustul de origine aflat în licoare înainte de începerea fermentației și care se regăsește în aroma produsului final. IBU semnifică gradul de amăreală, iar vol – în sfârșit! – procentul de alcool. Abia acum venirăm de-acasă și pricepurăm ce-a fost cu berulele de la începutul aventurii noastre în Brno și de ce nu ne-am cherchelit de la ele, așa cum ne așteptam!

Am ales, cu ajutorul ospătăriței, o porție de varză cu carne (160 czk) și una de risotto cu pui, dovlecei, roșii uscate și parmezan (170 czk); supa era inclusă în preț (!) și ni s-a explicat că va fi o supă tradițională de vită cu găluște. Evident, am ales și câte o bere (54/59 czk). Abia am apucat să mergem la baie și să ne spălăm pe mâini, că am și primit paharele brumate și castronașele cu supă aburindă. Delicioase ambele, ce să zic!  

Varza a fost gătită un pic diferit de ce știm noi, încorporată într-un sos aromat, ca de gulaș; plus 3-4 bucăți consistente de cărniță, iar ca garnitură câteva felii de găluște de aluat fiert. Risotto mi-a revenit mie – foarte, foarte gustos și sățios. Și aici aveau pe masă niște fițuici pe care ospătarul bifa comanda, la final te duceai cu ele la casă și plăteai. Nota noastră a totalizat fabuloasa sumă de 443 czk (89 lei). Mirific acest loc – recomand cu 10 mâini!!!

***

Cea din urmă alegere pentru Brno i-a aparținut lui Tati. Care ce putea să aleagă decât tot o berărie artizanală, de data asta găzduită de restaurantul unui hotel?! Cum a dat de ea?! – don’t ask, nici el nu mai știe... Pe hotel îl cheamă Efi Spa (efispahotel.cz) și se află în afara centrului vechi, dar nu departe (nám. 28. října; da, da, asta-i adresa!) Ne-am dus până acolo cu un Bolt, însă ne-am întors pe jos, agale, profitând de faptul că ploaia se oprise și chiar începeau să se risipească norii. A, și am făcut rezervare cu câteva ore înainte, citise Tati pe undeva că așa se cade.

A fost bine că am făcut rezervare, altfel nu cred că aveam vreo șansă, era totul full. Din acest motiv nici n-am făcut prea multe poze. Țin minte doar că bucătăria era de tip deschis, adică puteai să arunci câte-o privire, din când în când, spre procesul de preparare. Și aveau meniu de degustare la berule, cu 5 variante (porții de 200 ml), de care desigur că am profitat. De mâncat, am mâncat ceva plăcinte tradiționale cu o umplutură pe bază de brânză și jumări, care pluteau într-un sos brun (gustoase, însă cam greu de digerat – la propriu). Tati – un șnițel uriaș cu piure de cartofi. Precum constatați, n-am pomenit nimic de prețuri, din cauză că am rătăcit nota de plată; nimic destabilizant însă, din câte rețin.

Efi Spa Hotel este clasificat la 4* și pare a fi varianta cea mai luxoasă a grupului Efi, care deține și alte locații în Cehia, printre care Castelul Račice din Račice-Pístovice, aflat la 35 km de Brno; îl aveam pin-uit pe hartă, însă n-a fost chip să ajungem... De asemenea, se pot cumpăra tot felul de preparate artizanale de la ei – bere și alte chestii – inclusiv online (efishop.cz). Și încă o informație importantă – și ei au meniu de prânz pentru zilele lucrătoare. În concluzie, un loc complex, cu multe facilități, bun de luat în calcul pentru o experiență memorabilă.

***

Fiind primul articol al anului (început în 2023 și finalizat în 2024🙃), transmit pe această cale întregii comunități AFA urările mele de sănătate, pace și prosperitate! Mulți ani cât mai împliniți (indiferent ce înseamnă asta pentru fiecare) tuturor! 🥂

---

VIZUALIZĂRI: 640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI