Galați sau “Fugit irreparabile tempus”

TIPĂREȘTE

În continuarea excursiei noastre, ne-am îndreptat către orașul Galați, și el un important port la Dunăre. Ghidul pentru Galați ne-a așteptat în fața hotelului Traian și, în drum, ne-a tot povestit despre orașul pe care urma să-l vizităm. Am trecut pe lângă podul cu hobane Brăila-Smârdan, aflat în stadiul de finalizare, și iată-ne în Galați.

Orașul se află la întâlnirea a trei granițe, România, Republica Moldova și Ucraina. Numele provine - se pare - din mai multe surse: ba Gallati, din vremea vechilor greci, ba Galati, din vremea lui Constantin cel Mare, ba o adaptare, de către turci, a denumirii arabe kala at - cetate. Oricum, orașul s-a dezvoltat pe o mai veche așezare dacică de prin sec V-VI. Ca documentare, denumirea apare într-un act al voievodului Ștefan cel Mare, datat la 1445.

Fiind în calea turcilor, a fost mai tot timpul teren de luptă în conflictele acestora în special cu rușii. A fost ars, reconstruit și din nou ars, dar comerțul și navigația cunoaște o mare dezvoltare, comerț în care se implică rușii, englezii, francezii, austriecii, ba chiar și americanii! Și, ca de obicei, când țări dezvoltate au interese undeva, totul se dezvoltă, mai ales după stabilirea sediului Comisiei Europene a Dunării la Galați. Înainte de anul 1878 România nu avea ieșire la mare, astfel că Galațiul a devenit principalul port de unde se exportau mărfuri. Au apărut vapoarele cu abur, iar Galațiul devine un important port comercial, aici avându-și sediul nu mai puțin de 16 consulate! Inițial a avut statut de porto-franco, statut care i-a fost retras în 1882. Pe la 1880,48% din pupulația orașului era de altă naționalitate decât română! Asta nu a împiedicat orașul ca să se dezvolte atât până înaintea primului război mondial, cât și în perioada interbelică.

Dacă la Brăila se stabilea prețul grînelor pe piața europeană, la Galați se stabilea prețul la cherestea, care se exporta la greu.

După război, în perioada comunistă, orașul se dezvoltă în continuare, o dată cu construirea - în 1965 - celui mai mare Combinat Siderurgic din estul europei, combinat la unde lucrau 30.000 de oameni, cam o treime din oraș. Actualmente, în rămășițele Combintului mai lucrează cam 3.000 de oameni...

Din păcate, Galațiul nu (mai) are un centru istoric. Asta pentru că pe 28 august 1944, deși războiul se terminase, trupele rusești de ocupație au dinamitat centrul istoric al orașului! Dar au rămas, pe ici pe colo, clădiri frumoase, ridicate - sau doar preluate - de potentații vremi. Cam asta am aflat noi despre oraș, în autocarul care ne ducea spre Galați.

Am pornit plimbarea noastră, vizitând un obiectiv aflat chiar lângă hotelul în care am fost cazați - Hotel Faleza by Vega. Este vorba de o veche biserică fortificată, Biserica Sfânta Precista din Galați, a cărei construcție a început în anul 1643, construcție ce a durat 4 ani. Interesant este faptul că - odată cu avântul luat de folosirea prafului de pușcă - s-au îmbunătățit și mijloacele de apărare. De aceea această biserică are podul fortificat, prevăzut cu orificii de unde se putea trage asupra atacatorilor.

Totuși, unele clădiri au rezistat timpului, clădiri cu o frumoasă arhitectonică, specifică acelor timpuri. Astfel, am admirat frumoasa Casă a miliardarului Auschnit, cel mai mare industriaș din țară a acelor timpuri. Casa nu a fost ridicată de el, a fost cumpărată de la un anume Climis, și el un prosper om de afaceri gălățean.

Și aici comunitatea greacă, prezentă - cum altfel - în număr mare, a ridicat o impunătoare Biserică.

Am trecut și pe lângă o clădire cu o poveste deosebită (a cărei poză am “reușit” să o șterg din grabă). Este vorba de fostul Grand Hotel, care avea și restaurant - un adevărat cuib al plăcerilor, locul unde unele doamne practicau cea mai veche meserie din lume. Că de, marinarii au câte o iubită în fiecare port. Ei, și cum și Galațiul a fost un mare port, era normal să aibă și el stabilimentele lui. Dar locația bordelurilor din acele vremi era cartieru Bădălan.

Casa Lambrinidis, Epaminonda Lambrinidis, l-a găzduit pe regelui Carol I, cu ocazia unei vizite a acestuia în Galați. Dar bogatul proprietar dă faliment, iar casa și toate bunurile sunt scoase la licitație.

Superb este și actualul Palat Administrativ, construit în anul 1904 de către cunoscutul arhitect Ion Mincu. Sculpturile au fost făcute 3 ani mai târziu, iar sus se află un ceas care, la ora exactă, cântă puțin din valsul Valurile Dunării, capodopera compusă de cel care conducea fanfara regimentului 11 Siret, renumitul compozitor gălățean Iosif Ivanovici.

Deosebită este și Casa Balș, ce a aparținut vechii familii boierești Balș, construită între anii 1913-1915, și ea fiind considerată monument istoric.

O casă frumoasă este și Casa Negroponte (Negropontes) - pe numele lui, Ulise („Odiseus” ) Zannis Negropontes! - a fost un cunoscut om de afaceri, care - și el ca și alții - a venit de la Constantinopol. Casa nu a fost ridicată de el, a cumpărat-o și apoi a mai adăugat unele anexe.

Teatrul Fani Tardini (sau Fany Tardiny) - Celebra primadonă s-a stabilit în Galați în 1872, împreună cu actorul Alexandru Vlădicescu, formând împreună o trupă de teatru. Era - după spusele unor oameni ai vremii, o femeie deșteaptă, educată, care vorbea 5-6 limbi străine! Interesant este faptul că trupa Fani Tardini-Vlădicescu a avut o mare influență asupra marelui poet Minai Eminescu. În anul 2.000 s-a hotărât ca Teatrului Dramatic Galaţi i se atribuia numele actriţei Fani Tardini.

Palatul Navigației - o frumoasă și impunătoare clădire, construită în anul 1912. Fiind și Gara fluvială, Palatul Navigației adăpostește mai multe instituții, printre care și Administrația Porturilor Dunării Maritime. La construirea ei s-a folosit pentru prima dată în România scheletul monolit din beton armat!

Alexandru D. Moruzi s-a născut la Constantinopol. Bine, și, cine este el? A fost un om politic, dar - foarte important - un foarte activ primar al Galațiului (primar între anii 1871-1874). Făcea parte din familia princiară a Moruzeștilor și a dispus modernizarea orașului, cu străzi drepte și mari, piețe și grădini publice. A modernizat portului de la Dunăre, a introdus apa curentă și canalizarea în partea de sus a orașului, precum și iluminatul public cu gaz.

Vera Maria Rosenberg are și ea o casă în Galați. Cine a fost ea? A fost o Mata Hari a României, poate cea mai importantă femeie-spion din al doilea război mondial! Născută în Galați, a plecat în Marea Britanie, unde și-a schimbat numele cu rezonanță evreiască, în Vera Atkins. A ajuns în fruntea Serviciului de Operațiuni Speciale, serviciu creat de Winston Churchil. Oamenii conduși de ea au participat la multe operațiuni importante, printre care și debarcarea în Normandia. Francezii i-au acordat Legiunea de Onoare! A rămas în Marea Britanie, unde a și murit în anul 2.000.

La intrarea în grădina Publică a Galațiului vedem statuia Domnului Principatelor Unite și al Statului Național România, Alexandru Ioan Cuza.

În anul 1859 a fost ales Domn al Moldovei și al Țării Românești. Dar alegerea lui ca Domn al Moldovei a fost “cu cântec” ! Inițial, domn a fost ales Nicolae Vogoride (sau Vogoridis), fost ministru de finanțe al Moldovei. Dar acesta furase votul, și a făcut imprudența să se laude cu asta, într-o scrisoare, unui prieten.

Cuza era un bărbat frumos, carismatic, iar uniforma militară il “prindea” foarte bine. A avut numeroase “prietene” , printre care și pe Cocuța Vogoride, soția lui Nicolae Vogoride. Aceeasta a luat scrisoarea soțului - cea în care se lăuda ca a furat voturile - și i-a dus-o lui Cuza. A urmat, bineînțeles, un scandal, anularea votului, iar - la revotare - domnitor a fost ales Alexandru Ioan Cuza.

Statuia Domnitorului are în partea de jos niște frumoase sculpturi, comandate special în Italia, renumitului sculptor italian Raffaello Romanelli.

Gădina Publică din Galați a fost înființată în anul 1846 și este foarte mare, fiind loc de relaxare dar și locul unde se desfășoară multe manifestări artistice. Încă de la intrare putem admira aranjamentele florale deosebite, iar mai departe, frumoasa Fântână Arteziană, construită în epoca modernă.

La una dintre intrări/ieșiri se află un teatru numit după un talentat fiu al Galațiului - “Prințul Operetei” , tenorul Nicolae Leonard.

Pentru că am tot stat pe jos, ghidul ne-a dus și pe sus, în Turnul de Televiziune, care are și un restaurant, Perla Dunării. Nu, n-am urcat pe scări, cei 110 metri înălțime descurajând orice tentativă. Am luat micul lift care, într-un minut și jumătate, ne-a dus până sus, la restaurant. Am aruncat fiecare ba câte o privire, ba niște bani, care pe o cafea sau o gustare, am făcut ceva poze și am coborât.

Am isprăvit/sfârșit/finalizat/încheiat plimbarea noastră în Leo jardan botanicue... Grădina Botanică frate, n-ați înțeles?

Numită, de fapt, Complexul Muzeal de Științele Naturii "Răsvan Angheluță", ea a fost înființată relativ recent, în 1990, dar adăpostește nu numai Grădina Botanică, ci și un Muzeu, un Acvariu, un Planetariu și o mică Grădină Zoologică. Nu am reușit să le vedem pe toate, neavând timp suficient, dar și pentru că unele secțiuni erau închise temporar, dar ce am văzut ne-a plăcut foarte mult!

Nu am mai avut timp suficient și din alt motiv: trebuia să aprovizionăm și stomacul, dar mai aveam ceva în program - vizionarea unei piese de teatru. Dar nu în Galați, nuuuuu! - trebuia să ne mai plimbăm puțin și cu autocarul! Piesa se juca la Brăila, în spectaculosul Teatru Maria Filotti!

Piesa, ca piesa - (de gustibus non discotecum... pardon, disputandum) - dar actorii ne-au plăcut foarte mult! Două ore încheiate ne-au încântat cu jocul lor, fapt pentru care i-am chemat - cu aplauze - de 3 ori din culise!

Cam asta a fost vizita noastră prin Galați. Sunt convins că ar mai fi și alte obiective frumoase de vizitat, dar acelea cu altă ocazie.

Vă doresc sejururi multe și frumoase!

Web, v-aș ruga să puneți videoclipul de mai jos la începutul pozelor. Mulțumesc mult!

https://www.youtube.com/watch?v=IrLk35xKN3Y

Recomand cu căldură un tur ghidat al orașului!

---

VIZUALIZĂRI: 1984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI