„Lacul cu Nuferi” — simbol al stațiunii Băile Felix

TIPĂREȘTE

Spuneam într-un articol anterior că am mai fost la Băile Felix în vara anului 1968. Încă de atunci, Lacul cu Nuferi era un obiectiv turistic, menționat de cartea – ghid pe care am avut-o la dispoziție în excursia noastră. În consecință. nu l-am ocolit nici noi, chiar dacă era de fapt o simplă baltă, neamenajată, pe care pluteau câteva flori albe, specifice. Știu că am făcut și cel puțin o fotografie acolo. Din nefericire, deși am încercat o după amiază întreaga să o identific în miile de fotografii din arhiva personală, nu am reușit.

Cu atât mai mult, imaginea lacului, descoperită anul trecut, m-a impresionat plăcut și, m-a convins ca, anul acesta, să prezint această minunăție și celor care nu o cunosc.

Lacul este amplasat aproximativ la mijlocul localității, aproape de limita sudică a zonei de stațiune propriu-zisă. Zona este împrejmuită cu un gard, în care eu am identificat cel puțin 3 intrări.

Accesul la lac este deosebit de ușor. Sunt două căi principale. Una ar fi pe aleea din dreptul celor două intrări la Ștrandul Apollo - Felix, urmând săgeata indicatoare. Trecând, prin parc, de cele două biserici de lemn și de cele câteva barăci care, probabil, acum, nu mai există, se ajunge direct la una din intrările la lac. Eu, din cauza amplasamentului Hotelului Poienița (vezi impresii), am folosit a doua cale. Coborând pe lângă Pensiunea Veronica se ajunge în Strada Primăverii. Aceasta este strada principală a „zonei de jos” a stațiunii, modernizată recent, cu un trotuar foarte lat, probabil pe post de promenadă și pistă de biciclete. Eu pornesc spre sud și, după circa 300 m, o săgeată mă trimite spre dreapta, spre destinația mea. De aici nu mai am decât puțin peste 100 m până la lac.

Dar, atenție! Nu mai există un indicator când ajungi la destinație. Eu, personal, trec de prima intrare. Noroc cu faptul că îmi dau seama din timp, și mă întorc. Am, în poartă, un moment de amuzament. Am relatat și eu, ca și alții, că toate obiectivele turistice principale au pe zonele de intrare – ieșire magazine de suveniruri. Aici nu este un magazin, aici este un automat. Acesta, contra 10 lei, vinde monezi care să-ți aducă aminte de o vizită în Oradea. Sunt monede cu Palatul Vulturul Negru sau cu Cetatea Oradea. Cât am stat eu prin zonă, nu am văzut nici un cumpărător. Nu se plătește intrarea.

Lacul, așa cum este în prezent, este realizat din 4 bazine ce par independente, poziționate oarecum rectiliniu, orientate pe direcția nord – sud. Pereții bazinelor par a fi din zidărie de blocuri de piatră, sau pot fi din beton, placat cu dale ce imită piatra. Pereții, pe tot conturul bazinelor, sunt prevăzuți cu balustrade din oțel inoxidabil, montate între stâlpi cu aceeași structură ca pereții. Adâncimea apei nu pare foarte mare, poate câteva zeci de centimetrii.

Primul bazin este o ușoară deziluzie. Pe toată oglinda apei nu este nici o plantă. Doar, undeva spre centru, un snop de tulpini de stuf. Spre deosebire de luna mai anul trecut, de data asta snopul este verde.

Bazinul al doilea este cel mai mare ca suprafață. Acest lucru îi permite de fie împărțit în două de un pod boltit, care permite fotografii un pic mai de sus. Aici am o surpriză. Întreaga suprafață este ocupată de o plantă pe care nu o cunosc. Anul trecut, în mai, erau numai câteva frunze care pluteau pe suprafața apei, ocupând mai puțin de jumătate din aceasta. Am crezut atunci că sunt nuferi. Acum, întreaga suprafață este ocupat de o plantă cu frunze imense, până la 60 cm diametru, care se ridică mult deasupra apei, depășind chiar nivelul balustradei. Densitatea plantelor este atât de mare încât nu se vede oglinda apei. Remarc faptul că am ajuns aici cam târziu. Pe toată suprafața nu mai este nici o floare. Totuși, printre frunze, se ridică o serie de tije cu capsule în capăt. În mod sigur sunt semințele plantelor. Mă gândesc că și la anul bazinul va fi plin ca asemenea vegetale. O localnică ce se odihnea pe o bancă îmi spune că aceste plante sunt lotuși.

Al treilea bazin este, și el, numai un luciu de apă. Oare de ce?

Abia în al patrulea bazin întâlnesc nufărul, cel care dă numele zonei. Nici aici nu mai sunt flori. În plus, aici nu văd nici o tijă. Nu am idee cum arată semințele de nufăr, sau dacă e nevoie de ele pentru înmulțirea sau perpetuarea plantelor. Și din nou mă întreb: oare de ce numai în acest bazin mai sunt nuferi? Mă gândesc că dacă nu se populează și cele două bazine fără plante cu nuferi, este posibil ca în curând „Lacul cu Nuferi” să devină „Lacul cu Lotuși” .

Mă întorc spre intrare pe cealaltă parte a bazinelor, latura sudică a acestora. Remarc faptul că dincolo de gard este un versant și o alee, care urcă în paralel cu bazinele. Mă gândesc ca, la ieșire, să caut un loc pe această alee de unde să fotografiez de sus întreg lacul. Anticipez! Nu îmi iese. Sunt foarte mulți copaci între alee și lac, care blochează priveliștea. Găsesc numai un loc mai liber de la care pot face o fotografie doar la bazinul cu lotuși.

În dreptul primului bazin remarc faptul că, dacă nu are plante are, în schimb, pești și broaște țestoase. Una din acestea a pus stăpânire pe capătul de țeavă ce introduce apă caldă în bazin. O alta încearcă să o convingă să o lase și pe ea. Nu are succes. În jur roiesc mulți pești. Mă întreb cu ce se hrănesc. Pe conturul bazinelor sunt mai multe panouri care cer vizitatorilor să nu hrănească „viețuitoarele din apă” . Din câte am văzut, solicitarea este respectată.

Deși este abia ora 10.00 dimineață, în incintă sunt vreo 20 de vizitatori, atât cupluri tinere, cât și familii cu copii. Într-o perioadă pe care nu o consider chiar în sezon, și la o oră destul de matinală, numărul de vizitatori dovedește interesul turiștilor pentru acest obiectiv.

Părăsind incinta „lacului” , remarc un imens panou informativ, care mă pune pe gânduri. Conform acestuia, în zonă ar fi trebuit să văd trei plante și un arbore.

Acesta spune:

Deci toate cele trei plante sunt nuferi. Nici urmă de lotuși. Numele lacului nu este în pericol. Dar eu am văzut numai două. Care dintre ele? . Luându-mă după perioada de înflorire am o presimțite sumbră. Nu cumva monumentul naturii ar fi trebuit să fie în unul din bazinele goale?

În plus, în mod sigur nu am văzut nici un chiparos. Este adevărat că, neștiind de existența lui, nici nu l-am căutat. Totuși, la asemenea dimensiuni, ar trebuit să-l văd. Presupun că cei 4 m în diametru se referă la coroană.

Pornind înapoi spre hotel, revin în Strada Primăverii. Pe partea stângă, în apropierea ștrandului, remarc trei panouri mari ce par a fi din marmură. Pe fiecare din ele este înscris numele stațiunii și este desenată o floare de nufăr. Oare de la care specie? Consider că este un fel de monument, prin care stațiunea se prezintă turiștilor.

După numai câțiva pași, pe trotuarul opus, simbolul stațiunii de pe monument se găsește, vorba aceea, „pe toate gardurile” . Ba chiar și pe trotuare. Vezi poza P20.

---

VIZUALIZĂRI: 839 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI