Mâncare bună, ambianță plăcută în port la Varna

TIPĂREȘTE

V-am povestit de curând cum am petrecut minivacanța de 1 Decembrie într-un hotel cu ape termale, în micuța și cocheta stațiune Sfinții Constantin și Elena din Bulgaria. Întrucât suntem persoane active și în general ne plictisim repede de prea mult bine, prima zi am lâncezit loco, dar într-a doua ne-am activat: hai la plimbare în Varna! Mai ales că previziunile meteo anunțau vreme nesperat de bună, cu temperaturi de peste 20°C după prânz! Un miracol aproape, dacă ne gândim că numai cu câteva zile în urmă zona fusese afectată de ninsori și viscol!

Avea să fie o zi memorabilă, într-adevăr. Am lăsat mașina în parcarea privată de lângă Hotel Modus (10 leva pentru 4 sau 5 ore, n-am ținut cont) și am luat la pas zona centrală, pentru mine și Tati era a treia oară (și constat că-mi place din ce în ce mai mult acest oraș!), pentru ceilalți a doua sau chiar prima experiență. Poze am făcut destul de puține, am de dățile trecute, dar tot nu m-am putut abține la câteva clădiri absolut minunate, cum e cea care găzduiește Opera de Stat din Varna, sau la oarece pisici, sau...

Pe urmă ne-am îndreptat spre Grădinile Mării, de care ne leagă amintirea primei noastre vizite în Varna, când am locuit chiar în inima parcului, într-o căsuță istorică. Și tot cu drag ne amintim experiențele noastre culinare de la The Sea Terrace și de anul trecut, de la Monkey, 2 din șirul de restaurante și cafenele de pe linia plajei, multe etalându-și terasele care mai de care mai îmbietoare chiar pe nisip.

Cumva l-am ratat pe Monkey și am ajuns, fără să ne dăm seama, în capătul nordic al plajei. N-a fost bai, am luat-o înapoi pe lângă mare, cu valurile spărgându-se aproape de pașii noștri, cu briza în plete și razele blânde de soare pe fețe... ah, ce fain a mai fost! L-am recunoscut pe Monkey de departe, era devreme pentru masa de prânz, dar nu puteam să nu poposim măcar un pic pe terasă, la soare! Berea locală fu rece și bună, la fel limonăzile, mângâiarăm și vreo 2 mâțe... Prieteni, mare, soare – ce să-ți dorești mai mult?!

Între timp, i-a picat lui Tati fisa: „Aha, știu unde mâncăm de prânz! Ne-au dus pe noi cândva, când am fost la un eveniment...”

... Ne-am despărțit cu greu de maimuțici, ne-a fost bine aici anul trecut, am mâncat niște sushi bestiale (vă povestii), însă sushi mâncarăm și cu o zi înainte, la noi, la hotel. Tati a zis că mâncătoria de-i venise în memorie are specific oarecum național (bulgăresc, desigur) și oarecum pescăresc, ceea ce ne stârnise curiozitatea. Hai și-om încerca și altceva, de ce nu?! Așa că ne-am continuat drumul pe plajă până în capătul său sudic, de unde începe portul. Căci chiar acolo trebuia să ajungem: în port.

Staria Chinar (Platanul Vechi) se află pe promenada portului Varna, cred că e al doilea sau al treilea restaurant după parcare. E ușor de recunoscut după turnul albastru pătratic, ale cărui laturi sunt inscripționate cu câte o ancoră și cu cuvintele „Port Varna” . Altfel, e o clădire cu un singur nivel, cu fațada vitrată și cu o mică terasă în față, pe trotuar. Fiind vreme bună, majoritatea meselor de afară erau ocupate, însă noi oricum voiam înăuntru, căci avea să se facă răcoare în curând.

Totuși, am decis să mai tragem un pic de timp, să ne vină foamea cât de cât; prevăzător însă, Tati a intrat și a rugat să ne pregătească o masă pentru 7 persoane peste... vreo 45 de minute ????. Timp pe care l-am petrecut plimbându-ne agale până în capătul digului, pozând bărcile și făcând un pic de shopping la Duty Free. Deasemenea, am identificat cu bucurie (eu și Tati) micul monument ce amintește despre momentul 18 mai 1906, când Regele Ferdinand I a inaugurat modernul port al Varnei. Pe urmă ne-am întors la Platanul Vechi, se cam făcuse ora și chiar și un pic de foame ni se cam făcuse.

În holișor ne-a întâmpinat un vesel aranjament floral de toamnă, în schimb restaurantul se pregătise deja pentru Sărbătorile de Iarnă, de tavan atârnând globulețe colorate. În partea stângă erau doar vreo 2 sau 3 mese ocupate, altele (lungi) păreau pregătite pentru grupuri. Am fost îndrumați spre aripa opusă, cu aspect un pic diferit, atmosfera tradițională fiind conferită de fețele de masă cadrilate, în culorile drapelului bulgăresc. Am remarcat și podelele de lemn, pe care parcă fuseseră imprimate cu niște ștampile uriașe „covoare” cu motive geometrice.

Ne-am ocupat locurile la masa pregătită pentru noi și imediat am primit 2 sau 3 meniuri „fizice” . Am observat și pe la alte cârciumi în Bulgaria că, atunci când sunt mai multe persoane la masă, nu se aduc meniuri pentru toți (și nu neapărat din motiv de penurie). Probabil că așa se poartă pe la ei – studiezi tu, pe urmă mi-l pasezi mie, iar eu următorului... Între timp, Tati își descărcase de pe internet meniul (în engleză) pe telefon și l-a expediat la toată lumea, ceea ce ne-a scurtat considerabil timpul de decizie. Oferta cuprinde salate, aperitive, feluri principale cu carne sau produse ale mării, garnituri, pizza și deserturi de casă. Am remarcat că, deși nu sunt grupate într-o rubrică aparte, sunt destul de multe variante vegetariene/de post.

S-au ales așa: obrăjori de vită cu ciuperci și praz (eu), „musaca de vară” (cu vinete, brânză și legume – Tati), calamari prăjiți, medalioane de vită, „genunchi” de porc, „degețele” de pui și chipsuri de cartofi cu brânză, risotto cu hribi și pui cu legume. De băut, adulții au decis să împartă un litru din vinul roze al casei, șoferul a luat bere fără alcool, iar copiii apă și cola.

Am vizitat pe rând toaletele, pe care le-am găsit în stare perfectă. În drum spre și dinspre, eu, una, încercând să evit a privi vitrina cu prăjituri așezată strategic...

Băuturile au venit repejor, am împărțit vinul, am ciocnit, l-am gustat – hm, foarte bun! N-am avut prea multe așteptări de la un vin al casei, dar ăsta cu siguranță ni le-a întrecut! Precum se obișnuiește la frații bulgari, felurile de mâncare le primești pe măsură ce-s gata. Din fericire, primii au venit calamarii – ușor înfăinați și prăjiți în baie de ulei, însoțiți de un sos pe bază de miere (care n-a prea avut căutare) și de lămâie proaspătă (asta da!) – un aperitiv delicios, s-a topit în mai puțin de 5 minute. Pe urmă, veniră restul porțiilor, care mai de care mai fățoasă.

Obrăjorii m-au intrigat în primă fază, pentru că nu semănau defel cu ce am mai mâncat pe la noi, adică bucată întreagă gătită lent la cuptor, rezultând o chestie super-moale, ce se topește în gură; varianta „Staria Chinar” seamănă mai degrabă cu o tocăniță. N-am avut prea mult a comenta totuși, căci gustul s-a dovedit a fi desăvârșit. Pentru o experiență mai cuprinzătoare, pe la jumătate am schimbat porțiile, eu cu Tati, deci sunt în măsură să vă dau relații și despre musacaua vegetariană: bună, dar un pic prea sărată (de la brânză). Ceilalți au fost mulțumiți, cea mai bună dovadă fiind faptul că n-a prea mai rămas nimic prin farfurii.

La final s-au comandat și 3 deserturi. Una din fetele finilor a dorit cheesecake, alta tort Oreo, iar eu nu puteam rata... înghețata de casă, după ce citisem, în fugă, 2-3 recenzii (a propos, 4,6 din aproape 6000 de comentarii are Staria Chinar pe GoogleMaps). Înghețata ca înghețata, dar spectacolul servirii sale (pe gheață carbonică) merită cu prisosință!

De data asta am plătit noi consumația, deci pot să zic exact ce și cum: total 245 leva (622 lei). Am achitat cu cardul și am plusat cu ceva cash pentru ospătarul extrem de atent și eficient. Am pozat și nota, așa cum procedez de obicei, însă mi-e destul de greu s-o „dezțelenesc” din cauză de limba bulgară. În fine, cred că v-ați făcut o idee despre prețuri și ambient; despre calitatea mâncării pot să garantez încă o dată! :) Deci, dacă vă nimeriți flămânzi prin portul Varnei, de-acum știți unde să trageți!

---

VIZUALIZĂRI: 837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI