Cu familionul în Provence!

TIPĂREȘTE

Provin dintr-o familie numeroasă: părinții mei au avut câte cinci frați și surori, toți căsătoriți și cu copii. Am ținut legături strânse cu o mare parte din mătușile, unchii și cei peste 20 de veri primari, ne vedeam des, ne-am petrecut sărbătorile și concediile împreună, ne-am cununat între noi și ne-am botezat unii celorlalți progeniturile. Rudele îmi sunt și cei mai apropiați prieteni.  

Din vechea gardă nu a mai rămas, din păcate, decât o unică reprezentantă, cea mai tânără dintre surorile mamei, de curând devenită nonagenară, iar câțiva dintre oamenii dragi din generația mea ne-au părăsit dureros de devreme, dar tot mai am aproape, în București, două verișoare și un văr. Și cu ei am stabilit să ne întâlnim între Crăciun și Revelion.

Unde? În Provence! 🤪

Nu în regiunea sudică a Franței, pe care am vizitat-o în 2008, ci la restaurantul Provence Iancului de pe strada Avrig nr. 76 din sectorul 2 al capitalei. Site restaurantprovenceiancului.ro; pe FB, scor pe Tripadvisor 4,5 din 209 recenzii.

Inițiativa reuniunii a fost a mea, dar alegerea localului nu mi-a aparținut; a fost sugestia unui nepot care a locuit până de curând în această zonă semicentrală a orașului pe care eu, una, nu o cunosc prea bine. Auzind însă de denumirea restaurantului, mi-am amintit cum arăta Iancului în copilăria și adolescența mea.

În locul blocurilor de astăzi, acolo se întindea atunci un cartier de case-tip. Nu știam, dar am aflat acum documentându-mă puțin, din curiozitate, că în anii 1930 cocioabele cu garduri din scânduri și cișmele în curte care alcătuiau acea mahala au fost dărâmate în cadrul unui proiect de parcelare de mare amploare al Societății Comunale coordonat de doi mari arhitecți ai vremii: Ion Țărușanu și Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă). În casele noi din cărămidă, cu fundații din beton, s-au mutat militari, funcționari de stat, ingineri, comercianți, muncitori, iar după 1940 - lideri ai Mișcării Legionare.

În anii 1970 casele au fost demolate, circulația fiind oprită timp de doi ani pentru construirea primelor blocuri. La fel ca în multe alte părți ale Bucureștiului, după cutremurul din 1977 s-a continuat acțiunea de distrugere sistematică a unor cartiere întregi, o parte din ele perfect funcționale, pitorești și emblematice ca arhitectură. Prin spatele blocurilor au rezistat totuși eroic câteva clădiri interbelice.

Nu am reușit să aflu date despre construcția care găzduiește restaurantul, dar pare să dateze de dinainte de al Doilea Război Mondial. E posibil să fi făcut parte din corpul de clădiri al unui spital. Cert este că după 1990 aici a funcționat o perioadă localul Casa Dicos, proprietarul actual preluând afacerea, din câte am înțeles, în urmă cu câțiva ani și rebotezând restaurantul - din motive care îmi scapă - Provence. Un alt restaurant - Provence Berceni, Bulevardul Alexandru Obregia nr. 25A, este deținut de sora patroanei de pe Iancului iar meniurile și prețurile celor două cârciumi sunt identice, după cum m-a informat patroana de la Iancului atunci când am făcut rezervarea telefonică.

Avrig este o stradă lungă: pleacă de la Piața Iancului, traversează Bulevardul Ferdinand și se oprește la parcul Obor din fața Primăriei Sectorului 2. Niciun mijloc de transport în comun nu circulă pe această arteră, dar pentru a ajunge la restaurant există multiple variante: metroul, stația Iancului, tramvaiul 1/10 (utilizat de noi) și autobuzele 330 și 335 pe Șoseaua Mihai Bravu, tramvaiul 55 pe Șoseaua Iancului, tramvaiul  14 și troleibuzele 69 și 85 pe Bulevardul Ferdinand.

Provence Iancului e înghesuit între blocuri și nu dispune de parcare proprie. Are însă o curte în care a fost amenajată o terasă, zic ei de 100 de locuri (cred că exagerează!). Clădirea are două etaje și o structură destul de ciudată și neprietenoasă cu genunchii scârțâitori😟: o mulțime de scări care urcă de la un nivel sau seminivel la altul, în total cinci șiruri de trepte, inclusiv cel care duce la demisol spre toaletele curate dar cam restrânse ca spațiu. Am făcut cunoștință cu fiecare din aceste nivele pentru că am fost „repartizați” la ultimul, un soi de mansardă, unicul avantaj fiind acela că după ce coboram câteva trepte și străbăteam un salon, am putut fuma pe balcon fără a fi nevoită să cobor în curte.

Pe site-ul propriu se precizează că au două saloane cu 80, respectiv 50 de locuri. Poate că așa este; oricum, este un local destul de mare, care poate găzdui tot felul de evenimente - au, de altfel, meniuri speciale de cununie, parastas și întruniri corporatiste, după cum e moda acum. Decorul nu impresionează cine știe ce: câteva tablouașe pe pereți, niște ghivece ici-colo și un brăduț artificial de Crăciun. În schimb, mesele și mai ales scaunele din lemn și tapițate asigură confortul clientelei.

În legătură cu meniul ar fi destule de povestit. Studiind site-ul înaintea întâlnirii, am rămas un pic confuză: am priceput că fac livrări la domiciliu în sectoarele 2 și 3, plătibil cash sau cu cardul, la porție sau la oală... La oală? Ce o mai fi și asta? 🤔 Săpând mai adânc, m-am lămurit că livrează în oale supe, ciorbe și mâncare gătită, garnituri la kilogram, salate și antreuri la caserolă și deserturi la tavă.

Presupun că au trecut la forma aceasta de servicii în perioada pandemiei și au avut succes cu ea, din moment ce continuă. Dacă vreți să luați masa la restaurant și să consultați meniul afișat pe site înainte, aflați că e postat la rubrica „mâncare la porție” .  

Un amănunt interesant: pe site nu este afișat meniul de băuturi, ci doar pe Facebook, pentru ca livratorii să nu-și piardă timpul verificând dacă cei care au comandat pentru acasă au împlinit vârsta la care este permis consumul de alcool. (Treba asta mi-a explicat-o patroana la telefon atunci am cerut lămuriri, căci nu găsisem nimic pe site despre băuturi și începusem să-mi fac griji... 🤣). În fine, o ultimă remarcă: au și meniul zilei, și pentru Crăciun și Revelion au pregătit meniuri speciale.

Meniul de mâncare - bucătărie românească și internațională - este foarte stufos, dar l-am pozat în întregime pentru cei eventual interesați. Cuprinde platouri reci și calde, antreuri, salate aperitiv, supe și ciorbe, preparate din carne de pasăre, vită, oaie, porc și pește, paste și pizza și ceva preparate oarecum franțuzești... 😜 asta ca să fiu răutăcioasă. Plus deserturi.

Foarte bine stau și la meniul de băuturi, și chiar am fost surprinsă de varietatea de vinuri oferite. Nu lipsesc însă nici tăriile, cocteilurile, băuturile nealcoolice sau berea.

În privința prețurilor, aș zice că sunt rezonabile, lucru de care vă puteți convinge privind pozele atașate.

Sau citind în continuare despre comanda noastră, care a debutat, așa cum e normal în astfel de ocazii..., cu o băutură aperitiv, fie ea vodcă, rom, palincă, aperol spritz sau mojito, după gusturile fiecăruia.

La mâncare ne-am decis mai greu, atât din cauza volumului mare de informații ce trebuiau procesate, cât și a întreruperilor dese provocate de amintiri haioase și alte hăhăieli și urări reciproce de sezon😂.

În fine, după aproape o oră de astfel de ghidușii, ne-am enunțat pretențiile. Cei mai mulți, sătui de „porcăriile” îngurgitate de Crăciun, am poftit la paste: tagliatelle cu legume, penne siciliene (super gustoase, pot depune mărturie! 😋), pappardele cu pui sau cu ciuperci. Unii au dorit supă la început. Verișoara mea mai mare a comandat mici cu cartofi prăjiți, de care nu reușește să se atingă acasă din pricina nepoților, care îi iau fața... 😞, iar celelalte două doamne au împărțit o porție spectaculos prezentată de antricot de vită de 400 grame (două bucăți ținute fierbinți la spirtieră) cu legume grill și servite cu două feluri de sosuri.

Toți mesenii s-au declarat încântați de mâncare, pe care am udat-o din belșug cu un număr... fără număr🤣 de carafe cu vin Sarica Niculițel, însoțite de sticle cu apă gazoasă.

Cu burțile puse la cale, ne-am concentrat pe aspectul esențial al întrunirii de familie: schimburi de păreri și noutăți, povești mai vechi și mai noi, planuri de viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Asta până să fim întrerupți de chelnerul nostru, un bărbat cam vârstnic și prea rotofei pentru meseria prestată😳, mai ales în condițiile obligativității urcării și coborârii repetate a nesfârșitelor trepte. Omul, jovial și surprinzător de agil totuși (deși mi-a vărsat Aperolul, fiind nevoit să mai facă, săracul, o tură), ne-a făcut o propunere pe care nu o puteam refuza: parfe. Într-adevăr perfect! 🆗 Cu nuci, deși un pic cam prea îmbibat în rom (părerea mea!), a fost încheierea cea mai potrivită pentru un festin gastronomic în care buna dispoziție și bucuria revederii au contat totuși mai presus de orice.

La final, după ce l-am răsplătit așa cum se cuvine pe cetățeanul însărcinat cu ghiftuirea noastră, am decartat suma totală de 727 lei, adică puțin peste 100 lei de persoană, un preț decent pentru o consumație destul de extravagantă.

Și zic zău că Provence Iancului a meritat fiecare bănuț cheltuit, poate nu atât pentru amenajarea restaurantului sau calitatea serviciilor oferite de chelnerul bătrâior, cât pentru mâncarea delicioasă. Ne-am simțit minunat în cele 5 (cinci) ore petrecute împreună🥳, dar așa se întâmplă întotdeauna atunci când te vezi cu oameni dragi, care înseamnă mult pentru tine.

La fel ca voi, dragi prieteni de pe AFA. Așa încât profit ca să vă urez un an 2024 cu sănătate, plin de bucurii și de călătorii dese, lungi și frumoase! 🥰

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI