Urcare pana la 3000 m pe Muntele Etna

TIPĂREȘTE

A treia zi a excursiei noastre pe tărâm sicilian am dedicat-o explorării unei minunății a naturii, și anume – Muntele Etna.

Excursii și expediții pe Etna se găsesc din plin, de la agenții locale cu ai lor angajați care te abordează pe străzile din Catania, la sutele de oferte disponibile în online, chiar și la cazare aveam diferite pliante cu opțiuni care variau atât ca buget, cât și ca transport și durată.

Dupa o mică documentație, din motive atât financiare cât și ca flexibilitate, am decis să abordăm expediția aceasta pe cont propriu. Pentru cei care doresc asta și sunt cazați în Catania, singurul mod de a ajunge la baza munteului, la Rifugio Sapienza, practic locul de unde se poate lua telecabina e cu bus-ul (asta dacă ne referim la transportul în comun).

Compania care face această legătură se numește AST și are biroul în apropiere de gară, adresa este Via Don Luigi Sturzo, 236 - chiar lângă sediul companiei românești de transport Atlassib. La ora deschiderii biroului, 7.30 am fost acolo să cumpăr bilete, prețul unui bilet dus-întors pentru o persoană e de 6.60 euro. Există o singură plecare, la ora 08.15 tot din fața gării, terminalul AST este semnalizat cu o pancartă. Probabil în funcție de sezon, se pun în mișcare 2 bus-uri sau unul singur. Noi am fost 2 bus-uri care au plecat la ora stabilită.

Călătoria durează aproximativ 2 ore, cu o pauză de 30 de minute în orășelul Nicolosi, se oprește într-un părculeț, găsiți acolo o mică patiserie pentru o cafea și ceva dulce, un supermarket dacă mai doriți provizii de ultim moment. După această oprire, bus-ul o ia practic pe serpentinele muntelui Etna și urcă încet până la cota 1920 m, la Refugio Sapienza. Pe această parte a drumului, cei de pe bus ne-au prezentat variantele disponibile pentru explorarea muntelui Etna pe cont propriu cât și în cadrul unui grup organizat, precum și tarifele aferente.

Așadar, de la Refugio Sapienzi, există o telecabină care te duce până la cota 2590 m, costul acesteia fiind de 30 euro/persoană. Se poate urca și pe jos până la această altitudine, există un drum pe sub telecabină, distanța e de aproximativ 2 km. De la partea superioară a telecabinei era interzis să te deplasezi pe jos fără ghid, la o altitudine mai mare din cauza erupțiilor care se petreceau în aceea perioadă. Dacă dorești totuși să mergi pe cont propriu mai sus, există niște mașini mari de teren care te duc până la 2900 metri la un cost adițional de 39 euro/persoană. Costurile sunt destul de mari din cauza faptului că vulcanul este activ și se produc des pagube atât la telecabină cât și la drumurile de acces.

În schimb, cei de pe bus ne-au propus și o variantă de a urca cu telecabina, si de acolo a face o drumeție organizată cu un ghid până la cota 3000, trecand pe lângă diverse cratere, atât recente cât și mai vechi. Costul acestei drumeții era de 75 euro/persoană, dar era inclusă telecabina, deci practic mai plăteai 45 euro. Ni s-a părut un deal bun, mai ales că până la ora 16.30 nu exista bus de întoarcere, deci trebuia să ne ocupăm timpul cu ceva. Ei se asigură ca o să ajungem în timp la bus. Dacă cumva pierdeți bus-ul nu prea mai aveți cale de întoarcere cu mijloacele de transport în comun.

Întrucât era o zi importantă, soția urma să schimbe prefixul vârstei în acea zi, am plătit așadar 150 euro pentru 2 persoane căci nu toată ziua îți poți sărbători ziua la înălțime. Am completat o declarație pe proprie răspundere și ne-am grupat în 3 echipe – vorbitorii de engleză, vorbitorii de franceză și cei de italiană, fiecare grup având câte un ghid separat. Ți se pun la dispoziție în costul biletului bocanci de drumeție (în caz că nu aveai, noi totuși ne-am dus pregătiți), cască obligatorie și bețe de trekking.

Ghidul ne-a prezentat traseul pe o hartă, pe unde o să mergem, ce cratere o să vedem, care o să fie ritmul și durata precum și câteva reguli de bun simț pentru o drumeție organizată. Așadar, în jur de ora 10.45 ne-am urcat în telecabină, am ajuns sus, ne-am organizat și am pornit la drum.

Peisajul pe Etna este absolut senzațional, nu se compară cu nimic din ce am mai văzut. Pare genul de peisaj selenar, doar rocă și lavă întărită, culoare gri spre negru, nicio altă pată de culoare, nicio formă de viață, total neprimitor, dar de o frumusețe deosebită.

Urcarea am început-o în șir indian, printre roci, terenul alternă între accidentat și plat, ritmul destul de mărit și chiar dacă lumea începea să se plângă ghidul nu o lăsa mai moale căci trebuia să ne încadrăm în fereastra de timp. Am dat peste un râu de lava întărită în urmă cu doar câteva zile care încă era fierbinte, peste zapadă căci ne apropiam de o altitudine de 3000 m, am trecut printr-un canion format din lavă, și după câteva ore am ajuns în sfârșit la peste 3000 m, la baza craterului principal care fumega, acesta fiind la 3450 m (altitudinea variază în funcție de erupții) și cu un vânt care bătea tot mai tare.

Aici am făcut un popas de vreo 30-40 de minute, am mâncat fiecare ce aveam în pachetul pus cu noi, ghidul ne-a dat și un mic paharel de vin sicilian și ne-am mai recăpătat din forțe. Apoi am început coborârea, pe o creastă, cu 2 cratere pe ambele părți și vântul a început să bată extrem de tare. Lumea a început să se panicheze, zburau ochelari și alte obiecte care nu erau asigurate bine, particule fine de rocă ne faceau să nu putem ține ochii deschiși. Ne-am lăsat toti în jos până a trecut rafala, căci practic ne era frică să nu fim luați pe sus, atât de tare bătea vântul.

E foarte important să ai un echipament adecvat. De preferat bocancii proprii, geacă softshell, ochelari de protecție, o bandană, apă și ceva de mâncare.

Apoi am coborât cu grijă, până în zona unde ajungeau mașinile cu turiști aduși de la telecabină, aici este un punct de belvedere spre nord, cu marea în est și o priveliște îndepărtată spre Taormina, oraș pe care îl văzusem în ziua precedentă. De aici să mai fi fost vreo oră până spre telecabină, cu o oprire la un crater imens stins de câțiva ani. La telecabină am ajuns destul de obosiți, după o zi plină de vânt, negri pe față de la cenușa vulcanică, dar bucuroși că am ales să facem această drumeție. Ca și date tehnice, am parcurs 8.5 km cu o diferență de nivel de 730 m.

Coborârea am făcut-o tot cu telecabina, în jur de ora 16.00. Deja bus-ul era în parcare, majoritatea celor cu care am venit urcați în bus și pregătiți de plecarea înapoi spre Catania. La plecare, nu s-a mai făcut niciun popas, în schimb traficul a fost mult mai aglomerat și doar după ora 19.00 am ajuns înapoi, în locul de unde am fost preluați dimineața.

Excursia pe Etna a fost în topul activităților făcute în scurta noastră vacanță, chiar dacă a fost destul de costisitoare ca și sumă, am încercat să facem cât mai mult pe cont propriu, fără a apela la agențiile locale. Recomand tuturor o astfel de experiență!

---

VIZUALIZĂRI: 11985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI