O Kilimanjaro, lângă Nunțiatura Apostolică

TIPĂREȘTE

Azi vă propun un scenariu verde, să uităm un pic de roșu, galben și alte culori abramburite, putem să mergem pe la biserica Schitu Măgureanu, apoi în Cișmigiu, ne plimbăm până încep mațele să țipe, ne îndreptăm spre libanez, la Tulin.

Alegerea mea a fost ideală pentru sărbătorirea primăverii, calendaristic vorbind.

Tulin ăsta este adăpostit de o casă veche, se află la intersecția străzilor C-tin Stahi (pictor) cu Schitu Măgureanu, în apropiere de Nunțiatura Apostolică.

Când am fost noi, strada Pictor Stahi era în reparații, fix în fața lui Tulin. Am parcat în apropiere de Nunțiatură, pe un trotuar. Dar multe locuri de parcare sunt pe Schitu, lângă Grădina Cișmigiu. Am să pun poze cu acea clădire bisericească, eu am admirat-o și studiat-o minute bune, m-a impresionat maxim. Nu de puține ori m-am întrebat unde doarme Papa când vine la noi, iată că am aflat răspunsul :)

Revenind la libanez, nu am ajuns întâmplator la el, l-am ales pentru a îmi oferi un mărțisor aromat, scump și inedit, exact pe gustul domnului soț. Ce? Doar nu credeați că am plătit eu? Eu sunt fată, băiatul oferă mărțișorul și toată lumea-i încântată :D

Deschis din 2007, Tulin este de fapt o vilă pensionară, are două etaje, la parter e receptia și bucătăria, la etajul unu sunt separeuri și toaletele, la doi este un spațiu cât un dormitor și o terasa cu șapte mese, încap acolo vreo 20 de persoane.

Separeurile restaurantului sunt de fapt camerele vilei, toate sunt decorate simplu, sunt elegante, totul e plăcut ochiului, mi-a plăcut foarte mult atmosfera.

Așadar, am stat pe acoperiș, terasa e frumușică (simplă), am putut admira împrejurimile tăcute, biserica de vis-a-vis și cerul cu soare dar și cu nori încruntați. Oricum toate mesele din dormitoare erau rezervate, doar acoperișul era disponibil pentru prânz.

Meniul este foarte bogat, preparatele au nume sonor, unele greu de pronunțat pentru o blondă în vârsta, ca mine :) Drept să vă spun, mi-a făcut plăcere să văd așa denumiri mâncătorești.

De luni până vineri, între orele 12-16 au câteva variante de “meniul zilei” , fiecare dintre acestea costă 35 lei. Ieftin, oriental :D

Cică programul zilnic este între 12-23, o fi doar până pleacă virusul, nu am habar. Pentru un studiu mai amănunțit, puteți sa accesați adresa lor: https:restauranttulin.ro

Din meniu puteți alege doua ciorbițe: legume sau linte, gustări calde, reci, salate, fripturi, pești, garnituri sau deserturi. Au și ieftineli dar și specialități scumpe. La fel și in cazul băuturilor.

Poate doriți Labneh, Makdous, Moutabal, Baba Ganouj, Shanklish, Mouhamara, Kebbeh Nayeh sau Habra Nayeh, pe toate le găsiți în meniu, aveți acolo și explicatiile de rigoare, eu m-am distrat copios pe seama acelor cuvinte greu de pronunțat :)

Nume abracadabrice întâlnim și la preparatele calde sau la grătare, iar desertul Kilimanjaro a fost cireasa de pe tort, mă hotărâsem încă de la ora 3 noaptea (când nu puteam dormi) că voi gusta din acest munțisor alb.

Așadar, am comandat o guriță de coniac de cinci stele, o limonada cu miere, două ayran, doua cafelute, o lipie libaneză, o porție de cartofi prăjiți cu cimbru și usturoi dar și niște cartofi normali in caz că nu sunt buni ceilalți, falafel, cotlete de berbecuț, Macanek la grătar și, deloc in ultimul rând, o Kilimanjaro :)

Ca de obicei, prea multe pentru o masă in doi, dar aș fi comandat încă vreo zece preparate, eram tare curioasă ce arome aveau.

Am gustat din toate, mai puțin din cafele și ayran, nu se potriveau cu coniacul meu.

Cotletele erau suculente, se topeau în gură, legumele la grătar au fost demențiale, “macanekii” mei au fost dumnezeiești, gustul de oaie a fost minunat, o să las să vedeți pozele, nu vă dezvălui preparatul :D

Lipia libaneză o știți, din păcate doar am gustat un pic, cartofii au fost buni dar nu i-am putut mânca, am avut legumele la grătar care ne-au încântat maxim.

În timp ce savuram limonada, a venit ospătărița cu Kilimanjaro. Erau două guguloaie de înghețată din cremă de lapte, așezate pe un pat de pepene galben, stropite cu miere de culoare rosie, plouate cu fistic, înecate într-o mare de iaurt. Nu am mâncat munțisori mai buni, niciodată. Pentru mine, înghețata e cea mai bună mâncarică de pe pământ, sunt topită după răcitura asta :) Dacă închideam ochii în timp ce înghițeam Kilimanjaro, aveam impresia că sunt în Bora Bora, nu pe un acoperiș din România. Mai mult exotică decât orientală, înghețata mea a fost cel mai dulce și aromat mărțisor pe care l-am mâncat vreodată :)

La receptie era un domn încărunțit, un arab care vorbea stricat limba noastră dulce. Zâmbitor, amabil și cald, așa l-am perceput eu.

Ospătărițe am văzut doar două, foarte tinere și foarte slabe, nici nu e de mirare dacă mă gândesc de câte ori urcau și coborau scările alea spiralate, cu farfuriile și paharele în mână :) Au fost politicoase, prompte și destul de rapide având in vedere că la un moment dat s-au ocupat toate “dormitoarele” vilei.

Pe masă am avut și “butoane” , adică o chestie din plastic, cu wireless, puteam chema domnișoara cu un click apăsat :)

Toaleta era mică și curată, la etajul unu, avea consumabile, nimic deosebit.

Foarte multe preparate, unele ieftine, altele scumpe, tot ce am gustat a fost excelent, l-am felicitat pe bucătar în gând, după fiecare dumicat înghițit.

Porțiile sunt îndestulătoare, mâncarica-i de calitate, proaspătă, totul se reflectă în preț.

Se pot face și comenzi online, am văzut la receptie multe pachete gata pregătite de livrare.

Recomand să sunați înainte de a merge acolo, nu au mese multe și mai mereu e totul rezervat

Împrejurimile sunt mute, șantierul din mijlocul străzii e dezolant, sper să termine Doreii mai repede cu mizeria aia.

Tulin e la doi pași de Cișmigiu, de pe terasă vedeam una dintre intrările în parc, cea de lângă biserica Schitu Măgureanu.

Nuntiatura Apostolică este o bijuterie de clădire, de altfel toată zona e plină de clădiri linistite și bătrâne, unele cenușii, altele bine întreținute.

---

VIZUALIZĂRI: 824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI