Trei ore în Ploiești

TIPĂREȘTE

Final de sejur la mare, să zicem destul de reușit, fără inundații, fără furtuni, fără incendii, fără alte necazuri... dar și fără chef de muncă. Mi-a și venit o idee cum să prelungesc vacanța, trimis repede mail la șefu..., s-a aprobat... m-am bucurat... și mi-am văzut de planuri.

Așa am plecat de la ultimul loc de cazare intermediar care a avut loc pe litoralul nostru cu frunțile descrețite și cu o stare de spirit diferit față de un turist care se întoarce la muncă. Primul plan a fost să mă întorc acasă pe Transfăgărășan dar nefiind deschis încă am schimbat planurile și m-am îndreptat spre acel loc unde ajungi foarte greu în ... pe vreme de sărbători dar nu numai, adică Valea Prahovei. Intenționam să vizitez Parcul Național Bucegi urcând până unde se poate cu mașina și pe urmă s-o luăm pe jos, dar și să cobor și să vizitez Peștera Ialomița acest ultim obiectiv împreună cu drumul numit Transbucegi încă nevăzut de mine. Cazarea am avut-o chiar pe DN71 drum de legătură spre Transbucegi.

În ziua întoarcerii dinspre litoral nu mai aveam cum să ajung și pe platoul Bucegi, folosind timpul am căutat să vizitez ceva pe drum, și am ales o vizită de câteva ore în Ploiești așa pentru o primă impresie nevizitând până acum aici.

Pe drum am fost sunat de proprietara locului de cazare. Dialogul suna în felul următor:

-Cam pe la ce oră ajungeți la noi?

-N-aveți ce vedea acolo...

Dar până la urmă în cele aproximativ 3 ore petrecute în centrul Ploieștiului mi-am făcut doar o mică idee despre oraș. Adevărul este că pentru o vizită trebuie mult mai mult decât atât. Mă bucur totuși că am reușit să-mi fac o idee despre acest loc nevăzut de mine până acum.

M-a impresionat istoria orașului. Ploieștiul a avut mult de suferit cel puțin în timpul războaielor mondiale dar și cauza unor calamități naturale cum ar fi cutremurele din 1940 și 1977. Dacă dăm căutare pe google despre oraș apare și anul primei atestări 1503. Tot începând cu acest secol Ploeștiul (că așa se numea înainte) se dezvoltă ca un important centru comercial având chiar rangul de târg domnesc asta datorită lui Mihai Viteazul care a folosit localitatea ca bază militară.

În Texasul de România aurul negru se exploata încă din 1856, Ploieștiul fiind și primul oraș din România cu o rafinărie de petrol dezvoltându-se continuu de atunci. Poate și din acest motiv a fost bombardat Ploieștiul în războaiele mondiale pe rând de către englezi, sovietici, nemți distrugând pe lângă rafinării și multe clădiri istorice, de fapt mai mult de jumătate. În prezent cunoaște din nou o dezvoltare din punct de vedere economic iar din punct de vedere turistic la afirmația gazdei unde am stat că nu am ce vizita acolo va trebui s-o contrazic. În Ploiești ai ce vizita și din punct de vedere turistic.

Geografic Ploieștiul se află în Muntenia într-o zonă de câmpie. Noi am urcat în ziua respectivă până la Ploiești 165 m de la nivelul mării aste este altitudinea orașului. Ape curgătoare găsim două pe lângă oraș Prahova și Teleajenul. Brașovul se află la 114 km iar capitala țării la doar 60 km de Ploiești.

Accesul spre localitate se realizează pe A3/DN1 dinspre București, DN1/1A dinspre Brașov, DN72 dinspre Târgoviște, DN1B/E577 dinspre Buzău. Spre centru am folosit dinspre centura Ploiești 101D/Bulevardul București/Bulevardul Republicii. De parcat am folosit locurile cu plată de pe strada General Vasile Milea pe lângă Halele Centrale.

Din cei peste 200000 locuitori (au fost odată 250000) 90 % sînt români și ortodocși, restul altă etnie (romi 2,5%), altă confesiune.

ro.wikipedia.org/wiki/Ploie%C8%99ti

Vizita noastră a durat aproximativ 3 ore și așa cum am povestit mi-am făcut doar o idee. Bineînțeles că am circulat pe jos pe o arie destul de restrănsă și așa am ratat anumite obiective dar a fost bine și așa, impresiile mele personale despre acestea se pot citi în următoarele rânduri.

Fiind parcat în apropierea Halelor Centrale acesta a fost primul obiectiv vizitat din categoria clădiri monument istoric care datorită bombardamentelor din războaie nu sînt prea multe aici. Halele centrale au fost proiectate de către Socolescu Toma și construite între 1930-1935 cu destinația piață agroalimentară dar nu numai.

Din punct de vedere aspect predomină cele două elemente arhitecturale, cupola din beton și turnul pătrat. Ca și destinație halele și-a păstrat obiectivul principal acela de piață. Multă lume a fost și în ziua vizitei pe acolo. În fața halelor am observat bustul arhitectului dar și parcul situat între strada Emile Zola și bulevardul Republicii care poartă numele arhitectului. În parcul destul de îngrijit se mai pot vedea câteva busturi ale unor personalități.

ro.wikipedia.org/wiki/Hal ... n_Ploie%C8%99ti

Palatul Culturii din Ploiești fostul Palat de Justiție este o clădire magnifică și era următoarea observată acolo de noi. Datorită a tot felul de probleme de ordin financiar construcția în stil neoclasic francez a durat mult, de și început pe la începutul secolului XX a fost gata în 1930. Arhitecții clădirii au fost Ernest Doneaud și... Toma Socolescu. În 1951 clădirea a devenit Palatul Culturii din Ploiești. Este una din clădirile rare deoarece să nu uităm ceea ce nu s-a distrus în bombardamentele din războaie s-a deteriorat cu ocazia cutremurelor sau altor calamități naturale.

Tot în această clădire funcționează Muzeul Științelor Naturii Prahova cu înființare anul 1956. În prezent are 9 secții.

ro.wikipedia.org/wiki/Pal ... n_Ploie%C8%99ti

Parcul și mai îngrijit și cu fântâni arteziene care începe de aici de-a lungul bulevardului Republicii poartă numele lui Ion Luca Caragiale dar și Ion Gheorghe Duca și Nichita Stănescu (continuarea parcului) La stânga de parc am observat o clădire cu mai multe etaje Primăria Ploiești. Istoria clădirilor primăriei din Ploiești a început de acum un secol și jumătate, sediul a schimbat vreo 5 clădiri până acum. Clădirea din prezent a fost construită în 1972.

După părăsirea parcului Ion Gheorghe Duca continuând drumul pe bulevardul Republicii și am observat că tot mai multe muzee își au sediul aici pe care le-am admirat pe dinafară neavând timp suficient.

Muzeul Ion Luca Caragiale l-am observat pe srada Kutuzov la dreapta în sensul nostru de mers de bulevardul Republicii. Muzeul s-a amenajat în 1962 într-o clădire monument istoric Casa Dobrescu. În muzeu putem învăța despre marele clasic al literaturii române toate exponatele sînt despre viața și opera lui Ion Luca Caragiale.

ro.wikipedia.org/wiki/Muz ... agiale%E2%80%9D

În apropiere de muzeu chiar pe stada cu numele de Ion Luca Caragiale aproape de un sens giratoriu am observat o biserică ortodoxă, se numește Sfinții Împărați. Poartă hramul Sfinții Constantin și Elena și a fost zidită în stil bizantin în 1831 în locul unei alte biserici mai vechi. Documentându-mă am aflat că pictura a fost realizată mai târziu prin anii 1940.

Vizitând cele de sus ne-am întors pe bulevard cu numele de bulevardul Independenței de această dată făcând astfel un ocol necunoscând localitatea. Continuând drumul am observat tot la dreapta Biserica Sfântul Gheorghe Vechi. Poartă hramul lui Sfântul Mc Gheorghe și Duminica Tuturor Sfinților. Biserica a fost zidită în 1832 pe locul unei biserici din lemn mai vechi care data din 1600.

Tot pe acest bulevard am observat o școală funcționând într-o clădire istorică se numește Colegiul Național Mihai Viteazul. Pe partea stângă de la bulevard am observat un alt parc mai mic se numește scuarul Ion Luca Caragiale. Dincolo de acest parc am observat imediat clădirea Luca Elefterescu construit în 1890, sediul Muzeului Ceasului. Se mai numește Muzeul Ceasului Nicolae Simache. Nicolae Simache în calitate de profesor este cel care a înființat acest muzeu în 1963. Colecția muzeului numără peste 1000 de exponate nelipsind nici ceasul cu cadran solar. Este unul din muzee pe care aș fi dorit să-l vizitez.

ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Ceasului

De aici am luat la pas străzile din jur observând pe aici pe acolo clădiri mai vechi care au scăpat de bombardamentele războaielor și a cutremurelor din 1940 și 1977. Pe strada Ștefan cel Mare am observat Biserica Sfântul Anton și lângă acest lăcaș de cult Biserica Cristos Rege din Ploiești de rit romano-catolic. Aceasta din urmă am văzut-o foarte interesantă din punct de vedere stil arhitectural neo-romanic cu elemente neo-gotice. Aceasta biserică a fost finalizată în 1939 și servește ca biserică parohială în cadrul Arhiepiscopiei romano-catolice din București.

ro.wikipedia.org/wiki/Bis ... n_Ploie%C8%99ti

Biserica Sfântul Anton monument istoric a fost construită între 1711-1720, resturată în 1827 și 1939 iar înainte a fost altă biserică aici așa cum m-am obișnuit deja, acel lăcaș de cult s-a construit în 1648.

Așa cum am precizat mai devreme necunoscând Ploieștiul am luat la pas străzile într-o zonă din centru dar păstrând oarecum direcția spre locul de parcare. Așa am găsit Teatrul Toma Caragiu pe strada cu același nume, înființat acum 60 de ani, în sală pot avea loc 250 spectatori. Tot pe strada Toma Caragiu mai este un muzeu se numește Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova înființat în 1955. M-ar fi interesat și vizita în acest muzeu deoarece găzduiește exponate de pe vremea daco-romană, medievală și preistorică.

ro.wikipedia.org/wiki/Muz ... eologie_Prahova

Ajungând la capătul străzii Mihail Cogălniceanu am luat-o spre stânga spre Bulevardul Republicii pe o alee pietonală și cu magazine. De aici am traversat din nou parcurile descrise mai devreme și am traversat bulevardul undeva în dreptul Hotelului Central care funcționează într-o clădire istorică. Undeva pe partea cealaltă am observat monumentul dedicat eroilor revoluției din 1989. Întâlnindu-ne cu Foamea și văzând sigla KFC ne-am băgat acolo familia fiind un fan al cărnii de pui. Doar că a trebuit să ne băgăm pofta în cui pentru încă 40 de minute atât a durat așteptarea, de și mulți angajați coada stătea parcă pe loc. După primirea găletușei cu pulpele de pui într-un număr de 20, toată masa a durat 10 minute. Circulând mai departe liniștiți și cu stomacul împăcat am ajuns la Piața Libertății numită după Statuia Libertății din Ploiești adusă din Franța și amplasată în 1881. Este din bronz și reprezintă pe zeița Minerva sinbolizând simbolizând atât de râvnita libertate de care și cetățenii Ploieștiului au atâta nevoie.

ro.wikipedia.org/wiki/Sta ... n_Ploie%C8%99ti

Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul aflată în Piața Libertății a fost construită între 1923-1937 creat de același arhitect Toma Socolescu despre care am povestit în articol. M-a impresionat turnul bisericii cu o înălțime de 60 de metri dar și restul elementelor arhitecturale. Intrând în lăcașul de cult am fost plăcut surprins de pictură și mobilier care sînt foarte frumos realizate.

ro.wikipedia.org/wiki/Cat ... n_Ploie%C8%99ti

Ajungând înapoi la locul de parcare care nu mai era departe de aici, mi-am lăsat familia obosită de la atâta mers pe jos la mașină, iar eu am continuat cu explorarea zonei. Luând la pas zone pietonale dar nu numai trecând și pe lângă hotelul Prahova Plaza am ajuns la un alt lăcaș de cult Biserica Sf. Vineri. construită între 1875-1880, tot așa existând alte două biserici mai vechi înainte aici. Amplasarea este pe strada Neagoe Basarab. Aici am întrerupt vizita din centrul Ploieștiului și mi-am continuat drumul spre Valea Prahovei care a fost destul de liberă de această dată.

ro.wikipedia.org/wiki/Bis ... n_Ploie%C8%99ti

Și repet: spre deosebire de ce mi s-a spus înaintea vizitei, recomand vizita din centrul Ploieștiului. Rog webmaster să atașezi filmul din dronă și linkurile (10 linkuri) indicate în articol către Sf. Wiki. despre obiective, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI