La plimbare pe Lună...

TIPĂREȘTE

Locuind în județul Buzău, relativ aproape de zona în care se află Vulcanii Noroioși, i-am vizitat aproape în fiecare an, și de fiecare dată am revenit cu plăcere. Ultima dată când am ajuns aici a fost în cursul lunii septembrie, profitând de o zi frumoasă de sâmbătă. Am ajuns la Vulcanii Noroioși pe DN2-E85 până în localitatea Mărăcineni (lângă Buzău). Din DN2- E85, în Mărăcineni (chiar înainte de podul ce traversează râul Buzău, pe direcția de deplasare dinspre Focșani către Buzău), se intră în dreapta pe DJ 203 K și apoi DJ 203 L (din localitatea Săpoca), rută care ne va conduce către localitatea Berca. În această localitate drumul se bifurcă, un indicator ne arată către dreapta drumul spre vulcani (DJ 102 F). Se trece prin localitățile Joseni și Policiori și se urmează drumul către dreapta, urmărindu-se indicatoarele până în zona vulcanilor.

Vulcanii Noroioși care pot fi relativ ușor vizitați se află situați în două zone distincte: Pâclele Mari și Pâclele Mici, aflate de câțiva kilometri una de cealaltă. Există indicatoare în apropiere către ambele locații. O a treia zonă, mai greu accesibilă, este denumită Pâclele de la Beciu, aceasta fiind și cea mai mică dintre cele trei zone cu vulcani noroioși din județul Buzău. Ca întindere, Pâclele Mari ocupă o suprafață de 22 ha, Pâclele Mici se întind pe 16,5 ha, iar Pâclele de la Beciu au o suprafață de 20X40 metri.

Noi am vizitat prima dată zona Pâclele Mari. Accesul cu mașina se face până la poarta care permite intrarea pe teritoriul acestei rezervații naturale (de tip geologic și botanic). Am parcat mașina pe marginea drumului, în apropierea pensiunii existente în zonă (Pensiunea Vulcanii Noroioși) și apoi am plătit taxa de intrare, respectiv suma de 4 lei de persoană. Pentru elevi tariful este de 1 leu, iar studenților li se permite accesul contra sumei de 2 lei. La intrarea în rezervație se află amenajat un chioșc de unde se pot achiziționa diverse suveniruri.

Întrucât noaptea precedentă plouase destul de serios, acest lucru afectase puțin solul, la suprafața acestuia formându-se un strat alunecos de noroi, fapt care ne-a îngreunat puțin deplasarea. Oricum, acest mic inconvenient nu a contat, peisajul spectaculos compensând pe deplin micile neajunsuri. De fiecare dată când am vizitat Vulcanii Noroioși am avut impresia că am ajuns într-o altă lume. Deși în jurul acestui areal vegetația este prezentă pretutindeni sub diverse forme, la contactul cu zona vulcanilor aceasta dispare ca printr-un miracol.

Am avansat încântați către zona cea mai înaltă a acestui areal pentru a admira câteva conuri vulcanice active, chinuindu-ne să surprindem cât mai bine momentul în care avea loc câte o mică erupție. Pentru că aceste erupții eliberează constant gaze, în zonă este un miros persistent. Pe lângă gazele emanate, au loc și scurgeri de noroi continue, care au creat în timp depozite de noroi, prin mijlocul cărora curge neîncetat un răuleț de noroi. Aceste scurgeri permanente au creat în decursul timpului câteva văi. Către marginea arealului aceste văi se adâncesc, fiind înconjurate de creste ascuțite, asemănătoare unor piscuri montane în miniatură.

Am cutreierat zona aproximativ o oră, timp în care am alergat ca niște copii de la un con la altul, doar-doar vom surprinde vreo ”bolboroseală” mai pronunțată. Am decis apoi să mergem și să vizităm și zona Pâclele Mici, aflată pe un deal vecin, la o distanță de câțiva kilometri. De altfel, pe povârnișul dealului din zona Pâclele Mici se vede o inscripție realizată din pietre vopsite cu alb: ”Vulcanii Noroioși” (inscripția este vizibilă și de la Pâclele Mari).

Pâclele Mici sunt ceva mai dificil de vizitat decât Pâclele Mari. Accesul cu autoturismul se poate face până la baza dealului pe vârful căruia se află platoul cu vulcanii. Aici am lăsat mașina într-o parcare, plătind o taxă de 2 lei. Din parcare se urcă pe o alee pietruită până în vârful dealului, numită ”Aleea Vulcanilor”, și se continuă pe o potecă de pământ bătătorită până la zona unde se găsesc vulcanii. Distanța pe care trebuie să o parcurgi pe jos este de aproximativ 1,5 kilometri, dar priveliștea de aici, la fel ca și cea de la Pâclele Mari, merită acest mic efort.

Vulcanii de aici diferă oarecum de cei pe care i-am întâlnit la Pâclele Mari. Acești vulcani sunt mai numeroși și au gurile mult mai largi, iar erupțiile lor sunt mai zgomotoase și mai bogate în noroi. Din dorința de a surprinde cât mai clar o astfel de erupție, ne-am apropiat prea mult de buza unui crater, care a început brusc să se scufunde. Asadar, atenție, dacă nu doriți să vă murdăriți prea tare, nu vă apropiați foarte mult de marginile craterelor. Acestea sunt destul de instabile, noroiul nu este întărit și se pot scufunda oricând.

După aproximativ o jumătate de oră petrecută aici am decis să coborâm în parcarea unde am lăsat mașina. În acest loc sunt amenajate câteva construcții interesante, desprinse parcă din filmele americane. Una dintre aceste clădiri, numită ”La Hangar” adăpoștește un mic magazin de unde se pot achiziționa sucuri, bere sau diverse gustări. Tot aici pot fi găsite și suveniruri cu vulcanii (diverși magneți, brățări sau cărți poștale). La mică distanță către dreapta se găsește o altă clădire acoperită, dar fără pereți, care adăpostește câteva mese și băncuțe (această construcție este denumită ”La Șopron”). Lângă Șopron este amenajat un grătar, astfel că cei care doresc pot veni aici să ia masa în mijlocul naturii. În această zonă se poate campa după ce se achită o taxă de campare de 5 lei de cort. Zona mai cuprinde câteva mici foișoare cu băncuțe, dar și o toaletă aflată într-o margine.

Noi ne-am odihnit puțin aici și am băut câte un suc stând pe o băncuță, după care am spus ”La revedere! ” Vulcanilor Noroioși și am pornit către Mănăstirea Rătești (vizită pe care am descris-o aici: vezi impresii) situată la aproximativ 20 de kilometri de zona vulcanilor.

Seara am ajuns acasă obosiți, dar mulțumiți, stabilind deja noi obiective pentru plimbările noastre viitoare...

---

VIZUALIZĂRI: 5869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI