Monumente și biserici ploieștene

TIPĂREȘTE

Atenție, articol „tehnic” !

În timpul plimbării prin centrul orașului Ploiești (vezi impresii) am observat/vizionat/cercetat mai multe monumente (de arhitectură și de for public), dar și vechi lăcașuri de cult. Probabil că astfel de obiective prezintă interes doar pentru o mică parte din cititorii portalului AFA, dar poate că cineva va descoperi vreo informație tentantă în acest material, care se dorește a fi succint. Astfel, enumăr mai jos câteva puncte de interes din categoria menționată în titlul articolului:

????După ce ajungi cu trenul în Gara de Sud (vezi impresii) și ieși din clădirea monumentală dai cu ochii de primul obiectiv: Monumentul Vânătorilor. Nu ai cum să ocolești obeliscul în vârful căruia șade un vultur cu aripile întinse, iar patru ostași (vânători din Batalionul II Ploiești) veghează cele patru puncte cardinale. Ansamblul este impresionant și trebuie să știm că este primul monument din țară dedicat ostașilor care au lupta în Războiul de Independență din 1877-1878. Realizat de sculptorul George Vasilescu monumentul este inaugurat în 1897, la peste 20 de ani de la asaltul asupra redutei Grivița.

Am traversat șoseaua (deși nu există o trecere de pietoni care să te ajute, monumentul având și rol de sens giratoriu) și m-am apropiat de grupul statuar admirând detaliile în bronz ale soldaților din acele vremuri înfățișați în echipament complet de campanie. Am fost atras de cele două plăci din bronz care ne prezintă atacul vânătorilor asupra redutei Grivița și o reprezentare alegorică a Zeiței Victoria. Câtă finețe în aceste lucrări de bronz, 3D-ul de altădată – soldați în plin atac, gornistul care suflă fără încetare, tunurile în acțiune, animale, țărani, politicieni, clerici salutând Victoria. O splendoare! Glorie „Eroilor de la Grivița” !

????După ce ajung în zona Halelor Centrale, de asemenea monument de primă clasă, mă învârt nițel în jurul Catedralei „Sf. Ioan Botezătorul” . E un pic ciudat acest lăcaș de cult, mă intrigă cumva compoziția arhitecturală: partea frontală pare mai veche, corpul mai nou. Aveam să aflu că turnul clopotniță (circa 60 m înălțime) a fost proiectată în 1923 de celebrul arhitect ploieștean Toma T. Socolescu, iar biserica din spate este refăcută recent pe temeliile altor două din secolul al XIX-lea. Se dorește a fi o catedrală reprezentativă pentru oraș, ridicată în memoria eroilor din Primul Război Mondial.

De mare impact este portalul de acces, flancat de două statui în mărime naturală, bogat decorat; ușile de mari dimensiuni sunt împodobite cu vitralii, iar în interiorul turnului-clopotniță admirăm mozaicul colorat, un mic altar și câteva icoane unde te poți închina. Biserica încă nu este deschisă.

????În rondul din fața catedralei, zonă numită Piața Eroilor, tronează Statuia Libertății. Nu poți ajunge lângă monument, traficul e prea intens, așa că privim de la distanță. E un obiectiv oarecum inedit această Zeiță Minerva – simbol al libertății cetățenilor orașului care inițiaseră în 1870 o mișcare de revoltă împotriva domnitorului străin, numită de gazete „Republica de la Ploiești” . La doar vreo 10 ani distanță de la evenimente este adus din Franța la Ploiești acest monument.

????În drumul meu pe străzile orașului am văzut destul de multe busturi dedicate unor personalități naționale sau locale, ca de exemplu poetul Mihai Eminescu, arhitectul Toma T. Socolescu, scriitorul Constantin Dobrogeanu Gherea, domnitorul Alexandru I. Cuza (pe esplanada Centrului Civic și în Piața Toma Socolescu), istoricul Nicolae Iorga, politicianul I. G. Duca, poetul Nichita Stănescu (în „parcurile” înșirate de-a lungul bulevardului Republicii).

Interesant este ansamblul monumental „Ion Luca Caragiale” situat în fața Palatului Culturii, o serie de statui din bronz ce îl înfățișează pe scriitor pe o bancă și mai multe personaje din schița „D-l Goe” . Bineînțeles că nu am ratat un selfie cu nemuritorul Caragiale. Un bust al lui Caragiale vedem și într-un mic parc aflat pe bulevardul Independenței, precum și în curtea Muzeul „Ion Luca Caragiale” , ascuns bine după niște blocuri.

O altă serie de statui se află în curtea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova (vezi impresii), și anume: Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Alexandru I. Cuza.

În curtea Muzeului Ceasului se află bustul istoricului Nicolae Simache, brav întemeiator al mai multor muzee prahovene. În zona restaurantului unde am mâncat (Taverna Dionysos – vezi impresii), pe marginea aceluiași bulevard al Independenței, am găsit statuia primarului Radu Stanian, reprezentant de seamă al clasei politice ploieștene din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.

????Biserica Sf. Vineri m-a atras de la distanță prin alura sa impunătoare și amalgamul de stiluri arhitecturale. Pătrund în curte prin gangul de sub masivul turn clopotniță și descopăr în locașul de cult frumoasa pictură a lui Gheorghe Tattarescu. Interiorul e luminos, turla centrală contribuind din plin la acest lucru; catapeteasma este deosebit de frumoasă, ca de altfel întreaga ornamentație interioară și cea a icoanelor.

????În apropierea Muzeului Ceasului am descoperit biserica „Sf. Anton” , un lăcaș de cult ridicat în stil bizantin în epoca comunistă, și biserica romano-catolică „Cristos Rege” edificată în perioada interbelică.

Concluzii. Deși plimbarea mea prin Ploiești nu a fost atât de lungă și nici pregătită documentar, am descoperit numeroase monumente, clădiri și instituții cu certă valoare artistică și istorică. Fiecare oraș are ceva specific, „comori” și locuri deosebite.

P. S. Ploieștii, cu drept cuvânt, figureză, în legea comunală actuală, ca unul dintre orașele țerii de primă clasă. Într-însul locuiesc peste 40.000 de locuitori. Este capitala plăşii Târgșorului și a întregului judeţ al Prahovei. Este oraș industrios şi centrul comerțului cu părțile Moldovei și a Transilvaniei. Are 25 de biserici, un Liceu (Gimnasiu), edificat în anul 1865, prin contribuțiunile cetățenilor și altor persoane iubitoare de luminarea poporului. Înaintea Liceului se află grădina publică, „Griviţa” , numită astfel în memoria vrednicilor ostași români ce au luat cu asalt acea tare posițiune lângă Plevna în războiul cu Turcii. Liceul posedă o bibliotecă, un început de Museu și Cabinet de fisică; apoi o școală comercială înființată de Consiliul comunal în anul 1874. Secțiunea de Prahova a Societății pentru învățătura poporului român a înființat o școală pedagogică (normală) și o școală secundară de fete, din care școli au ieșit o mulțime de învățători rurali buni și un număr de învățătoare apte, cari funcționează nu numai prin comunele rurale din acest județ, ci și a celor limitrofe. Consiliul județean a înființat în anul 1873 și o școală de meserii, care face un însemnat progres. Sunt apoi cinci școli primare de băieți și cinci de fete, cinci farmacii, o tipografie, două librării și alte multe institute de învățământ private de ambe sexe. Sunt cuvintele cu care descrie orașul autorul Ioan Stoicescu la 1880 în lucrarea „Schitze din istoria patriei urmate de istoria Ploesciloru” .

---

VIZUALIZĂRI: 320 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI