Mănăstirea Măgura Ocnei - spital de campanie în 1917

TIPĂREȘTE

Știați că Târgu Ocna este orașul care are biserici situate la trei niveluri? La cota 0 - cele mai multe, la cota 240 m adâncime - Biserica Sf. Varvara din mina Trotuș și la cota 560 m altitudine - Mănăstirea Măgura Ocnei și Schitul Cireșoaia.

Despre Mănăstirea Măgura Ocnei mai știam și că a fost martora luptelor de la Coșna și Cireșoaia unde ostașii români s-au jertfit pentru apărarea țării, în timpul războiului sfântul lăcaș fiind transformat în spital de campanie.

Aflați la Slănic Moldova pentru câteva zile de odihnă și relaxare, dorind a vedea Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei, nu se putea să nu vizităm și Mănăstirea Măgura Ocnei. Distanța dintre cele două obiective nu este prea mare. Doar câteva sute de metri, în urcuș, aproape insesizabil dacă ești cu mașina.

Localizare și acces

Până la mănăstire, de la Slănic Moldova sunt 19 km, iar de la Târgu Ocna numai 5 km. Trebuie știut însă că ultima porțiune de drum, de vreo 3 km, recent asfaltată, este îngustă, în pantă, șerpuită și cu mai multe curbe în urcuș (vreo două în ac de păr). Nu e prea plăcut la întâlnirea cu o altă mașină. Când ai lăsat în stânga Monumentul Eroilor de pe Măgura Ocnei pe care n-ai cum să nu-l recunoști datorită formei sale de obuz, o curbă la dreapta și încă o pantă te conduc la Mănăstirea Măgura Ocnei. În fața intrării, lângă clopotniță, este un spațiu larg în care se poate parca.

Așezământul monahal de la Magura Ocnei este construit în mijlocul pădurii, într-un cadru natural de excepție. Merită un popas aici.

Repere istorice

Pliantul bogat ilustrat, dar și istoricul pictat ca o pisanie pe peretele interior al bisericii, informează că cea dintâi atestare documentară privind vechimea acestui lăcaș datază din anul 1655 când Salomia monahia, fiica lui Constantin Donose din Dărmănești, își dăruiește partea ei de moștenire Schitului de la Ocna, construit din lemn în anul 1653, cu hramul "Înălțarea Domnului".

Un alt document care atestă vechimea schitului este hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviță, din ultima lui domnie, datat 1 ianuarie 1757, prin care se înzestrează Spitalul Sf. Spiridon din Iași cu moșia de la Târgu Ocna pe care se afla și schitul, acesta devenind astfel metoc al Mănăstirii Sf. Spiridon. Cu această ocazie biserica schitului a fost reconstruită, tot din lemn, și a primit hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". În perioada 1803-1810 biserica a fost din nou refăcută, de astă dată din piatră, primind hramul "Buna Vestire". Până în 1964 când lăcașul a fost desființat, toate cele trei hramuri erau înscrise deasupra ușii de la intrarea în biserică.

Două sunt cele mai importante și cele mai dramatice momente din istoria schitului.

În timpul Primului Război Mondial schitul a fost martorul aprigelor bătălii de la Coșna și Cireșoaia când ostașii Armatei a II-a Române au ținut piept ofensivei austro-germane, în august 1917. Schitul Măgura Ocnei a fost transformat atunci în spital de campanie, numeroșii răniți din Regimentele 15 Războieni - Piatra Neamț, 27 Infanterie - Bacău, 8 Vânători - Cernăuți, 4 și 8 Artilerie Română, au primit primele ajutoare medicale, curtea, chiliile și biserica fiind pline cu răniții așezați pe tărgi, pe rogojini sau chiar direct pe caldarâm.

Scăpat ca prin minune de obuzele inamicului în Primul Război Mondial, în 1964 Schitul Măgura a avut de înfruntat furia comunistă. A fost dărâmat, iar maicile alungate.

Pliantul achiziționat de la mănăstire ne informează că: "Este un caz unic în viața poporului nostru când acest sfânt lăcaș, situat în una dintre cele mai fierbinți zone ale bătăliei de la porțile Moldovei, scăpat nevătămat de obuzele dușmane, după 50 de ani, în timpul totalitarismului ateu, să fie dărâmat cu târnăcoapele urmașilor tocmai ai acelora care au sângerat atunci pe aceste meleaguri".

După revoluție, în perioada 1990-1993, lăcașul a fost reconstruit, iar viața monahală a fost reluată. La Mănăstirea Măgura Ocnei viețuiește o obște de maici. Hramul bisericii este "Înălțarea Domnului" - la 40 de zile după Paște.

Vizita noastră

Prin gangul clopotniței de zid, cu poartă de fier și cu câte două încăperi laterale, am pătruns în incintă. Pe partea dreaptă este micul magazin cu suveniruri bisericești de unde, la plecare, am achiziționat și noi un pliant ilustrat, cu un scurt istoric al mănăstirii. În continuare, tot pe partea dreaptă, este lumânărarul și - ceva mai departe, în același sens - un corp de chilii cu paraclis având în față mormântul Arhimandritului Epifanie Bulancea (1929-2018).

Biserica mănăstirii, o construcție masivă din piatră și cărămidă, placată la exterior cu piatră, este cel mai impunător edificiu din incintă. Este acoperită cu tablă zincată și are streșinile foarte largi, în stilul bisericilor moldovenești. Singura turlă, octogonală, așezată pe o bază stelată, are patru ferestre, iar pe fiecare latură câte o nișă în care sunt pictați sfinți. Sub cornișă, un șir de nișe pictate cu chipuri de sfinți înconjoară biserica. Icoana hramului este așezată deasupra intrării, într-un ancadrament rotund.

Intrarea în pridvorul închis se face prin latura de vest, printr-o ușă masivă, din lemn de stejar întărit cu metal, care are pe fața interioară - sculptat - chipul lui Iisus Hristos.

În dreapta ușii de la intrare, pe două plăci de marmură albă, sunt încrustate cele 10 porunci dumnezeiești - esența iubirii față de Dumnezeu și față de semeni.

Din pridvor în pronaos se pătrunde tot printr-o ușă din lemn de stejar, sculptată pe ambele fețe, spre pridvor fiind reprezentați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, iar spre pronaos Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Catapeteasma, jilțul arhieresc și stranele sunt tot din lemn de stejar, foarte frumos sculptate.

Biserica este bine iluminată natural prin ferestrele cu vitralii - una în altar, două în naos (câte una în fiecare absidă), două în pronaos, pe pereții de nord și de sud și alte două în pridvorul închis. Toate ferestrele au ancadramente de piatră, sunt dreptunghiulare, terminate în arc și sunt prevazute cu grilaj metalic.

Fiind o biserică nouă (construită în 1990-1993), pictura are culori vii și arată foarte bine. A fost executată în perioada 1994-1997 de frații Petru și Ioan Pascu, în frescă și ulei (icoanele catapetesmei).

---

VIZUALIZĂRI: 640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI